Complaint against non-prosecution resolution quashed and remanded to correct erroneous limitation of judicial review scope

Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Obiectul plângerii. Limitele învestirii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

- obiectul plângerii

- limitele învestirii

C. proc. pen., art. 2781

Obiectul plângerii întemeiate pe prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. îl constituie rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea formulată potrivit art. 275 - art. 278 C. proc. pen.

În consecinţă, este nelegală hotărârea prin care, în rejudecare după casarea cu trimitere, judecătorul s-a pronunţat numai asupra actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea formulată potrivit art. 275 - art. 278 C. proc. pen., considerându-se învestit numai în aceste limite prin decizia instanţei de recurs. Împrejurarea că prin decizia instanţei de recurs s-au dispus verificări numai cu privire la actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea formulată potrivit art. 275 - art. 278 C. proc. pen. nu modifică limitele în care judecătorul este învestit să soluţioneze plângerea formulată în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., restrângându-le la actul conducătorului parchetului sau al procurorului ierarhic superior, și nici obiectul plângerii, care rămâne rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2446 din 7 mai 2007

Prin sentinţa nr. 3 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul v.R. împotriva rezoluţiei nr. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Prima instanţă a reţinut că, la 24 mai 2005, petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, dată la 27 aprilie 2005, în dosarul nr. 15/P/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.L., P.M. și P.V., plângerea fiind adresată direct instanţei de judecată.

Prin sentinţa penală nr. 11 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionar, cu motivarea că a fost omisă sesizarea mai întâi a procurorului ierarhic superior, etapă ce constituie o condiţie obligatorie în exercitarea procedurii prevăzute în art. 2781 C. proc. pen.

Prin decizia nr. 4952 din 6 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a fost admis recursul declarat de petiţionar, a fost casată sentinţa penală nr. 11 din 13 iunie 2005 și a fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, pentru soluţionarea plângerii formulate de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 15/P/2004, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Ulterior, în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, mai sus menţionată, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei din urmă rezoluţii petiţionarul a formulat plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș la 19 decembrie 2005 și înaintată instanţei la 20 decembrie 2005.

Prin sentinţa penală nr. 14 din 5 iunie 2006, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins ca tardiv formulată plângerea petiţionarului, reţinând că aceasta a fost depusă după expirarea termenului de 20 de zile de la data comunicării, prevăzut în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 4999 din 4 septembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și de petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 14 din 5 iunie 2006, a fost casată sentinţa penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă, pentru a se stabili cu exactitate data comunicării către petiţionar a rezoluţiei nr. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în raport cu care urmează a se aprecia dacă plângerea a fost sau nu introdusă în termen.

În rejudecare, în urma verificărilor efectuate, Curtea de Apel Târgu-Mureș, pronunţând sentinţa recurată în prezenta cauză, a stabilit că plângerea formulată de petiţionar a fost introdusă în termen, cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, instanţa a reţinut că, în raport cu conţinutul plângerii petiţionarului, a fost învestită numai cu plângerea împotriva rezoluţiei nr. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, întrucât petiţionarul a făcut referire expresă la această rezoluţie, fiind nemulţumit de neverificarea de către acest procuror a aspectelor contestate, în raport cu rezoluţia iniţială de neînceperea urmăririi penale.

Împrejurarea că la 24 mai 2005 petiţionarul s-a adresat direct instanţei de judecată, cu plângere împotriva rezoluţiei nr. 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nu este de natură a conduce la concluzia că instanţa este învestită cu soluţionarea plângerii împotriva acestei rezoluţii, deoarece, prin decizia nr. 4952 din 6 septembrie 2005 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie s-a încheiat ciclul procesual iniţial, acesta fiind considerentul pentru care instanţa de rejudecare, prin decizia nr. 4999 din 4 septembrie 2006, a dispus numai verificarea datei comunicării către petiţionar a rezoluţiei nr. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Recursul declarat de petiţionar este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. pen., împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală pot face plângeri părţile și orice alte persoane, chiar străine de cauză, dacă prin măsurile și actele respective s-a adus o vătămare intereselor legitime ale acestora.

