Distinction between qualified homicide for material interest and exceptionally grave homicide to conceal robbery

Omor calificat. Omor săvârșit din interes material. Omor deosebit de grav. Omor săvârșit pentru a ascunde comiterea unei tâlhării

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor calificat

- omor deosebit de grav

C. pen., art. 175 alin. (1) lit. b), art. 176 alin. (1) lit. d),

art. 211 alin. (21) lit. c)

1. Fapta inculpatului care, intrând în locuinţa victimei cu consimţământul acesteia și profitând de un moment în care victima nu era de faţă, i-a sustras o sumă de bani și, fiind surprinsă de victimă, a agresat-o în scopul păstrării sumei de bani, iar pentru a ascunde săvârșirea infracţiunii de tâlhărie a ucis-o, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. referitor la omorul săvârșit pentru a ascunde comiterea unei tâlhării și elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., aflate în concurs real.

2. Uciderea victimei în aceste condiţii nu întrunește și elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen. referitor la omorul săvârșit din interes material, întrucât uciderea victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluţii infracţionale spontane, în scopul de a ascunde săvârșirea infracţiunii de tâlhărie, nefiind determinată de un interes material. În acest caz, inculpatul a săvârșit omorul fără a avea reprezentarea foloaselor materiale pe care le-ar dobândi în urma morţii victimei, fără a avea convingerea că interesul său material ar fi satisfăcut pe cale legală sau că lucrurile victimei îi vor reveni de drept și, în consecinţă, prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen. nu sunt incidente.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2080 din 19 aprilie 2007

Prin sentinţa penală nr. 578 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Constanţa s-a dispus, în baza art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. b) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea inculpatei A.A. la pedeapsa de 23 de ani închisoare, iar în baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei, în final inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani închisoare.

Prima instanţă a reţinut că inculpata A.A., ocupându-se cu comerţul ambulant de obiecte de îmbrăcăminte și încălţăminte, a cunoscut-o pe victima N.F., care locuia singură și căreia inculpata i-a vândut în mai multe rânduri diferite bunuri, ocazie cu care a fost invitată de victimă în curtea și casa sa.

La 19 ianuarie 2006, inculpata a venit la domiciliul victimei cu obiecte de îmbrăcăminte spre vânzare și a fost invitată de victimă în casă. Aici inculpata a sustras suma de 950 RON dintr-un șifonier și, fiind surprinsă de victimă, a intrat cu aceasta în discuţii contradictorii și a lovit-o, victima căzând la sol în stare de inconștienţă. Speriată de situaţia nou creată și pentru a ascunde fapta de furt a banilor, inculpata, folosindu-se de o sticlă cu un produs petrolier existentă în cameră, a stropit victima și i-a dat foc, după care a părăsit locuinţa.

Prin decizia nr. 18/P din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei decizii inculpata a declarat, în termenul legal, recurs, apărătorul acesteia invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor reale și personale ale inculpatei.

Examinând recursul declarat de inculpată, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul inculpatei este fondat, însă pentru un alt motiv, respectiv greșita încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina acesteia, ce se va cenzura din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că atât instanţa de apel, cât și prima instanţă au stabilit în mod judicios și motivat vinovăţia inculpatei în săvârșirea faptei de omor asupra victimei N.F., însă au făcut o eronată apreciere asupra împrejurărilor faptice și mai ales a contribuţiei inculpatei, sub aspect subiectiv, în raport cu situaţia de fapt reţinută, ceea ce a avut drept consecinţă o greșită încadrare juridică a faptei, prin reţinerea și a agravantei prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen. referitoare la omorul săvârșit din interes material.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că în cauză nu s-a dat eficienţă decât în mod parţial dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, în sensul că anumitor împrejurări faptice privind contribuţia inculpatei, sub aspectul intenţiei urmărite în săvârșirea faptelor, le-a fost dată o greșită încadrare juridică, prin reţinerea agravantei omorului calificat din interes material, prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., în condiţiile în care nu s-a făcut dovada existenţei acestui interes urmărit de inculpată la formarea, luarea și punerea în executare a hotărârii de a ucide victima.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a constatat vinovăţia inculpatei, ca autoare a faptei de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și a celei de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., săvârșite în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) din același cod.

