Lawfulness of provisional arrest based solely on Interpol notification before receipt of European Arrest Warrant

Mandat european de arestare. Semnalare transmisă prin Interpol. Arestarea persoanei solicitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- semnalare transmisă prin Interpol

- arestarea persoanei solicitate

Legea nr. 302/2004, art. 883, art. 90 alin. (2)

În conformitate cu prevederile art. 883 și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în cazul în care reţinerea persoanei solicitate a fost dispusă pe baza semnalării transmise prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza aceleiași semnalări, arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fixând un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4025 din 4 decembrie 2008

Prin încheierea nr. 19 din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iași, Secţia penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.C., pe baza semnalării emise de Interpol Wiesbaden - Germania, la data de 21 noiembrie 2008, conform dispoziţiilor art. 883 raportat la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 27 noiembrie 2008 la 2 decembrie 2008 inclusiv. S-a fixat termen la 2 decembrie 2008, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, punându-se în vedere procurorului să depună mandatul european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.

S-a reţinut că, prin sesizarea nr. 2061124/AS din 26 noiembrie 2008 formulată de Biroul Naţional Interpol, s-a solicitat, urmare a mandatului european de arestare emis de autorităţile germane (Curtea Locală din Traunstein - Germania) nr. 220js20981/08 din 30 octombrie 2008, identificarea și reţinerea numitului B.C., cercetat sub aspectul infracţiunii de fraudă, în scopul prezentării autorităţilor germane.

S-a constatat că fapta este descrisă numai în semnalarea trimisă de Interpol autorităţilor române și care nu este tradusă în română, durata maximă a pedepsei ce se poate aplica fiind de 10 ani, actul pe care se întemeiază solicitarea autorităţilor germane fiind mandatul european de arestare nr. 220js20981/08 din 30 octombrie 2008 emis de Curtea Locală din Traunstein - procuror H.V., care nu se află la dosar.

Persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore cu începere din 27 noiembrie 2008, ora 11,00, în 10 ore de la dispunerea măsurii (la 27 noiembrie 2008, ora 17,30) persoana solicitată fiind prezentată Curţii de Apel Iași și audiată, aducându-i-se la cunoștinţă conţinutul semnalării trimise de Interpol, poziţia sa fiind de nerecunoaștere a faptelor.

S-a constatat că dispoziţiile art. 90 alin. (2) și cele ale art. 883 din Legea nr. 302/2004, modificată, dovedesc caracterul urgent al procedurii, permiţând luarea măsurii preventive numai în baza unor acte preliminare, în speţă fiind îndeplinite condiţiile legale pentru arestarea persoanei solicitate (în vederea asigurării prezentării acesteia în faţa autorităţii germane), pentru o perioadă de 5 zile, conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs persoana solicitată, arătând că nu i s-a adus la cunoștinţă învinuirea, încălcându-se art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, că există posibilitatea dispunerii unei măsuri neprivative de libertate, solicitând probe pentru a se dispune reţinerea și că mandatul de arestare nu a fost tradus.

Analizând recursul atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu și sub toate aspectele în temeiul dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele motive:

Cu privire la neaducerea la cunoștinţă a învinuirii se constată că această obligaţie a fost îndeplinită de instanţa care a procedat la audierea persoanei solicitate, aducându-i la cunoștinţă fapta ce formează obiectul cauzei, persoana solicitată, în declaraţia sa, arătând inclusiv că a fost informată despre motivul reţinerii de către procuror, fiind astfel îndeplinite prevederile art. 90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată.

Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existenţei posibilităţii predării persoanei solicitate, se constată că instanţa de judecată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea faţă de persoana solicitată, instanţa optând pentru una dintre cele două măsuri, alegând pe cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.

Se reţine că, în speţă, instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate constatând, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. 136 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura privativă de libertate fiind singura aptă a asigura atingerea finalităţii acestei proceduri.

Referitor la inexistenţa, în această etapă a procedurii, a traducerii mandatului emis de autorităţile germane, se constată că instanţa a apreciat just că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 90 alin. (2) și art. 883, procedura având caracter urgent și permiţând luarea măsurii preventive chiar și exclusiv în baza unor acte preliminare, reprezentate de semnalarea transmisă de Interpol (conform art. 883 alin. 1 din Legea nr. 302/2004), prin acordarea unui nou termen de judecată și punerea în vederea procurorului să depună mandatul european de arestare însoţit de traducerea în limba română respectându-se dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Pentru considerentele ce preced, s-a constatat că în speţă instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală și temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 883 și art. 90 din Legea nr. 302/2004, a dispoziţiilor dreptului comun în materie (art. 136, art. 1371, art. 146 și art. 148 C. proc. pen.) și a art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de persoana solicitată a fost respins ca nefondat.