European arrest warrants upheld: surrender to France ordered, incompatibility claims rejected

Mandat european de arestare. Competenţa instanţei române. Incompatibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- competenţa instanţei române

- incompatibilitate

Legea nr. 302/2004, art. 77,

art. 881, art. 89, art. 90 și art. 94

C. proc. pen., art. 47 și art. 48 alin. (1) lit. a)

1. Mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene se execută de instanţa română pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, conform dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare. În consecinţă, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară competentă din statul membru emitent sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate, întrucât ar încălca principiului recunoașterii și încrederii reciproce, prevăzut în dispoziţiile menţionate.

2. În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, judecătorii care au dispus arestarea persoanei solicitate nu devin incompatibili să se pronunţe cu privire la executarea mandatului european de arestare, întrucât regula continuităţii completului de judecată se aplică în cadrul acestei proceduri speciale, potrivit art. 89 și art. 90 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, prin urmare, nu operează cauzele de incompatibilitate prevăzute în art. 47 și art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2862 din 28 mai 2007

Prin sentinţa nr. 63 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală, s-a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul de Mare Instanţă din Marsilia privind persoanele solicitate C.M. și T.S. și predarea acestora către autorităţile solicitante, sub condiţia prevăzută în art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, menţinându-se starea de arest, în continuare, în vederea predării.

După verificarea prealabilă impusă de art. 881 din Legea nr. 302/2004 și reţinerea celor două persoane de către procuror, prin încheierea din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 89 alin. (3) din aceeași lege, arestarea persoanelor solicitate, soluţia rămânând definitivă prin respingerea recursurilor, prin decizia nr. 1515 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia Penală.

Împotriva sentinţei nr. 63 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală, au declarat recurs în termen legal persoanele solicitate, care au susţinut, între altele, că dispoziţia de executare a mandatelor europene de arestare nu este legală în raport cu prevederile art. 79, art. 88 și art. 881 din Legea nr. 302/2004, că nu sunt prevăzute garanţiile procesuale pe care le vor avea persoanele solicitate în faţa autorităţilor judiciare franceze și că același complet care a luat măsura arestării preventive a soluţionat cauza pe fond.

Recursul nu este întemeiat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 și trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute în art. 79 din legea menţionată.

Din examinarea dispoziţiilor art. 77, art. 881, art. 89, art. 90 și art. 94 din Legea nr. 302/2004, privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare, se constată că judecătorul român hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării decât cu atingerea principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.

Or, în cauză, prima instanţă, respectând dispoziţiile legale evocate și constatând că nu există impedimente la executare din cele prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, a dispus în mod corect punerea în executare a mandatelor europene de arestare și predarea celor două persoane, cu respectarea condiţiei prevăzute în art. 87 alin. (2) din aceeași lege.

Persoanele solicitate vor avea posibilitatea de a-și exercita, în cadrul procedurilor ce se vor desfășura în faţa autorităţilor judiciare solicitante, drepturile procesual penale statornicite de legislaţia statului francez.

De asemenea, susţinerea în sensul că judecătorii care au dispus arestarea erau incompatibili să se pronunţe asupra executării mandatului european de arestare nu poate fi primită, reţinând, din examinarea dispoziţiilor art. 89 și art. 90 din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 292 C. proc. pen., că regula, în cursul acestei proceduri speciale, este cea a continuităţii completului de judecată. Ca atare, nu sunt operante incompatibilităţi, conform art. 47 și art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care privesc judecata.

În consecinţă, recursurile declarate de persoanele solicitate împotriva sentinţei nr. 63 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală, au fost respinse.