Execution of pre-accession European arrest warrant: applicability of Law 302/2004 transitional provisions to warrants issued by foreign authorities

Mandat european de arestare. Mandat emis de un stat membru al Uniunii Europene înainte de 1 ianuarie 2007

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- mandat emis de un stat membru al Uniunii Europene înainte de 1 ianuarie 2007

Legea nr. 302/2004, Titlul III

Mandatele europene de arestare emise de autorităţile judiciare competente din statele membre ale Uniunii Europene înainte de 1 ianuarie 2007 se execută de către autorităţile judiciare române ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, întrucât dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 108 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora prevederile Titlului III se aplică mandatelor europene de arestare și predare care se emit ulterior datei de 1 ianuarie 2007, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date, nu privesc mandatele europene de arestare și predare emise de autorităţile judiciare competente din alte state membre ale Uniunii Europene, ci mandatele europene de arestare și predare emise de autorităţile judiciare române.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1517 din 19 martie 2007

Prin sentinţa nr. 24 din 5 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene privind persoana solicitată C.S. și predarea acesteia către autorităţile solicitante, menţinându-se starea de arest în vederea predării.

Prima instanţă a reţinut că, la 19 ianuarie 2007, Biroul Naţional Interpol a solicitat să se dispună asupra arestării preventive a cetăţeanului român C.S., faţă de care Interpol Roma, Italia a dispus la 15 decembrie 2006 urmărirea internaţională, pe numele său fiind emis un mandat de arestarea preventivă și un mandat european de arestare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat Curţii de Apel Craiova, la 7 februarie 2007, conform dispoziţiilor art. 881 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare emis împotriva numitului C.S., faţă de care, la aceeași dată, procurorul a dispus prin ordonanţa nr. 3 reţinerea pe timp de 24 de ore.

Prin încheierea din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate C.S., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 7 februarie 2007. Instanţa a constatat că împotriva acesteia s-a emis, la 3 noiembrie 2006, de către Tribunalul din Udine - Biroul judecătorului pentru Cercetări Preliminare, un mandat european de arestare pentru săvârșirea a trei infracţiuni prevăzute în art. 416 C. pen. italian, întrucât s-a asociat cu alte persoane cu scopul de a săvârși o serie nedeterminată de infracţiuni materializate în instalarea de aparatură destinată a intercepta comunicări de tip informatic și telematic și în falsificarea și utilizarea fără drept de cărţi de credit electronic, fapte pedepsite de legea penală italiană cu închisoarea de la 1 an și 6 luni la 6 ani și 8 luni, aceste fapte fiind incriminate și în legea penală română.

Prin decizia nr. 855 din 15 februarie 2007, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a respins recursurile declarate de procuror și persoana solicitată împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea.

Sentinţa a fost atacată cu recurs de persoana solicitată. În motivarea recursului, s-a susţinut, între altele, că hotărârea este nelegală, întrucât mandatul european de arestare a fost emis la 3 noiembrie 2006, moment la care România nu era membră a Uniunii Europene, iar prevederile Legii nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de arestare nu au intrat în vigoare decât la 1 ianuarie 2007.

Recursul nu este fondat.

Așa cum corect a reţinut prima instanţă, este lipsit de relevanţă că mandatul european de arestare a fost emis, de autorităţile competente din statul solicitant, la o dată la care România nu era membră a Uniunii Europene. Esenţial este faptul că mandatul a fost transmis spre executare după data de 1 ianuarie 2007, când a fost dobândit acest statut și au intrat în vigoare, între altele, prevederile Titlului III din Legea nr. 302/2004.

Prevederile din Legea nr. 302/2004, Titlul III, Capitolul II reglementează exclusiv emiterea mandatului european de arestare de către autorităţile române competente.

Așa fiind, dispoziţiile tranzitorii prevăzute în art. 108 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora prevederile din acest titlu se aplică mandatelor europene de arestare și predare care se emit ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date, nu au în vedere mandatele europene de arestare emise de un alt stat membru al Uniunii Europene.

De altfel, aceste dispoziţii tranzitorii reglementează situaţia faptelor comise anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor din Titlul III al Legii nr. 302/2004, în sensul că și pentru acestea poate fi emis sau executat un mandat european de arestare.

În consecinţă, recursul declarat de persoana solicitată a fost respins.