Failure to re-present investigation file is a relative nullity, not a ground for cassation based on illegal seizure

Încălcarea prevederilor art. 253 C. proc. pen. referitoare la prezentarea din nou a materialului de urmărire penală. Nulitate relativă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Actele procesuale și procedurale comune. Nulităţile

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- încălcarea prevederilor referitoare la prezentarea din nou a materialului de urmărire penală

- nulitate relativă

C. proc. pen., art. 197 alin. (4), art. 253,

art. 3859 alin. (1) pct. 2

Încălcarea prevederilor art. 253 C. proc. pen. referitoare la prezentarea din nou a materialului de urmărire penală, în cazul în care s-au efectuat noi acte de cercetare penală, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative și, ca atare, poate fi invocată în condiţiile art. 197 alin. (4) din același cod, în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. În consecinţă, încălcarea prevederilor art. 253 C. proc. pen. nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs și nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 2 din același cod referitor la nelegala sesizare a instanţei.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2431 din 7 mai 2007

Prin sentinţa penală nr. 438/F din 11 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod, a fost condamnat, între alţii, inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie.

Prin decizia nr. 856/A din 4 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de inculpatul B.M. cu privire la individualizarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M. care, prin apărătorul ales, a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. Inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la procuror, întrucât nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală, după ce s-au efectuat noi acte de cercetare penală, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 253 C. proc. pen., fapt ce atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei, conform art. 300 alin. (2) raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Motivul de recurs invocat de inculpat, prin care acesta a susţinut că instanţa nu a fost legal sesizată, întrucât după ce i-a fost prezentat materialul de urmărire penală - la 8 iunie 2006 - s-au efectuat noi acte de cercetare penală, fără a se proceda la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, nu se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.

Cazurile de casare sunt acele erori de procedură și de judecată care pot duce la admiterea recursului și casarea hotărârii recurate. Ele sunt prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., sub forma a 21 de încălcări ale legii de procedură penală și ale legii materiale.

Motivele de recurs reprezintă criticile concrete pe care părţile din proces le pot aduce hotărârilor pe care le-au recurat. Ele trebuie să se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. (caz de casare invocat de inculpat), hotărârea recurată este supusă casării, atunci când instanţa nu a fost sesizată legal.

Acest caz de casare are în vedere nerespectarea dispoziţiilor care reglementează sesizarea primară a primei instanţe de judecată, în ceea ce privește organul sau persoana care o face și actul prevăzut de lege, prin care este învestită instanţa de judecată.

Rezultă că acest caz de casare are în vedere numai situaţiile în care, spre exemplu:

- instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu, ci printr-un alt act al procurorului;

- când rechizitoriul a fost emis cu nerespectarea unor dispoziţii esenţiale (de un procuror necompetent ori cu depășirea limitelor prevăzute de lege - art. 263 C. proc. pen.);

- când, contrar dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen., inculpatul este judecat și condamnat pentru o altă faptă decât cea la care se referă rechizitoriul, dacă nu s-a procedat la suplimentarea sesizării potrivit legii;

- dacă inculpatul a fost judecat și pentru alte acte materiale aparţinând infracţiunii supuse judecăţii, fără a exista o extindere a acţiunii penale din partea instanţei.

Din modul de redactare a dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. rezultă, fără echivoc, că acest caz de casare este indisolubil legat de prevederile art. 300 C. proc. pen., potrivit cărora „instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţișare, regularitatea actului de sesizare”, respectiv dacă acesta a fost emis în condiţiile legii.

Dacă actul de sesizare nu a fost legal întocmit se dispune înlăturarea lipsurilor fie de îndată, dacă este posibil, fie acordându-se un termen în acest scop. Numai când înlăturarea lipsurilor nu este posibilă în cursul judecăţii, se procedează la restituirea cauzei procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare.

Ca atare, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. se referă exclusiv la neregularităţi ale actului de sesizare a instanţei.

Rezultă că nerespectarea de către organul de urmărire penală a obligaţiei prevăzută în art. 253 C. proc. pen., de a proceda din nou la prezentarea materialului de urmărire penală, dacă a efectuat noi acte de cercetare penală, nu vizează neregularitatea actului de sesizare a instanţei, ci poate atrage nulitatea urmăririi penale.

Nulitatea nu este însă una absolută (pentru că nu este expres prevăzută între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispoziţiile art. 197 alin. 2 C. proc. pen.), ci relativă, ceea ce înseamnă că încălcarea unei dispoziţii legale ce reglementează desfășurarea procesului penal - în speţă a prevederilor art. 253 C. proc. pen. - trebuie să fie invocată, conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen., în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

În speţă, deși la prima instanţă inculpatul a fost asistat de apărător ales, nu a învederat încălcarea de către organul de urmărire penală a prevederilor art. 253 C. proc. pen.

Ca atare, nulitatea invocată - pentru prima dată în recurs - fiind relativă, a fost acoperită prin administrarea de către prima instanţă și cea de apel atât a probelor în acuzare, cât și a celor în apărare, solicitate de inculpat, nefiind justificată restituirea cauzei la procuror și, în consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.