Return of case to prosecutor upon change of legal qualification in appellate phase under Article 332(1) of the Code of Criminal Procedure

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Schimbarea încadrării juridice

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale

- schimbarea încadrării juridice

C. proc. pen., art. 332 alin. (1)

În conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) C. proc. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

În cursul judecăţii în primă instanţă se poate dispune schimbarea încadrării juridice, prin încheiere, înainte de terminarea cercetării judecătorești, ipoteză în care se aplică prevederile art. 332 alin. (1) teza I C. proc. pen., cauza restituindu-se la procuror. În calea de atac a apelului sau a recursului, schimbarea încadrării juridice nu se poate dispune decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului ori a recursului și, prin urmare, în această ipoteză sunt aplicabile prevederile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., iar cauza nu se restituie la procuror.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2960 din 23 septembrie 2008

Prin sentinţa nr. 1256 din 20 septembrie 2007, Tribunalul București, Secţia a II-a penală, în baza art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpaţii Ș.G., B.C. și P.I. pentru săvârșire a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal (partea vătămată T.E. și partea vătămată M.D.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe aceiași inculpaţi pentru săvârșirea a două infracţiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. și partea vătămată M.D.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.M. - pentru complicitate la cele două infracţiuni de lipsire de libertate - prevăzute în art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., în raport cu cele două părţi vătămate T.E. și M.D.

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul D.M. pentru complicitate la două infracţiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. și partea vătămată M.D.).

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii Ș.G., B.C. și P.I., precum și procurorul.

Prin decizia nr. 107 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel București, Secţia I penală, a admis apelul declarat de procuror și de inculpaţi, a desfiinţat în integralitate sentinţa atacată și, în fond, rejudecând:

În baza art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelului și cu privire la părţile care nu au declarat apel.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- pentru inculpaţii Ș.G., B.C. și P.I., din infracţiunile prevăzute în art. 189 alin. (3) și art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul D.M., din infracţiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen. și art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 332 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că în pricina dedusă judecăţii, având în vedere noua încadrare juridică, urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, necompetent, sens în care instanţa s-a desesizat, restituind cauza procurorului.

Împotriva deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel București, Secţia I penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o, între altele, pentru nelegala restituire a cauzei la procuror.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Din examinarea dispoziţiilor legale invocate rezultă că, în ipotezele în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare are loc după începerea dezbaterilor sau când, în urma cercetării judecătorești, instanţa schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care competenţa revenea altui organ de cercetare.

În speţă, la termenul din 20 martie 2008, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar la termenul din 10 aprilie 2008, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a susţinut această cerere, inculpaţii, prin apărători, punând concluzii și cu privire la aceasta.

Prin decizia recurată s-au admis apelurile declarate de procuror și de inculpaţi, s-a desfiinţat în totalitate hotărârea primei instanţe, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul menţionat anterior în considerentele prezentei decizii și trimiterea cauzei la procuror.

În mod greșit instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., întrucât reprezentantul parchetului a formulat această cerere de schimbare a încadrării juridice încă de la termenul din 20 martie 2008.

Pentru a fi incidente dispoziţiile legale invocate nu are relevanţă momentul la care s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, ci momentul când s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimiși în judecată.

Dacă în cursul judecăţii în primă instanţă se poate dispune schimbarea încadrării juridice și prin încheiere, anterior finalizării cercetării judecătorești, ipoteză în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza I C. proc. pen., în calea de atac a apelului sau recursului aceasta nu se poate realiza decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului/recursului declarat de procuror sau de părţi.

În această ipoteză devin aplicabile dispoziţiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., iar cauza nu se mai restituie organului competent a efectua cercetări pentru infracţiunile respective.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 107 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a casat în totalitate decizia recurată și a trimis cauza în vederea continuării judecăţii la aceeași instanţă, Curtea de Apel București.