Complaint withdrawal after prosecutor's no-prosecution ruling takes effect; lower court's merits ruling quashed.

Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Retragerea plângerii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

- retragerea plângerii

C. proc. pen., art. 2781

C. proc. civ., art. 246, art. 721

Persoana vătămată care a formulat, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată poate să-și retragă plângerea, instanţa fiind obligată să ia act de declaraţia de retragere a acesteia, întrucât dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică, potrivit art. 721 C. proc. civ., și în materiile prevăzute de alte legi - deci și în materie procesual-penală - în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice, iar conform art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în ședinţă, fie prin cerere scrisă.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2007 din 16 aprilie 2007

Prin plângerea înregistrată la 11 aprilie 2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petiţionarul M.N., deţinut în Penitenciarul Rahova, a formulat plângere împotriva judecătorului I.B. de la Judecătoria Sectorului 2 București, solicitând cercetarea sa pentru infracţiunea prevăzută în art. 246 C. pen.

În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluţia nr. 893/P/2006 din 8 decembrie 2006, s-a dispus de către procuror, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru inexistenţa faptei.

Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere, iar Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin sentinţa nr. 41 din 27 februarie 2007, a respins plângerea ca nefondată.

S-a reţinut că petiţionarul, la termenul de judecată, a declarat că își retrage plângerea, iar instanţa a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., adoptând soluţia de respingere ca nefondată a plângerii.

Recursul declarat de petiţionar, prin care a susţinut că prima instanţă a procedat greșit respingând plângerea formulată în loc să ia act de retragerea ei, este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată persoana vătămată ori persoanele ale căror interese sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Din examinarea acestui text rezultă că persoana vătămată, în virtutea principiului disponibilităţii, poate uza de dreptul de sesizare a instanţei, iar dacă a uzat de acest drept, nimic nu o împiedică să retragă plângerea formulată. În acest caz, instanţa are obligaţia de a lua act de retragerea plângerii respective.

Această soluţie este consacrată și prin dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate să renunţe oricând la judecată fie verbal în ședinţă, fie prin cerere scrisă, iar renunţarea la judecată se constată prin încheiere cu caracter definitiv.

Cum dispoziţiile Codului de procedură civilă constituie, potrivit art. 721, procedura de drept comun și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice, iar Codul de procedură penală nu are astfel de prevederi contrare, soluţia care se impunea, ca o reflectare a voinţei petiţionarului, era aceea de a se lua act de retragerea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, lucru pe care instanţa în mod greșit nu l-a făcut.

De altfel, în considerentele sentinţei, prima instanţă a făcut referire la această manifestare de voinţă a petiţionarului, însă, în loc să o consacre, a pronunţat o soluţie de respingere ca nefondată a plângerii în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., deși textul era aplicabil numai în situaţia când s-ar fi făcut o verificare a rezoluţiei atacate în temeiul acestui text legal.

Mai este de menţionat că prima instanţă nu putea trece la rezolvarea pe fond a plângerii în condiţiile în care petiţionarul nu s-a adresat anterior cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, ci trebuia să facă aplicarea art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. și să trimită plângerea greșit îndreptată la organul judiciar competent.

Faţă de considerentele ce preced, recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost casată și, rejudecând, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a luat act de retragerea plângerii formulate de petiţionar.