Scope of "Introduction into the Country" Offense: Recipient of Foreign-Shipped Drugs Subject to Criminal Liability Under Law No. 143/2000

Introducerea în ţară de droguri de risc. Elemente constitutive.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind traficul de droguri

Indice alfabetic: Drept penal

- introducerea în ţară de droguri de risc

Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1)

Fapta inculpatului, de a solicita cumpărarea drogurilor de risc din străinătate de către o altă persoană, de a trimite bani pentru achiziţionarea acestora și de a le primi prin serviciul poștal, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât legea privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri nu sancţionează, în art. 3 alin. (1), numai persoana care introduce, în mod nemijlocit, drogurile de risc în ţară, ci și persoana care le expediază, precum și cea căreia îi sunt destinate.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3547 din 4 noiembrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 598 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului V.N. prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunile prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracţiunea prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată (patru acte materiale).

În baza dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și a dispoziţiilor art. 35 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului V.N., astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, inculpatul V.N. fiind obligat, între altele, în baza art. 863 alin. (3) C. pen., să nu ia legătura cu inculpatul C.A.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul V.N. făcea parte dintr-un grup de persoane care se ocupau cu traficul și consumul de droguri. În acest grup a fost introdus colaboratorul L. care a furnizat organelor de cercetare penală relaţii despre acest grup.

La data de 11 octombrie 2006, în timp ce se afla în pizzeria M., inculpatul V.N. a oferit colaboratorului sub acoperire L. cantitatea de 0,41 g rezină de cannabis. Din raportul tehnico-știinţific reiese că proba prezentată este constituită din 0,41 g rezină de cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

La data de 20 octombrie 2006 între inculpatul V.N. și colaboratorul L. a avut loc o nouă întâlnire, întrucât în acea seară urma ca inculpatul V.N. să achiziţioneze de la inculpatul C.A. cannabis. În acest sens, în seara de 20 octombrie 2006, inculpatul V.N. s-a întâlnit în pizzeria M. cu colaboratorul L., care a predat inculpatului V.N. suma de 200 de lei, bani pe care acesta urma să îi folosească pentru tranzacţia ce urma să se consume. În jurul orelor 24,00 la locul de întâlnire a venit inculpatul C.A., cu autoturismul.

Inculpatul V.N. a ieșit în faţa pizzeriei și s-a deplasat la mașina inculpatului C.A., iar prin geamul de la portieră ce a fost deschis de inculpatul C.A. a avut loc predarea banilor de către inculpatul V.N. și respectiv primirea de către acesta de la inculpatul C.A. a unui pacheţel. După ce a primit pacheţelul, inculpatul V.N. s-a întors în pizzerie și l-a predat colaboratorului L.

Din analiza raportului tehnico-știinţific reiese că proba prezentată cu masa de 0,78 g este cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC).

Inculpatul V.N. a trimis în Italia lui P.C. suma de 185 de euro, prin intermediul serviciului Western Union, iar la data de 17 noiembrie 2006 a sosit la Brașov, prin intermediul firmei A., pachetul trimis de P.C. din Italia. Anterior acestui moment, P.C. i-a comunicat inculpatului numele și adresa expeditorului și data aproximativă a sosirii pachetului, printr-un mesaj SMS pe telefonul mobil.

La data de 17 noiembrie 2006 inculpatul V.N. a ridicat pachetul la sediul poștei, apoi s-a întâlnit cu colaboratorul L. și, în mașina inculpatului, acesta a tăiat o bucată din substanţa primită în pachet și a dat-o colaboratorului L. Din raportul tehnico-știinţific reiese că proba prezentată cu masa de 5,30 g este rezină de cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC).

În aceeași seară de 17 noiembrie 2006, colaboratorul L. a fost invitat de inculpatul V.N. la Restaurantul C. Astfel, în seara respectivă colaboratorul L. s-a deplasat la restaurant, la masă fiind prezenţi mai mulţi prieteni din anturajul inculpatului V.N., între care N.A. și D.J., iar mai târziu inculpatul a confecţionat șase joint-uri (ţigări) cu hașiș. După aceasta cu toţii au mers într-un apartament închiriat de D.J. pentru a consuma droguri, patru din joint-uri au fost vândute lui N.A. cu suma de 100-150 de lei și oferite de acesta spre consum celor prezenţi, iar două dintre ele au fost date de inculpat spre consum celor prezenţi.

