Fraud conviction annulled and rehearing ordered for absent defendant; co-defendants' annulment pleas rejected.

Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

- cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 386 lit. e)

Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, dacă la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. sunt incidente în cazul în care inculpatul, achitat de prima instanţă, a fost condamnat de instanţa de apel, soluţie menţinută de instanţa de recurs, fără a fi ascultat de instanţele de control judiciar și, deși nu a fost prezent la judecarea recursului, lipsa acestuia a fost motivată, iar instanţa de recurs nu a depus diligenţele legale necesare pentru a asigura prezenţa inculpatului la judecarea recursului. Omisiunea instanţei de recurs de a depune aceste diligenţe constituie o încălcarea a obligaţiei de ascultare a inculpatului, care îi incumbă potrivit art. 38514 alin. (11) C. proc. pen. și art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3909 din 27 noiembrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 69 din 29 martie 2004, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor:

- C.G. de sub învinuirea săvârșirii complicităţii la infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- R.N. de sub învinuirea săvârșirii infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 13 C. pen. și a infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- L.A. de sub învinuirea săvârșirii infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași hotărâre judecătorească, au fost achitaţi și inculpaţii N.I. și B.L.

Prin decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și părţile civile împotriva sentinţei penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Această ultimă hotărâre, respectiv decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, a fost casată de către Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005, a admis recursurile declarate de procuror și de părţile civile, a casat decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj și a trimis cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Cluj.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Cluj, rejudecând apelurile procurorului și ale părţilor civile, a pronunţat decizia penală nr. 44A din 14 martie 2007.

Prin această decizie, Curtea de Apel Cluj, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud și de partea civilă societatea comercială A. împotriva sentinţei penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pe care a desfiinţat-o în întregime și, rejudecând, a condamnat pe inculpaţii:

1. C.G. pentru complicitate la săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen. și pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.;

2. R.N. pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen. și pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.;

3. L.A. pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de către partea civilă societatea comercială T.

Prin decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

Împotriva acestei decizii penale definitive au formulat cereri de contestaţie în anulare contestatorii R.N., L.A. și C.G., invocând cazurile prevăzute în dispoziţiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., a examinat admisibilitatea în principiu a cererilor de contestaţie, constatând că sunt îndeplinite cerinţele art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din 17 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorii R.N., L.A. și C.G. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Cererea de suspendare a executării deciziei penale sus-arătate a fost respinsă ca nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a procedat la judecarea contestaţiilor în anulare, reţinând următoarele:

Contestatorii, în scris, au motivat cererile de contestaţie în anulare invocând dispoziţiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen., pentru ca prin concluziile orale să susţină numai cazurile de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. b) și e) C. proc. pen.

S-a susţinut că instanţa de apel - Curtea de Apel Cluj - după ce a desfiinţat sentinţa penală a Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin care s-a dispus achitarea inculpatului R.N., a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două infracţiuni de înșelăciune, una dintre fapte fiind în formă continuată și cu consecinţe deosebit de grave, fără să îl audieze nemijlocit.

Judecarea apelului a avut loc la data de 28 februarie 2007, termen la care inculpatul R.N. a lipsit întrucât era bolnav, împrejurare care a fost adusă la cunoștinţa instanţei de apărătorul său.

La termenul la care s-a judecat recursul, inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanţă datorită stării de sănătate dovedită cu actul medical depus prin avocat.

Judecarea recursului s-a făcut fără ca inculpatul să fie audiat, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 38514 alin. (11) C. proc. pen. și dreptul său la apărare.

S-a mai susţinut, de asemenea, că judecarea recursului a avut loc în condiţiile neîndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul arestat N.I. care a lipsit la dezbateri și la pronunţare, situaţie care afectează dreptul la apărare al tuturor contestatorilor.

Examinând contestaţiile în anulare formulate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată următoarele:

Contestatorii R.N., L.A. și C.G. au fost achitaţi la fond pentru toate capetele de acuzare (sentinţa penală nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud).

În apel, prin decizia penală nr. 44A din 14 martie 2007, Curtea de Apel Cluj i-a condamnat după cum urmează:

Inculpatul R.N.:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 13 și art. 74, art. 76 C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Inculpatul L.A.:

- 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Inculpatul C.G.:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În faza de judecată a apelului, la termenul din 28 februarie 2007, au fost audiaţi numai inculpaţii L.A., C.G. și B.L.

Inculpatul R.N. a lipsit la judecarea cauzei (fără a motiva în vreun fel acest fapt și fără a formula cerere de amânare) și nu a fost audiat pe parcursul judecării apelului.

Recursurile declarate de cei trei inculpaţii au fost respinse, fiind menţinută condamnarea acestora dispusă în apel, prin decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Inculpaţii L.A. și C.G. au fost prezenţi la judecarea recursului, la data de 13 iunie 2008 (pronunţarea fiind amânară pentru data de 3 iulie 2008), dar nu au fost audiaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond și de apel, precum și atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din analiza conţinutului textului de lege arătat rezultă că instanţa de recurs nu avea obligaţia legală a ascultării inculpaţilor L.A. și C.G., întrucât împotriva acestora fusese pronunţată o hotărâre de condamnare de către instanţa de apel, instanţă care i-a și audiat în conformitate cu dispoziţiile legale.

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen. se bazează tocmai pe situaţia când, la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) C. proc. pen.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 386 lit. e) C. proc. pen., contestaţiile în anulare formulate de contestatorii L.A. și C.G. fiind nefondate.

