Exclusive jurisdiction of the prosecutor to hear challenges against precautionary measures taken during pretrial investigation

Măsuri asigurătorii. Contestarea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale. Organul judiciar competent

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri procesuale

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- măsuri asigurătorii

- contestarea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale

- organul judiciar competent

C. proc. pen., art. 163, art. 164, art. 168

În art. 163 alin. (1) și art. 164 alin. (1) și (2) C. proc. pen. se prevede că măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror, prin ordonanță sau de instanța de judecată, prin încheiere, iar potrivit art. 168 alin. (1) din același cod, referitor la contestarea măsurii asigurătorii, în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal. Din interpretarea sistematică a prevederilor menționate rezultă că plângerea împotriva ordonanței prin care a fost luată o măsură asigurătorie în cursul urmăririi penale se poate adresa numai procurorului, în condițiile prevăzute în art. 275 - art. 278 C. proc. pen., iar nu și instanței de judecată.

În cazul în care plângerea împotriva ordonanței prin care a fost luată o măsură asigurătorie în cursul urmăririi penale a fost adresată instanței de judecată, se impune trimiterea acesteia la procuror.

I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 3405 din 22 iunie 2007

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, petentul M.T. a solicitat restituirea autoturismului ridicat cu procesul-verbal din 15 mai 2006, cu obligarea acestuia de a-l păstra până la definitivarea dosarului penal nr. 334/D/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

În motivarea cererii sale, petentul a susținut că la un control de rutină a fost depistat în trafic conducând autoturismul proprietate personală, dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare, ocazie cu care a aflat de la organele de poliție că există un dosar privind falsificarea seriilor de înmatriculare a unei mașini străine în România, motiv pentru care a fost de acord cu verificările necesare, care însă au depășit un termen rezonabil de 3 zile.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 217/F din 13 februarie 2007, Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Deva, deoarece dosarul de urmărire penală nr. 334/D/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T a fost trimis spre instrumentare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.

La rândul ei Judecătoria Deva, prin sentința penală nr. 652 din 15 mai 2007, și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petent în favoarea Tribunalului București și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că dosarul nr. 334/D/P/2004 aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T și, prin urmare, competent să judece cauza este Tribunalul București.

Potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată, iar conform art. 168 din același cod în contra măsurii asiguratorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal.

Din examinarea dispozițiilor art. 168 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că acestea, din punct de vedere literal, nu sunt suficient de clar formulate pentru o înțelegere exactă. Astfel, dintr-o interpretare gramaticală s-ar putea înțelege că inculpatul sau persoana interesată se poate plânge fie procurorului, fie instanței de judecată, după propria voință a contestatorului, ceea ce în procedura penală nu este admis.

Așa fiind, este necesară o interpretare sistematică, în raport cu alte texte de procedură penală de natură să limpezească înțelesul juridic al textului alin. (1) al art.168 C. proc. pen. referitor la contestarea măsurii asiguratorii.

După cum s-a arătat, art. 163 C. proc. pen. prevede că măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată.

Conform art. 164 C. proc. pen., la urmărirea penală măsurile asiguratorii se iau prin ordonanță, iar la instanță prin încheiere.

Pe de altă parte, regimul plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este reglementat în Partea Specială, Titlul I Capitolul VII, art. 275 - art. 2781 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 275 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. Următoarele texte citate detaliază și reglementează regimul plângerilor.

Așadar, într-o interpretare sistematică, cu privire la contestarea măsurii asiguratorii se poate conchide că împotriva ordonanței de luare a măsurii asiguratorii se poate face plângere contra măsurii respective, plângere care va avea regimul prevăzut în art. 275 - art. 278 C. proc. pen.

Dacă măsura este luată de instanța de judecată prin încheiere (art.164 alin. 2), conform art. 168 alin. (2) C. proc. pen., această hotărâre poate fi atacată separat cu recurs, care nu suspendă executarea.

Numai o astfel de interpretare are sens în respectarea principiului că procedura este de strictă interpretare.

Prin urmare, în cauză există o plângere a petentului împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului luată în cursul urmăririi penale.

În lumina celor mai sus expuse, această plângere a fost greșit îndreptată la instanțe, care în mod greșit și-au declinat reciproc competența și au trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.