Robbery sentence raised from one to three years as generic mitigating circumstances quashed for lack of concrete justification.

Circumstanțe atenuante. Indicarea circumstanțelor

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor. Circumstanțe atenuante.

Indice alfabetic: Drept penal

- circumstanțe atenuante

- indicarea circumstanțelor

C. pen., art. 79

În cazul în care instanța reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, indicarea în hotărâre a împrejurării care constituie circumstanță atenuantă, motivarea reținerii acesteia prin referire la probe și încadrarea împrejurării care constituie circumstanță atenuantă în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) C. pen. sunt obligatorii, potrivit art. 79 din același cod. Prin urmare, este nelegală hotărârea prin care instanța nu motivează sau motivează prin exprimări generale împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante și le încadrează generic în prevederile art. 74 C. pen.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2253 din 26 aprilie 2007

Prin sentința penală nr. 793 din 22 decembrie 2006 a Tribunalului Timiș, inculpatul G.C. a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

Prima instanță a reținut că inculpatul, la 17 iunie 2006, orele 22.00, în timp ce se deplasa pe o stradă, s-a apropiat și a smuls de la gâtul părții vătămate O.I. telefonul mobil legat cu un șnur.

Săvârșirea faptei, observată de martora G. N., care îl cunoștea pe inculpat, a fost recunoscută de către acesta în cursul urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 43/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, prin care s-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, procurorul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu motivarea că instanțele nu au indicat concret care sunt împrejurările ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante și nici nu au motivat reținerea acestora, precum și că actele și lucrările dosarului nu justifică reținerea tuturor circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen., inculpatul având antecedente penale, iar prejudiciul nefiind reparat.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Circumstanțele atenuante constituie, potrivit art. 76 C. pen., împrejurări care atenuează răspunderea penală.

Împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante sunt prevăzute în art. 74 C. pen., iar potrivit art. 79 din același cod orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă trebuie arătată în hotărâre.

Obligația instituită prin art. 79 C. pen. își are rațiunea în caracterul de excepție al unor astfel de împrejurări ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei.

În sensul art. 79 C. pen., a arăta în hotărâre împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante impune instanței atât indicarea expresă a textului legal care prevede respectiva circumstanță atenuantă, după caz, art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. ori art. 74 alin. (2) C. pen., cât și menționarea expresă a împrejurării respective și motivarea acesteia prin trimiterea la probele, actele și lucrările dosarului.

Exprimările generale, nemotivarea sau motivarea generică a împrejurărilor reținute ca circumstanțe atenuante și neîncadrarea acestora în textul legal în care se regăsesc, nu sunt de natură a răspunde exigențelor art. 79 C. pen.

În motivarea sentinței se menționează că inculpatul a săvârșit fapta din cauza lipsei mijloacelor materiale, dar și a lipsei unor preocupări utile din punct de vedere social, că nu a beneficiat de nicio protecție socială din partea statului și că a recunoscut și regretat fapta comisă, astfel că se impune a se acorda circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 C. pen.

Pretinsa lipsă a mijloacelor materiale și a unor preocupări utile din punct de vedere social nu sunt împrejurări care justifică săvârșirea infracțiunilor, cu atât mai puțin a infracțiunii de tâlhărie, și nu sunt de natură a justifica reținerea lor ca circumstanțe atenuante.

În lipsa unei argumentări bazată pe dispoziții legale, care să depășească limita unei simple afirmații, este fără temei legal și reținerea ca circumstanță atenuantă a pretinsei lipsiri a inculpatului de protecție socială din partea statului.

Prima instanță reține și sinceritatea inculpatului. Recunoașterea faptei de către inculpat a avut loc numai în cursul urmăririi penale, însă în cursul judecății inculpatul a refuzat să dea declarații.

Nefavorabile inculpatului sunt și aspectele menționate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

Sinceritatea inculpatului în cursul procesului penal (parțială - numai în cursul urmăririi penale), care va fi reținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este de natură a justifica o reducere importantă a pedepsei în condițiile în care acesta, potrivit fișei de cazier, este cunoscut cu antecedente penale.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de procuror a fost admis, iar în rejudecare a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.