Citation of uncitable civil party by public notice and de minimis application for unauthorized software use

Locul de citare. Citare prin afișare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Actele procesuale și procedurale comune. Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere

Indice alfabetic: Drept penal

- locul de citare

- citare prin afișare

C. proc. pen., art. 177 alin. ultim

În cazul în care partea civilă, persoană juridică al cărei sediu nu este identificat, a fost reprezentată în cursul urmăririi penale și al judecăţii în primă instanţă pe baza unei procuri speciale, o astfel de procură nefiind depusă la dosar pentru judecata în apel, citarea părţii civile se realizează potrivit art. 177 alin. ultim C. proc. pen., prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracţiunea.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3226 din 18 iunie 2007

Prin sentinţa penală nr. 408 din 22 decembrie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa s-a dispus condamnarea inculpatului P.I. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 1399 din legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Potrivit art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, prevăzut în art. 82 C. pen.

În temeiul art. 346 raportat la art. 14 și art. 15 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.824 lei cu titlul de despăgubiri către partea civilă M.C., reprezentată de Societatea civilă de avocaţi B. și Asociaţii, constituind paguba nerecuperată din prejudiciul total de 14.763 lei.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul îndeplinește funcţia de director executiv al unei asociaţii înfiinţate în scopul implementării de măsuri privind combaterea șomajului, organizarea de cursuri de calificare și acordarea de consultanţă pentru obţinerea de finanţări.

În această calitate, pentru desfășurarea activităţilor persoanei juridice create, inculpatul a reprodus neautorizat pe sisteme de calcul 6 programe de calculator, actele materiale fiind descoperite la 28 februarie 2006, cu ocazia controlului efectuat de către Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Dâmboviţa.

În drept, fapta inculpatului de a reproduce neautorizat pe sisteme de calcul programe pentru calculator întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 1399 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

Prin decizia nr. 26 din 8 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desfiinţată în parte, în latură penală, sentinţa primei instanţe și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., combinat cu art. 181 C. pen., inculpatul a fost achitat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs procurorul, care a invocat cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 și pct. 21 C. proc. pen., susţinând că în apel cauza a fost soluţionată cu lipsă de procedură cu partea civilă M.C., care a fost nelegal citată și că, în mod netemeinic, instanţa de apel a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dispunând achitarea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt și a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Motivul de recurs invocat de procuror, vizând soluţionarea cauzei în apel fără citarea legală a părţii civile M.C., este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cursul urmăririi penale M.C. a fost reprezentată, conform procurii speciale emise la 1 iulie 2003, de avocat B.N. - care a fost citat la sediul Societăţii civile de avocaţi B. și Asociaţii.

În faza cercetării judecătorești, reprezentantul legal al M.C. a fost schimbat, prin procura specială emisă la 13 iulie 2007, fiind împuternicită să reprezinte interesele legale ale societăţii avocat P.M., care a furnizat instanţei de fond relaţiile solicitate și care a fost citată la sediul ales.

În apel, întrucât pentru partea civilă nu s-a mai depus procură specială de reprezentare, aceasta a fost legal citată, conform dispoziţiilor art. 177 alin. ultim C. proc. pen., la sediul consiliului local de la locul săvârșirii infracţiunii, partea civilă nefiind prejudiciată în niciun mod.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată, de asemenea, că este nefondat și motivul de recurs vizând greșita achitare a inculpatului, dispusă de instanţa de apel, cu motivaţia că fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Conform art. 181 alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Probele administrate în cauză au demonstrat că, în vederea implementării unor măsuri privind combaterea șomajului, prin organizarea de cursuri de calificare și acordarea de consultanţă pentru obţinerea de finanţări, în anul 2006 inculpatul, în calitate de director executiv, a acceptat instalarea neautorizată a șase programe pe un număr de zece calculatoare și folosirea lor de către cursanţi, deși nu achiziţionase licenţa, proprietatea părţii civile M.C.

Aceste acte materiale, constând în instalarea, stocarea, rularea, afișarea și transmiterea în reţea pe sisteme de calcul a programelor de calculator, având ca urmare prejudicierea materială a titularului dreptului de autor, sunt incriminate prin Legea penală specială nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare - ce asigură protecţia dreptului de autor și a drepturilor conexe - în dispoziţiile art. 1399, fiind sancţionate cu închisoare de la unu la 4 ani sau cu amendă.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârșită, faptul că, ulterior constatărilor din 28 februarie 2006, inculpatul a procedat la achiziţionarea, în condiţii legale, a licenţelor piratate, achitând la scurt timp suma de 5919,70 lei, reprezentând parte din prejudiciul produs, precum și împrejurarea că inculpatul este infractor primar, că are în întreţinere doi copii (din care unul minor, iar celălalt în continuarea studiilor) și că a avut o conduită sinceră pe parcursul cercetărilor, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod corect, instanţa de apel i-a aplicat acestuia dispoziţiile art. 181 C. pen.

Faţă de cele menţionate, recursul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.