Inapplicability of conflict-of-decisions review ground to prosecutor's non-initiation resolutions

Revizuire. Cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuire

- cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 394 alin. (1) lit. e)

Revizuirea pentru cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., referitor la existenţa a două sau mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei. În consecinţă, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. nu poate fi exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei și a unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, întrucât rezoluţiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale nu constituie hotărâri penale definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3835 din 21 noiembrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 212 din 19 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.I.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 5631/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, invocând că prin rezoluţia nr. 129/P/2005, Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.I., V.M. și T.I., această soluţie vizând aceleași fapte pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentinţa a cărei revizuire o solicită. De asemenea, a invocat că în cauză este vorba de fapte și împrejurări noi, potrivit cazului de revizuire prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece martora R.A. a dat o declaraţie notarială din care rezultă că s-a împăcat cu revizuientul, iar acesta nu-i datorează nicio sumă de bani.

Instanţa de fond a reţinut că cererea de revizuire nu este fondată, rezoluţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie vizând alte fapte, iar declaraţia notarială a martorei fiind irelevantă.

Prin decizia nr. 99 din 11 iulie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat.

Recursul declarat de revizuientul condamnat este neîntemeiat.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, analizând actele și lucrările dosarului, reţine că în mod corect ambele instanţe au respins ca nefondată cererea de revizuire formulată.

În ceea ce privește incidenţa cazului prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat, corect, că în cauză nu poate fi vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Declaraţia notarială a numitei R.A. nu conduce la concluzia că revizuientul nu a solicitat și nu a primit de la această denunţătoare suma de 20.000 de euro, aspect pe deplin dovedit de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, ci atestă numai împrejurarea că în momentul autentificării actului notarial, respectiv la 13 decembrie 2006, acesta nu datora nicio sumă de bani numitei R.A.

Nici motivul de revizuire vizând cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. nu este fondat, cum corect au apreciat și argumentat instanţele de fond și apel.

Astfel, s-a reţinut că revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conţin hotărârile judecătorești. Prin urmare, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanţa soluţionând atât acţiunea penală, pronunţând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, cât și acţiunea civilă alăturată acesteia.

Nu conţin o rezolvare a fondului cauzei și, deci, nu sunt susceptibile de revizuire, rezoluţiile procurorului prin care se dispune neînceperea urmăririi penale, acestea nefiind „hotărâri penale definitive” în sensul prevederilor art. 394 C. proc. pen.

În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.

Cu privire la prima condiţie, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei.

Revizuientul a invocat neconcilierea dintre sentinţa penală nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă și rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 29 mai 2007 dată în dosarul nr. 129/P/2005 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunea prevăzută în art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Soluţia adoptată prin rezoluţia menţionată vizează, însă, alte fapte de corupţie, pentru care s-a dispus disjungerea prin rechizitoriul întocmit la data de 7 iulie 2005, iar această rezoluţie nici nu îndeplinește condiţiile unei hotărâri penale definitive, care să conţină o rezolvare a fondului cauzei.

În mod corect, s-a apreciat că nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., o hotărâre prin care a fost soluţionat fondul cauzei și o rezoluţie a procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat.