European Arrest Warrant: Panel Composition After Preliminary Divergence and Direct Arrest Without Domestic Warrant
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of two requested individuals, thereby upholding the Court of Appeal decision that ordered the execution of European Arrest Warrants issued by a French court and maintained the detention of the requested persons for surrender. The case centered on procedural challenges regarding the composition of the judicial panel and the issuance of a domestic arrest warrant, where the appellants argued that the three-judge panel formed to resolve preliminary divergences should have adjudicated the merits on the spot and that a judge involved in issuing a warrant was incompatible. The court held that under Article 881 of Law no. 302/2004, the ordinary panel for executing a European Arrest Warrant consists of two judges, and the three-judge configuration under Article 308(5) of the Code of Criminal Procedure was limited strictly to resolving the preliminary disagreement regarding supplementary information; once this divergence was settled, the case correctly reverted to the standard two-judge panel for the final decision. Furthermore, the court clarified that the Romanian authority did not issue a separate domestic arrest warrant but directly ordered the arrest of the requested person via a reasoned order under Article 89(3) of Law no. 302/2004, as the detention was based on the valid European Arrest Warrant from the requesting state, rendering the incompatibility argument baseless.
Legislator headnote
AI generatedart. 308 alin. (5) Legea nr. 302/2004, art. 881 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 881 din Legea nr. 302/2004, art. 308 alin. (5) C. proc. pen, art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004; European Arrest Warrant: Panel Composition After Preliminary Divergence and Direct Arrest Without Domestic Warrant: Instanţa română dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată, în temeiul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, fără a emite un mandat de arestare, întrucât arestarea se dispune în procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară din statul solicitant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Mandat european de arestare. Compunerea completului. Complet de divergenţă. Arestarea persoanei solicitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- mandat european de arestare
- compunerea completului
- complet de divergenţă
- arestarea persoanei solicitate
C. proc. pen., art. 308 alin. (5)
Legea nr. 302/2004, art. 881, art. 89
1. În procedura de executare a unui mandat european de arestare, completul de judecată este format, potrivit art. 881 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, din doi judecători. Dacă, în cadrul procedurilor prealabile reglementate în art. 881 din Legea nr. 302/2004, unanimitatea nu poate fi întrunită cu privire la solicitarea de informaţii suplimentare autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, această chestiune se soluţionează în complet de divergenţă, potrivit art. 308 alin. (5) C. proc. pen., format din trei judecători. În acest caz, după soluţionarea divergenţei din cadrul procedurilor prealabile, cauza privind executarea mandatului european de arestare se soluţionează pe fond în complet format din doi judecători, iar nu în complet de divergenţă.
2. Instanţa română dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată, în temeiul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, fără a emite un mandat de arestare, întrucât arestarea se dispune în procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară din statul solicitant.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1451 din 14 martie 2007
Prin sentinţa nr. 22 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală, a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Curtea de Apel Lyon - Tribunalul de Mare Instanţă Lyon pe numele persoanelor solicitate I.S. și P.A. și predarea acestora către statul solicitant sub condiţia prevăzută în art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, menţinând starea de arest în vederea predării.
Recursurile declarate de persoanele solicitate, prin care s-a susţinut, între altele, că hotărârea este lovită de nulitate absolută deoarece completul de divergenţă format din trei judecători care s-a pronunţat cu privire la procedurile prealabile trebuia să se regăsească și la judecata pe fond a cauzei, iar judecătorul care a emis mandatul de arestare este incompatibil să judece cauza pe fond, sunt nefondate.
Prin încheierea din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală, având pe rol soluţionarea cererii de executare a mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanelor solicitate I.S. și P.A., cu ocazia deliberărilor, a constatat existenţa unei divergenţe referitoare la completarea informaţiilor cu date suplimentare de la Tribunalul de Mare Instanţă Lyon și a procedat conform dispoziţiilor art. 308 alin. (5) C. proc. pen., în sensul că a repus cauza pe rol pentru soluţionarea în complet de divergenţă.
După repunerea pe rol a cauzei, la 22 februarie 2007, în complet de divergenţă, s-a amânat cauza la 26 februarie 2007, pentru studierea dosarului.
La 26 februarie 2007, în urma deliberărilor, efectuate în completul de divergenţă, s-a decis că se impun relaţii suplimentare de la autorităţile franceze privind împrejurările în care au fost săvârșite infracţiunile, cu indicarea momentului, locului, rolului concret și a gradului de participare a fiecăruia, motiv pentru care s-a repus cauza pe rol.
La 27 februarie 2007, Tribunalul de Mare Instanţă Lyon a transmis informaţiile solicitate. Ca urmare, cauza s-a reluat la 2 martie 2007, dată la care completul de judecată, format din doi judecători, s-a pronunţat.
Încheierea nu este lovită de nulitate absolută, așa cum susţin apărătorii recurenţilor, deoarece completul a fost format din trei judecători numai datorită stării de divergenţă. Or, fiind depășită această stare, s-a revenit la componenţa completului de judecată îndrituit cu soluţionarea cauzei pe fond.
Referitor la susţinerea că judecătorul care a emis mandatul de arestare este incompatibil, se constată că aceasta este nefondată, deoarece mandatul de arestare a fost emis de autorităţile judiciare din Lyon, iar nu de un judecător român.
Instanţa română este investită numai cu cererea de executare a mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanelor solicitate. În acest sens, instanţa a verificat conţinutul mandatelor europene de arestare emise pe numele recurenţilor și a constatat că acesta corespunde cerinţelor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Faţă de aceste considerente, recursurile persoanelor solicitate au fost respinse.