La data de 19 aprilie 2007, inculpatul V.N. s-a întâlnit cu colaboratorul L., care la rândul său a primit suma de 300 de euro de la organele de cercetare penală pentru a contribui la suma ce urma să fie expediată de inculpatul V.N. în Italia către P.C. În acest sens, inculpatul V.N. a expediat prin intermediul serviciului Western Union suma de 1.500 de euro către P.C.

La data de 5 mai 2007, inculpatul V.N. s-a deplasat la sediul firmei A., de unde a ridicat un pachet. Revenind la mașină, a pus pachetul pe bancheta din spate și a rulat pe strada A., iar la aproximativ 50 de metri a fost oprit de un echipaj de poliţie. Inculpatul a desfăcut pachetul în prezenta organelor de poliţie și a martorilor asistenţi, unde în interior au fost identificate un număr de trei pachete în dimensiune de 10x6x1,5 cm, ce conţineau o substanţă solidă de culoare maro și un pachet de dimensiuni 6x6x1,5 cm, de asemenea, care conţinea același tip de substanţă solidă de culoare maro.

Prin raportul tehnico-știinţific s-a stabilit că proba prezentată cu masa de 346,63 g este rezină de cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC).

Prin decizia nr. 41 Ap din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 598 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, care a fost desfiinţată numai sub aspectul conţinutului obligaţiei prevăzute în art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen., stabilită în sarcina inculpatului V.N. Rejudecând în aceste limite, în baza art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen., a fost obligat inculpatul V.N. să nu intre în legătură cu inculpatul C.A., cu numiţii P.C. și N.A., menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii C.A. și V.N. împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul și inculpaţii C.A. și V.N.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului V.N., susţinând în esenţă că aceasta nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. și nici dispoziţiilor art. 52 C. pen. referitoare la scopul și finalitatea pedepsei, reţinându-se greșit în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare.

Inculpatul C.A. a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul V.N. a invocat cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., criticând în principal schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de trafic internaţional de droguri, întrucât el nu a introdus în ţară droguri, ci doar a ridicat două colete de la poștă pe teritoriul României. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât pe baza declaraţiilor sale organele de anchetă au început cercetări în alte cauze similare, aspectele sesizate de el dovedindu-se a fi reale.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constă că recursurile sunt nefondate.

În privinţa inculpatului C.A., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracţiuni de trafic de droguri de risc, constând în aceea că în noaptea de 20/21 octombrie 2006, prin intermediul inculpatului V.N., a vândut colaboratorului L. cantitatea de 0,78 g cannabis.

În declaraţiile date în cauză, inculpatul a negat comiterea infracţiunii pentru care este cercetat.

Vinovăţia inculpatului C.A. este dovedită însă de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, inculpatul V.N. a infirmat, inclusiv în faţa instanţei, susţinerile inculpatului C.A., arătând că în urma unei discuţii telefonice purtate cu acesta s-au întâlnit în faţa pizzeriei, unde prin geamul întredeschis al autoturismului cu care inculpatul C.A. venise, acesta din urmă i-a dat un plic conţinând droguri, în schimbul căruia inculpatul V.N. i-a dat suma de 2.000.000 lei vechi.

Aceeași activitate infracţională este probată și de procesele-verbale întocmite de către investigatorul acoperit M., precum și de declaraţiile date de acesta și de colaboratorul L. în faţa instanţei de fond.

De asemenea, drogurile cumpărate de la inculpatul C.A. au fost supuse expertizării, constatându-se că este vorba despre o cantitate de 0,78 g cannabis.

În ce privește activitatea colaboratorului L., aceasta nu a încălcat dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nefiind vorba despre o provocare a săvârșirii infracţiunii, în condiţiile în care implicarea inculpatului C.A. în traficul de droguri era cunoscută anterior atât de către colaborator, cât și de către coinculpatul V.N. Cu alte cuvinte, inculpatul C.A. avea deja o predispoziţie de a comite asemenea infracţiuni (mărturie fiind și faptul că la momentul respectiv el era deja trimis în judecată pentru fapte similare); împrejurarea că inculpatul a comis infracţiunea după ce a fost contactat în acest sens de către inculpatul V.N., care la rândul său purtase o discuţie cu colaboratorul L. privitoare la achiziţionarea unei cantităţi de droguri, nu conferă demersului acestuia din urmă un caracter provocator, în accepţiunea prevăzută în art. 68 C. proc. pen. și sancţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa.

