Trademark infringement conviction reinstated as administrative fine after court finds stocking counterfeit goods satisfies "putting into circulation"

. Infracțiuni privind mărcile. Art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind mărcile

Indice alfabetic: Drept penal

- infracțiuni privind mărcile

- art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998

Legea nr. 84/1998, art. 83 alin. (1) lit. b)

Potrivit art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiune punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

Achiziționarea și punerea în vânzare, fără drept, de produse care poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare reprezintă o punere în circulație, în sensul art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, și realizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în acest text de lege.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3261 din 19 iunie 2007

Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, prin sentința nr. 343 din 3 noiembrie 2006, l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe inculpatul N.L. pentru infracțiunea prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Instanța a reținut că inculpatul N.L. este încadrat în muncă în funcția de merceolog la societatea comercială M., având între atribuțiile de serviciu asigurarea aprovizionării unităților de care răspunde și fiindu-i totodată angajată răspunderea pentru aprovizionarea cu produse fără respectarea normelor legale.

În perioada octombrie 2003 - martie 2005, societatea comercială M. a fost aprovizionată de N.L. și învinuitele S.D., S.V., C.E. și V.F., gestionare la raionul sport din cadrul unității, cu 33 compleuri trening inscripționate Nike de la societatea comercială F., 3 mingi de fotbal inscripționate Nike de la societatea comercială O. și 3 fesuri inscripționate Nike de la societatea comercială S.

Potrivit contractului încheiat între societatea comercială E., în calitate de furnizor care este și importator și distribuitor oficial al produselor purtând marca Nike pe teritoriul României, și societatea comercială M., în calitate de dealer, aceasta nu putea expune și vinde produse cu marca Nike, cu excepția celor livrate de furnizor.

Astfel, în incinta complexului M. nu puteau fi expuse spre vânzare produsele inscripționate Nike aprovizionate de la societățile comerciale F., O. și S.

Deși există un contract de exclusivitate cu societatea comercială E., inculpatul N.L. a aprovizionat cu articole și de la alte unități ori a acceptat, în calitate de merceolog, aprovizionarea cu articole inscripționate Nike de la unitățile menționate, aprovizionare efectuată de învinuitele S.D., S.V., C.E. și V.F., articolele respective fiind expuse spre vânzare.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate din care a rezultat că toate produsele sunt contrafăcute.

Din materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, între altele, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie infracțiune punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

Într-adevăr, există o marcă înregistrată legal pentru produsele Nike, aceasta fiind protejată pe teritoriul României la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 83 din Legea nr. 84/1998 este condiționată de o situație premisă, care constă în preexistența unui certificat de înregistrare a mărcii sau indicației geografice aflată în perioada de valabilitate.

Prin actul normativ sus-menționat nu s-a definit legal noțiunea de punere în circulație, astfel că din probele existente la dosar rezultă că, de fapt, aceste produse au fost puse în circulație nu de către inculpat, ci de societățile de la care s-au aprovizionat gestionarele raionului sport.

Prin decizia nr. 50 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, Secția penală, a respins apelul procurorului ca nefondat.

Împotriva deciziei procurorul a formulat recurs, susținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, casabile pentru motivul de recurs prevăzut în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Recursul este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că:

- între societatea comercială E., importator și distribuitor oficial al produselor purtând marca Nike, și societatea comercială M. s-a încheiat contractul din 19 aprilie 2004. Potrivit contractului, produsele urmează a fi livrate dealerului de la depozitul furnizorului. În art. 13 al contractului s-a prevăzut că, în spațiile sale comerciale, dealerul nu va vinde și nu va expune alte produse purtând marca Nike, cu excepția celor livrate de furnizor;

- societatea comercială E. este unicul importator și dealer autorizat pentru România a produselor marca Nike;

- din fișa postului rezultă că N.L. asigură aprovizionarea unităților de care răspunde și în același timp răspunde pentru aprovizionarea cu produse fără respectarea legislației în vigoare;

- inculpatul, audiat în primă instanță, a precizat că a avut cunoștință de contractul de exclusivitate de distribuire a produselor Nike, dar nu a avut cunoștință că produsele achiziționate sunt contrafăcute.

Relativ la prețul produselor achiziționate ce purtau marca Nike, a declarat că acesta era mai mic decât al produselor originale, dar a susținut că și produsele originale Nike au reduceri de preț, în general, în sezon.

Potrivit art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie infracțiune punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

Prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, apreciind că săvârșirea acestei infracțiuni este condiționată de o situație premisă care constă în preexistența unui certificat de înregistrare a mărcii sau indicației geografice aflată în perioada de valabilitate.

A mai reținut că prin actul normativ nu s-a definit legal noțiunea de punere în circulație, astfel că din probele existente la dosar rezultă că aceste produse au fost puse în circulație nu de către inculpat, ci de societățile de la care s-a făcut aprovizionarea.

Interpretarea textului art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ținând seama de starea de fapt rezultată din probe, este greșită.

Inculpatul, merceolog cu activitate îndelungată în domeniu, a făcut aprovizionarea cu produse purtând marca Nike prin încălcarea contractului încheiat cu societatea comercială E., unic distribuitor al produselor Nike, aprovizionându-se de la diverse societăți, deși, în contract, este stipulat că produsele Nike se livrează numai din depozitul furnizorului.

Făcând aprovizionări cu articole de la firma autorizată, inculpatul putea și trebuia să-și dea seama că prețul acestora era mult mai mare decât al produselor aprovizionate de la alte firme și, în plus, că acestea, în cuprinsul actelor ce însoțeau marfa, nu atestau că produsele respective sunt marca Nike.

Aprovizionând unitatea cu produse contrafăcute, acestea fiind expuse spre vânzare în magazinele societății comerciale M., este realizată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998. Cum potrivit fișei postului inculpatul și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, el urmează a răspunde pentru fapta săvârșită.

În același timp, este de observat că, prin conținutul ei concret, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul personal a făcut o singură aprovizionare și a acceptat ca, la rândul lor, gestionarele să facă aprovizionări, articolele fiind expuse spre vânzare. La un moment dat, inculpatul le-a atras atenția gestionarelor să nu mai achiziționeze mărfuri purtând marca Nike de la societatea comercială F., aspect recunoscut și de acestea.

Nu există dovezi că inculpatul a încercat să producă un prejudiciu furnizorului din contractul încheiat cu societatea comercială M. și nici că acesta a obținut sau urmărit să obțină foloase nejustificate.

Având în vedere și persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită corectă în societate, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a casat cele două hotărâri și, rejudecând, a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în sumă de 500 RON.