Drug trafficking defendant’s post-appeal denunciation of co-traffickers triggers statutory half-penalty reduction under Witness Protection Law

Cauză de reducere a pedepsei. Art. 19 din Legea nr. 682/2002

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind traficul de droguri. Protecţia martorilor

Indice alfabetic: Drept penal

- cauză de reducere a pedepsei

- art. 19 din Legea nr. 682/2002

Legea nr. 682/2002, art. 19

Persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză, conform art. 2 lit. a) pct. 2 teza finală din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, și care a comis o infracţiune gravă, cum este infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, iar în timpul judecăţii, inclusiv în căile de atac ordinare, denunţă sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a săvârșit o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3150 din 7 octombrie 2008

Prin sentinţa nr. 1601 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului București, Secţia I penală, inculpatul S.R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani, precum și pentru săvârșirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vedere consumului prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 iunie 2007, inculpatul S.R. i-a vândut martorului denunţător F.M. cantitatea de 7,66 g substanţă ce conţinea heroină pentru suma de 1.500 de lei, iar asupra sa mai deţinea, pentru consumul propriu, o doză de 0,92 g heroină.

Curtea de Apel București, Secţia I penală, prin decizia nr. 83 din 18 martie 2008, a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate potrivit cazurilor prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 10, 14 și 17 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii sale de a se lua în consideraţie faptul că a formulat denunţuri împotriva altor traficanţi de droguri.

A solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen., avându-se în vedere conduita sa socială și familială.

Printr-o ultimă critică formulată, inculpatul a învederat că la încadrarea juridică a faptei nu s-au reţinut dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, împrejurare în raport cu care se impune și diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Din materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt și vinovăţia inculpatului, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate recurentului inculpat, criticile formulate de acesta prin motivele de recurs se dovedesc a fi întemeiate.

La data de 2 iunie 2008, inculpatul S.R. a formulat un denunţ cu privire la activitatea de traficanţi de droguri desfășurată de mai multe persoane, facilitând tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a inculpatei A.M.

Denunţul a fost formulat în timpul judecăţii cauzei, după judecarea apelului, astfel încât critica formulată de recurent în sensul că instanţele nu au luat în consideraţie acest fapt și întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este nefondată.

În baza cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine, însă, această împrejurare ca un motiv legal de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În consecinţă, admiţând recursul, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie va casa hotărârile pronunţate în limita acestui motiv și, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.R. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., de la 10 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie observă că aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 are consecinţe numai în planul individualizării pedepsei, nu și în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, astfel că va înlătura ca nefondată critica formulată în recurs potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că instanţele au individualizat în mod greșit și pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen.

În cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 și art. 76 C. pen., dar datele personale ale acestuia (existenţa unei familii, a unor caracterizări din partea comunităţii sociale, posibilitatea executării unei meserii), precum și împrejurările concrete ale faptei (cantitatea de drog deţinută pentru consumul propriu), îndreptăţesc Înalta Curte de Casaţie și Justiţie să dispună reducerea pedepsei stabilită pentru infracţiunea arătată mai sus de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În consecinţă, recursul declarat de inculpatul S.R. a fost admis, decizia penală atacată a fost casată în totalitate și, în parte, sentinţa penală nr. 1601 din 23 noiembrie 2007 și, rejudecând, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., de la 10 ani și 6 luni la 5 ani închisoare, iar în baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și, în baza art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.