Out-of-time appeal reinstated; drug conviction remanded for review of Article 365 conditions.

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. Apel peste termen

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs

- cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

- apel peste termen

C. proc. pen., art. 365, art. 3859 alin. (1) pct. 9

Dacă instanţa de apel, calificând calea de atac exercitată de inculpat ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare a condiţiilor prevăzute în art. 365 C. proc. pen. pentru exercitarea apelului peste termen în raport cu situaţia concretă din dosarul cauzei și nu motivează îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în acest text de lege, este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

În lipsa unei examinări și motivări a îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor prevăzute în art. 365 C. proc. pen., care atrag consecinţe diferite sub aspectul judecăţii - și anume, continuarea judecăţii apelului asupra fondului căii de atac exercitate peste termen în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute în art. 365 C. proc. pen. și respingerea ca tardiv a apelului declarat peste termen în cazul neîndeplinirii acestor condiţii - soluţia pronunţată de instanţa de apel asupra fondului căii de atac exercitate este nemotivată, argumentele prezentate pe fond, în lipsa motivării îndeplinirii condiţiilor legale ale căii de atac exercitate peste termen, neputând complini o asemenea omisiune.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4120 din 11 decembrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 2, 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și i s-au interzis drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, apel care a fost judecat și soluţionat prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iași, în sensul că a fost admis, a fost desfiinţată în parte, în latură penală sentinţa penală nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iași și, rejudecând:

În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracţiunea prevăzută în art. 2, 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., și inculpatul D.D. a fost condamnat la următoarele pedepse: 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Inculpatul D.D. a declarat apel peste termen împotriva sentinţei penale nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, întrucât a lipsit, atât la judecată, cât și la pronunţare, iar în cursul judecăţii cauzei la fond nu a fost legal citat, deși a comunicat instanţei adresa sa exactă din Grecia, de la urmărirea penală.

Prin decizia nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iași, Secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile legale prevăzute în art. 365 C. proc. pen. pentru calificarea căii de atac de faţă ca apel peste termen.

Inculpatul a fost legal citat la instanţa de fond, dispunându-se citarea sa prin afișare la locul săvârșirii faptei conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., dovezile de citare din Grecia fiind returnate pentru adresă incompletă. Or, însuși inculpatul a declarat la urmărirea penală adresa sa de domiciliu ca incompletă.

În cauză, însă, sentinţa atacată în prezentul apel peste termen de către inculpat nu mai este în fiinţă, ea fiind desfiinţată parţial în esenţa sa în latura penală în apelul procurorului, prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iași, care este definitivă și care nu a fost atacată cu recurs de părţile interesate.

Cum sentinţa penală atacată în prezentul apel peste termen nu mai există, fiind desfiinţată cu caracter definitiv prin decizia penală menţionată, apelul a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs D.D.

În motivele de recurs, recurentul inculpat a arătat că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., în sensul că judecata cauzei în primă instanţă a avut loc fără citarea legală a inculpatului.

Recurentul a părăsit în mod legal ţara la data de 4 noiembrie 2002, iar ulterior acestei date inculpatul nu a mai intrat în ţară și instanţa a dispus ca citarea să fie făcută, atât la reședinţa din Iași, prin afișare la ușa Consiliului Local, cât și prin scrisoare recomandată la adresa din Grecia, procedura fiind restituită de fiecare dată cu menţiunea „adresa insuficientă.” Chiar și sentinţa penală a fost comunicată la data de 26 februarie 2004, procedura fiind restituită o lună mai târziu cu aceeași menţiune „adresa insuficientă.”

La dosarul de fond exista o adresă a Ministerului de Justiţie al Republicii Elene prin care se comunică faptul că sentinţa penală nu poate fi transmisă, deoarece lipsește numele străzii.

Recurentul nu a cunoscut sentinţa pronunţată de către Tribunalul Iași, data la care a aflat de existenţa unei sentinţe de condamnare fiind data de 30 aprilie 2008, când a fost înștiinţat de faptul că pe numele său este emis un mandat european de arestare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat, a pus concluzii de admitere a acestuia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului peste termen, la instanţa de apel, care să stabilească dacă apelul este tardiv sau sunt îndeplinite condiţiile apelului peste termen, apreciind că, sub acest aspect, decizia atacată este contradictorie.

Examinând recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivul de recurs invocat din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public în recursul inculpatului, prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., în condiţiile art. 3859 alin. (3) și (4) din același cod, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul inculpatului este fondat în raport cu acest motiv invocat oral, pentru următoarele considerentele:

În conţinutul dispoziţiilor art. 365 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat condiţiile de exercitare a apelului peste termen, astfel: „Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunţare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.”

Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel, deși constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 365 C. proc. pen. referitoare la apelul peste termen, calificând calea de atac exercitată de inculpatul D.D., ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare efectivă a condiţiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestuia, în raport cu situaţia concretă din dosarul cauzei privind pe inculpat.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că motivarea deciziei pronunţate de instanţa de apel este generică, rezumându-se la modalitatea citării inculpatului, la prima instanţă, fără a se argumenta, în raport cu citarea inculpatului efectuată de instanţă, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a acestuia ce se află la dosarul cauzei, absenţa inculpatului la toate termenele de judecată și la pronunţare, respectiv stabilirea motivelor neparticipării inculpatului, în sensul dacă acestea au avut legătură sau nu cu modalitatea citării sale, a cunoașterii sau nu a termenelor de judecată și a celui de pronunţare, dacă această cale de atac a fost sau nu exercitată în termenul de 10 zile de la momentul începerii executării pedepsei, nestabilindu-se, în concret, dacă a fost începută sau nu executarea pedepsei, faţă de infracţiunea pretins a fi comisă, așa cum se stipulează în norma mai sus arătată.

În lipsa unei examinări concrete și a unei motivări a îndeplinirii sau nu a dispoziţiilor art. 365 C. proc. pen., care atrag consecinţe diferite sub aspectul judecăţii, respectiv, în condiţiile îndeplinirii prevederilor art. 365 C. proc. pen., instanţa de apel poate continua judecata asupra fondului căii de atac exercitată peste termen, urmând să pronunţe una din soluţiile prevăzute de lege, în timp ce în caz contrar urmează să pronunţe o soluţie de respingere, ca tardiv declarat, a apelului peste termen, soluţia pronunţată în cauză de către instanţa de apel, asupra fondului acestuia, este nemotivată, deoarece argumentele prezentate pe fond, în lipsa motivării îndeplinirii condiţiilor legale menţionate a căii de atac exercitate, nu pot complini o asemenea omisiune, așa încât hotărârea curţii de apel este nelegală, fiind incident cazul de casare invocat prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că faţă de preeminenţa motivului de recurs menţionat, nu poate examina motivul de recurs formulat în scris de către recurentul inculpat, prin apărător.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) teza I C. proc. pen., a admis recursul declarat de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iași, Secţia penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Iași, urmând ca instanţa de apel să examineze și să motiveze punctual îndeplinirea sau neîndeplinirea dispoziţiilor art. 365 C. proc. pen., în raport cu fiecare din condiţiile prevăzute de lege în norma indicată și actele din dosarul cauzei privind pe inculpatul D.D.