În fine, în ce privește împrejurarea că activitatea inculpatului nu a fost surprinsă în flagrant, aceasta nu poate conduce la concluzia inexistenţei faptei, așa cum a solicitat inculpatul C.A. în recurs, câtă vreme ea este dovedită prin celelalte mijloace de probă, flagrantul neavând decât rolul de a ușura probaţiunea în cazul oricărei infracţiuni. Este adevărat că infracţiunile circumscrise traficului de droguri sunt de cele mai multe ori probate prin surprinderea în flagrant a autorului, fără ca aceasta să însemne că în lipsa flagrantului dovedirea săvârșirii infracţiunii nu ar mai fi posibilă.

În concluzie, cu referire la recursul declarat de inculpatul C.A., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că acesta este nefondat și urmează a-l respinge, întrucât atât instanţa de fond, cât și cea de apel au analizat și au perceput în mod corespunzător întregul material probator administrat în cauză, neexistând o contradicţie între acesta și starea de fapt reţinută prin hotărârile instanţelor inferioare.

În privinţa inculpatului V.N., acesta a recunoscut săvârșirea faptelor menţionate în rechizitoriu, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecăţii, contestând în esenţă doar schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanţă și menţinută de instanţa de apel (prin reţinerea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, alături de cele de trafic de droguri și deţinere de droguri în vederea consumului propriu), precum și nereţinerea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la încadrarea juridică, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că prin actul de sesizare s-a reţinut, între altele, că inculpatul V.N. a procurat din Italia în două rânduri droguri de risc, fapte recunoscute de către inculpat.

În acest sens, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul V.N. a trimis în Italia numitului P.C., în două rânduri, sume de bani în valută prin serviciul Western Union, în schimbul cărora acesta din urmă a trimis inculpatului două colete cu droguri (cannabis și rezină de cannabis), folosind serviciul poștal A., pe care inculpatul Ie-a ridicat personal din România.

Or, câtă vreme introducerea în ţară a drogurilor s-a făcut practic la solicitarea și din iniţiativa inculpatului V.N., el fiind destinatarul acestora și cel care a ridicat coletele, această activitate infracţională este circumscrisă celei incriminate în art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Legea nu are în vedere sancţionarea exclusiv a celui care în mod nemijlocit introduce în ţară drogurile (cărăușul), ci și a celui care le expediază sau căruia îi sunt adresate, căci fără acţiunea acestora din urmă transportul nu ar fi posibil sau nu ar avea finalitate.

Referitor la incidenţa art. 16 din Legea nr. 143/2000, critica inculpatului V.N. vizează practic individualizarea pedepsei, context în care urmează a fi analizat și motivul de recurs formulat de procuror.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, contribuind la aflarea adevărului și facilitând probarea întregii activităţi infracţionale, desfășurate atât de către cei doi inculpaţi din prezenta cauză, cât și de alte persoane, faţă de care cercetările s-au disjuns.

Această conduită procesuală a inculpatului V.N. nu a fost însă suficientă pentru a se reţine incidenţa cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000, însă ea a fost valorificată în mod corespunzător de către prima instanţă, atât la stabilirea cuantumului pedepsei, cât și a modalităţii ei de executare.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, pe lângă sinceritatea manifestată de către inculpat, au mai fost avute în vedere și celelalte criterii prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv atât gradul de pericol social concret al faptelor comise (toate având ca obiect droguri de risc), caracterul continuat al infracţiunilor, dar și circumstanţele sale personale (fără antecedente penale, student, încadrat în muncă, beneficiind de perspective favorabile în ce privește reintegrarea în societate, fapt ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune).

În aceste condiţii, în mod corect s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, coborându-se pedepsele sub minimul special, până la o limită aptă să asigure realizarea scopului general al acestora înscris în art. 52 C. pen.

În același timp, s-a apreciat întemeiat că prin ea însăși pronunţarea condamnării din prezenta cauză va constitui un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, acesta nu va săvârși alte infracţiuni, conduita sa viitoare urmând a fi verificată pe un termen îndelungat, de 8 ani, prin supravegherea exercitată de către Serviciul de Probaţiune.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.N. reflectă criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. și răspunde exigenţelor înscrise în art. 52 C. pen., astfel încât atât criticile procurorului, cât și cele ale inculpatului sunt neîntemeiate.

Așa fiind, constatând că toate recursurile declarate în cauză sunt nefondate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie le-a respins, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.