Amplul material probator administrat a evidenţiat în mod concret contribuţia inculpatei în săvârșirea faptelor arătate, actele concrete de executare reflectând împrejurarea că inculpata a prevăzut rezultatele faptelor sale, urmărind producerea lor prin săvârșirea faptelor, acţionând cu intenţie directă.

Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că, în ziua de 19 ianuarie 2006, inculpata a mers la locuinţa victimei, pe care o cunoscuse anterior cu ocazia vânzării de obiecte de îmbrăcăminte, cu același scop vizitând-o și în ziua respectivă și intrând în locuinţa acesteia. Profitând de un moment în care victima nu era de faţă, i-a sustras acesteia suma de 950 RON, însă a fost surprinsă de victimă și, în urma discuţiilor contradictorii cu aceasta, în scopul păstrării sumei de bani, a agresat-o pe victimă, doborând-o la sol în stare de inconștienţă, iar pentru a ascunde săvârșirea infracţiunii de tâlhărie a stropit victima cu un produs petrolier, după care i-a dat foc, victima decedând.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că mijloacele de probă evidenţiate au dovedit modalitatea concretă de săvârșire a omorului de către inculpată, în sensul că luarea și punerea în executare a hotărârii infracţionale de a ucide victima nu a fost determinată de un interes material, deoarece aceasta avea o ocupaţie în câștigarea mijloacelor de existenţă, locuia într-o casă la a cărei dobândire a contribuit prin vânzarea altor case, așa încât uciderea victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluţii infracţionale spontane, determinată de discuţiile contradictorii cu victima, care a surprins-o după sustragerea banilor și, în scopul păstrării lor, inculpata a agresat-o și a lăsat-o în stare de inconștienţă, iar în scopul ascunderii tâlhăriei, a incendiat corpul victimei, inculpata acţionând cu intenţie directă.

Altfel spus, inculpata nu a săvârșit omorul având convingerea că interesul său material ar fi satisfăcut pe cale legală sau că lucrurile victimei îi vor reveni de drept, respectiv fără a avea reprezentarea foloaselor materiale ce le-ar dobândi în urma morţii acesteia, deoarece inculpata nu o cunoștea pe victimă și nu avea nicio legătură de rudenie cu aceasta, hotărârea de ucidere survenind pe fondul discuţiilor avute, ca urmare a surprinderii sale de către victimă după sustragerea banilor, exercitând violenţe asupra acesteia, în scopul păstrării lor.

Așadar, fapta inculpatei de a ucide victima, în condiţiile mai sus arătate, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

În ceea ce privește critica recurentei inculpate referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, aceasta nu poate fi reţinută de către Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

Astfel, în contextul cauzei, în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei și a modalităţii de executare, prin privare de liberate, a fost făcută o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social foarte ridicat al faptelor comise, de circumstanţele reale arătate, ce au evidenţiat o agresivitate excesivă din partea inculpatei aducând atingere patrimoniului și mai ales unei valori sociale fundamentale cum este viaţa omului, dar și de circumstanţele personale ale inculpatei.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că și în situaţia schimbării încadrării juridice, prin înlăturarea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, deoarece, pe de-o parte, nu a fost făcută dovada existenţei unor alte circumstanţe personale care să justifice diminuarea cuantumului de pedeapsă iniţial stabilit, iar pe de altă parte, reexaminate fiind în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, s-a dat eficienţă principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral al inculpatei.

Faţă de aceste considerente, recursul a fost admis, decizia atacată și sentinţa penală nr. 578 din 12 decembrie 2006 au fost casate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei și, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpată din infracţiunea prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. b) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.