Ca atare, obiectul unor astfel de plângeri îl constituie fie o măsură sau un act intervenite în cursul efectuării activităţii de urmărire penală, fie un act efectuat înainte de începerea urmăririi penale, cum ar fi rezoluţia de a nu se începe urmărirea penală.

Procurorul, primind plângerea, este obligat, conform art. 277 C. proc. pen., să o rezolve în termen de cel mult 20 de zile și să comunice, de îndată, persoanei care a făcut plângerea modul în care aceasta a fost rezolvată.

Împotriva actelor efectuate de procuror ori efectuate de organele de cercetare penală, pe baza dispoziţiilor date de procuror, se poate face plângere, care se rezolvă, conform art. 278 C. proc. pen., de către procurorul ierarhic superior, indicat strict de către legiuitor.

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

Din dispoziţiile legale enunţate rezultă că petiţionarul nemulţumit de rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată trebuie să parcurgă următoarele etape: mai întâi să se adreseze cu plângere conducătorului unităţii de parchet din care face parte procurorul ce a dat soluţia de netrimitere în judecată, iar dacă plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unităţii de parchet, să se adreseze cu plângere instanţei de judecată.

Ca atare, admisibilitatea plângerii adresată instanţei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este condiţionată de respectarea fazelor procesuale menţionate, reglementate de lege.

Această plângere adresată instanţei, având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, nu poate fi direct analizată pe fond, ci numai după ce s-a efectuat un prim control al rezoluţiei procurorului, de către conducătorul unităţii de parchet din care face parte procurorul ce a dat soluţia în cauză.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că petiţionarul a parcurs toate etapele enumerate în dispoziţiile art. 275 - art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectând termenele pentru introducerea plângerilor succesive, întemeiate pe prevederile legale enunţate.

Împrejurarea că, pentru constatarea îndeplinirii ori respectării de către petiţionar a tuturor acestor cerinţe de text, cauza a parcurs mai multe etape de judecată, nu poate conduce la concluzia la care, în mod eronat, a ajuns Curtea de Apel Târgu-Mureș, în sensul că învestirea sa este limitată - respectiv circumscrisă soluţionării numai a plângerii petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 3276/III/13 din 9 noiembrie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, plângere ce a fost apreciată ca fiind inadmisibilă - întrucât excede cadrului procesual instituit prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.

Manifestarea de voinţă a petiţionarului, în sensul că este nemulţumit de rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș rezultă, cu claritate, din toate demersurile pe care le-a efectuat pe parcursul judecării cauzei, acesta parcurgând toate etapele prevăzute în dispoziţiile art. 275 - art. 2781 C. proc. pen., pentru soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.

Interpretarea dată de Curtea de Apel Târgu-Mureș voinţei petiţionarului, în sensul că prin ultima plângere formulată ar fi vizat numai rezoluţia procurorului general adjunct, rezoluţie ce nu face parte din categoriile de acte supuse controlului judecătoresc, enumerate strict în art. 2781 C. proc. pen., este greșită.

Totodată, este eronată aprecierea primei instanţe în sensul că limitele învestirii sale și ale rejudecării cauzei au fost stabilite prin decizia penală nr. 4999 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie care - dispunând efectuarea de verificări numai cu privire la stabilirea datei comunicării de către petiţionar a rezoluţiei procurorului general adjunct, pentru a se constata dacă plângerea, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., a fost introdusă sau nu în termen - a limitat obiectul judecăţii la plângerea împotriva rezoluţiei conducătorului unităţii de parchet.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că această interpretare este greșită, întrucât verificările ce au fost dispuse prin decizia de casare reprezintă parte din cele ce se impun a fi realizate de către instanţa învestită cu soluţionarea unei plângeri întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. și care au drept finalitate stabilirea respectării tuturor condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de plângeri.

Dislocarea de către Curtea de Apel Târgu-Mureș a plângerii petiţionarului de toate celelalte etape parcurse de aceasta, cuprinse în dispoziţiile art. 275 - art. 2781 C. proc. pen. și aprecierea că o astfel de plângere este inadmisibilă, încalcă, în mod nejustificat, voinţa părţii, care permanent și neechivoc a vizat prin plângerile formulate numai rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 15/P/2004 din 27 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Faţă de considerentele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul a fost admis, sentinţa nr. 3 din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă.