Mandatory condition of repatriation for Romanian nationals surrendered for preliminary investigation under European Arrest Warrant

Mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale. Conţinutul hotărârii privind executarea mandatului european de arestare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale

- conţinutul hotărârii privind executarea mandatului european de arestare

Legea nr. 302/2004, art. 87 alin. (2)

Potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă mandatul european de arestare a fost emis de autoritatea judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în vederea efectuării urmăririi penale, cetăţeanul român poate fi predat în baza unui astfel de mandat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. Prin urmare, hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale, prin care instanţa a dispus predarea cetăţeanului român, fără a cere autorităţii judiciare emitente îndeplinirea condiţiei ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, este nelegală.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2492 din 8 mai 2007

Prin sentinţa nr. 45/PI din 24 aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara, Secţia penală, în temeiul art. 89 și urm. din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea Tribunalului Penal și Civil din Teramo, Biroul Judecătorului de Investigaţii înainte de Proces, a dispus predarea cetăţeanului român urmărit internaţional D.C. către autorităţile judiciare din Republica Italia și a menţinut măsura arestării acestuia pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 aprilie 2007, ora 11,00.

Prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 754/59/2007, Ministerul de Justiţie din Republica Italia, Tribunalul Penal și Civil din Teramo, Biroul Judecătorului de Investigaţii înainte de Proces, a transmis mandatul european de arestare și a solicitat arestarea în vederea predării cetăţeanului român urmărit internaţional D.C. La dosar a fost depus mandatul european de arestare din care rezultă că cetăţeanul român D.C. este urmărit internaţional și că acesta a săvârșit infracţiunea de extorcare prevăzută în art. 110 și art. 629 C. pen. italian, infracţiune care are corespondent în dispoziţiile art. 194 C. pen. român.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs procurorul. Prin motivele de recurs, procurorul a criticat hotărârea pronunţată pentru nelegalitate sub aspectul neaplicării condiţiei imperative prevăzute în art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 referitoare la transferarea în România a persoanei urmărite pentru executarea pedepsei, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate.

Recursul este fondat.

Biroul Judecătorului de Investigaţii înainte de Proces de pe lângă Tribunalul Penal și Civil din Teramo a transmis spre executare autorităţii române mandatul european de arestare nr. 7773/05 RGNR din 3 aprilie 2007 privind pe D.C., cetăţean român, solicitând arestarea și predarea acestuia în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea în Italia, în luna iulie 2005, a infracţiunii de extorcare prevăzută în Codul penal italian, infracţiune ce are corespondent infracţiunea de șantaj în Codul penal al României.

În procedurile de la Curtea de Apel Timișoara și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara persoana solicitată a fost identificată, reţinută și arestată. D.C. nu a consimţit la predare și, fiind audiat, nu a recunoscut imputările penale din mandatul european de arestare, susţinând că nu ar fi săvârșit nicio infracţiune pe teritoriul Italiei.

Prin sentinţa penală atacată, Curtea de Apel Timișoara a hotărât executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate autorităţii judiciare emitente a mandatului.

Hotărârea a fost pronunţată cu neobservarea dispoziţiilor normative care reglementează soluţionarea mandatelor europene de arestare în ipoteza în care persoana solicitată este cetăţean român și în raport cu faza procesului penal în statul membru emitent al mandatului european de arestare.

D.C. este cetăţean român, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară competentă din Italia.

Potrivit art. 5 (Garanţii oferite de statul membru emitent în cazuri particulare) paragraf 3 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene (2002/584/JAI) din 13 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene din 18 iulie 2002, „executarea mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată conform legislaţiei statului membru următoarele condiţii: (...) când persoana pe numele căreia s-a emis mandatul european de arestare în scopul urmăririi este cetăţean sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiţiei conform căreia persoana, după ce a fost audiată, să fie predată statului membru de executare pentru a-și executa pedeapsa sau măsura de siguranţă privativă de libertate pronunţată împotriva sa în statul membru emitent.”

Parlamentul României, adoptând Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, valorificând textul normativ comunitar precitat, a prevăzut în art. 87 (Condiţii speciale) alin. (2) din această lege că „cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.”

Condiţia este, deci, specială și imperativă.

Or, hotărârea de executare a mandatului european de arestare și de predare a cetăţeanului român D.C. a fost pronunţată fără ca această condiţie să fi fost avută în vedere la adoptarea soluţiei, omiţându-se ca autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare să i se ceară îndeplinirea condiţiei arătate, deși art. 881 alin. (3) și art. 95 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 oferă cadrul legal pentru asigurarea respectării acestei condiţii.

În consecinţă, recursul procurorului a fost admis, hotărârea atacată a fost casată în parte și s-a făcut aplicarea art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată pentru executarea acesteia în România, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.