Cât privește invocarea de către contestatori - ca un alt temei pe care se întemeiază contestaţiile lor - a judecării recursului cu neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul arestat N.I., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că nici acest motiv nu este fondat.

Potrivit dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Prin urmare, în contestaţia în anulare se poate invoca acest caz numai în ceea ce privește situaţia părţii care recurge la calea extraordinară de atac, iar nu și în ceea ce privește situaţia altor părţi cu privire la îndeplinirea procedurii de citare.

Pentru cele arătate mai sus, constatând ca nefondate contestaţiile în anulare formulate de contestatorii L.A. și C.G. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie urmează să le respingă, potrivit dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen.

Cu privire la contestatorul R.N., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că acesta nu a fost ascultat în faza de judecată a recursului.

La termenul de judecată a cauzei din 13 iunie 2008, contestatorul - care avea termen în cunoștinţă - a lipsit, motivându-și absenţa prin starea sănătăţii.

Prin avocatul ales, inculpatul R.N. a depus la dosarul cauzei o adeverinţă medicală din care rezultă că în perioada 10 - 15 iunie 2008 i se recomandă tratament și repaus la pat.

În raport cu cele arătate mai sus, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată fondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N., potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a arătat, potrivit dispoziţiilor art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., instanţa de recurs cu ocazia judecării cauzei are obligaţia de a audia inculpatul prezent în situaţia în care acesta nu a fost audiat de instanţa de fond și de apel și în cazul când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva sa o hotărâre de condamnare.

Achitat la fond, condamnat în apel, contestatorul nu a fost audiat nici de instanţa de apel, nici în recurs.

În acest fel, inculpatului nu i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta propria opinie asupra faptelor reţinute în sarcina sa.

La rândul lor, instanţele de apel și de recurs, pronunţând și, respectiv, menţinând condamnarea dispusă în apel, fără a-l audia pe inculpat, nu au putut să-și formeze convingerea pe baza apărărilor formulate personal de acesta.

Este adevărat că inculpatul a lipsit la judecarea cauzei în recurs, dar el și-a motivat absenţa în mod convingător, astfel că instanţa trebuia să depună diligentele legale cuvenite pentru a-i putea asigura acestuia prezenţa la judecată.

Întrucât instanţa de recurs nu a făcut demersuri în acest sens, ea și-a încălcat obligaţia de audiere a inculpatului care îi incumba potrivit dispoziţiilor procesual-penale arătate, precum și în aplicarea dispoziţiilor art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, audierea lui R.N. impunându-se din motive ce ţin de echitatea procedurii, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, cu majoritate de voturi, potrivit dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C. proc. pen., a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a desfiinţat decizia atacată numai în partea ce-l privește pe acesta, fixând termen pentru soluţionarea recursului la data de 28 ianuarie 2009 cu citarea părţilor interesate, și a respins, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii condamnaţi L.A. și C.G.

Cu opinia separată, în sensul respingerii, ca nefondate, a contestaţiilor în anulare formulate de contestatorii condamnaţi R.N., L.A. și C.G. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală.

OPINIE SEPARATĂ

la decizia nr. 3909 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie

Opinia vizează doar modul de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul R.N.

Opiniez pentru soluţia de respingere a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul menţionat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).

În speţă, recurentul inculpat nu a fost prezent Ia judecarea recursului, astfel cum rezultă din încheierea ședinţei din 13 iunie 2008, iar instanţa nu avea obligaţia prevăzută de textul menţionat.

Împrejurarea că inculpatul nu s-a putut prezenta din diverse cauze, pe care le-a adus la cunoștinţa instanţei, dar nu a solicitat amânarea cauzei, nu are nicio relevanţă în cauză, deoarece obligaţia instanţei operează doar în cazul în care inculpatul este prezent.

Textul procedural invocat ca un caz de contestaţie în anulare, precum și cele la care se face trimitere, nu impune instanţei de recurs de a face toate diligentele pentru ascultarea inculpatului, dacă acesta nu este prezent.

De altfel, este dreptul inculpatului de a se prezenta sau nu la judecarea cauzei, de a face sau nu declaraţii. Acest drept nu poate fi exercitat însă abuziv, invocându-se în apărare absenţa inculpatului chiar dacă ar fi fost bolnav, cât timp, în procesul aflat în recurs, acesta nu a solicitat amânarea cauzei, nici prin cerere personală și nici prin apărător, în vederea prezentării sale la proces. Depunerea unui act medical poate fi făcută chiar și numai pentru a justifica absenţa Ia proces, nu doar pentru a cere acordarea unui alt termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare, astfel cum s-a și întâmplat în speţă.

Din cuprinsul încheierii de dezbateri rezultă că, întrebat fiind de președintele completului de judecată dacă are alte cereri de formulat, apărătorul ales al inculpatului R.N. a declarat că nu formulează alte cereri, cauza fiind în stare de judecată.

Apreciez că obligaţia instanţei de ascultare a inculpatului operează doar în condiţiile prevăzute de textul procedural invocat ca fiind un caz de contestaţie în anulare, respectiv art. 386 lit. e) C. proc. pen., și anume, când inculpatul este prezent Ia judecarea recursului.

Situaţia în care inculpatul s-a aflat în imposibilitate de prezentare ar fi putut constitui un caz de contestaţie în anulare, doar în condiţiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen., condiţii neîndeplinite în cauză.

În consecinţă, consider că prevederile art. 386 lit. e) invocate de contestatorul R.N. nu au incidenţă în cauză, iar contestaţia sa trebuia respinsă.