Prosecutor's appeal allowed; appellate order for renewed investigation quashed, revision request remanded for merits review.

Revizuire. Reluarea cercetărilor. Soluţie neprevăzută de lege

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuire

C. proc. pen., art. 399

În soluţionarea cererii de revizuire, nici prima instanţă și nici instanţa de apel nu sunt ţinute de concluziile procurorului, înaintate potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen. și, prin urmare, dacă înscrisurile pe care se bazează cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au fost obţinute după efectuarea cercetărilor de către procuror, instanţa are obligaţia să examineze cererea de revizuire ţinând cont de aceste înscrisuri și nu poate dispune reluarea cercetărilor, o astfel de soluţie nefiind prevăzută de lege.

I.C.C.J., secţia penală, decizia 2831 din 16 septembrie 2008

Prin sentinţa nr. 482/F din 17 aprilie 2008, Tribunalul București, Secţia l penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul K.M.

Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului București, Secţia l penală, revizuientul a fost condamnat, între altele, în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sentinţa pronunţată în fond a fost modificată în căile de atac exercitate, prin decizia penală nr. 697 din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel București și decizia penală nr. 7330 din 18 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că inculpatul revizuient, pe teritoriul României, începând cu anul 1998, a imaginat și pus în practică un sistem de spălare a unor sume mari de bani, solicitând diverșilor cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României să înfiinţeze societăţi fantomă, utilizând documente și ștampile false, ce urmau să fie folosite în sistemul de fraudare și spălare de bani.

Cele 16 firme înfiinţate în acest scop au desfășurat operaţiuni comerciale numai cu societatea comercială R., al cărei asociat unic era inculpatul revizuient, și nu s-au depus declaraţii de impozit, TVA sau bilanţuri contabile, iar societăţile nu au funcţionat la sediile declarate.

Prin intermediul acestor firme, inculpatul a achiziţionat mărfuri, respectiv utilaje pentru foraj petrolier casate, al căror preţ era mărit când treceau prin contabilitatea firmei inculpatului, fiind ulterior întocmite documente de expert fictive, iar marfa fiind trimisă apoi în Bulgaria unde era revalorificată.

Beneficiarul extern plătea contravaloarea utilajelor către firma inculpatului, în numerar, totalizând circa 39 milioane USD.

În perioada 1998 - 1999, inculpatul a obţinut de la statul român, prin documente false și incomplete, rambursare de TVA de circa 87 miliarde lei, prin firmele fantomă, bani ce au fost plătiţi către companii din străinătate drept avans la contracte de achiziţionare mărfuri, care, însă, nu au ajuns niciodată în România.

Vinovăţia inculpatului, ca și modalitatea de săvârșire a faptelor, a fost demonstrată de probatoriul deosebit de complex administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire inculpatul condamnat, relevând că există fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă, respectiv martori, care însă nu au fost indicaţi.

Revizuientul a fost citat prin cabinetul de avocat al apărătorului ales, pentru a se indica dacă este sau nu încarcerat, care este domiciliul său, care sunt probele testimoniale noi pe care le are de administrat, însă nimeni nu s-a prezentat pentru a se formula un răspuns cu privire la aspectele menţionate.

Instanţa învestită a se pronunţa în fond asupra cererii de revizuire formulată de condamnat a constatat că, pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesar a fi descoperite fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea fondului, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate.

Pronunţându-se asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată, deci asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute în art. 394 C. proc. pen., instanţa a constatat că motivele invocate de revizuient nu se constituie în fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea fondului, în așa fel încât să justifice cererea de revizuire formulată.

Împotriva hotărârii a formulat apel revizuientul, solicitând desfiinţarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări prealabile, dat fiind că cele deja efectuate sunt incomplete în raport cu actele depuse la dosar.

Instanţa de apel a constatat, pe baza actelor existente la dosarul cauzei, că revizuientul a formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului București, Secţia l penală, motivând că există fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea fondului și care ar demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare.

Dat fiind că revizuientul sau apărătorul său nu s-au prezentat ca urmare a citaţiei întocmite de procuror, la 18 februarie 2008, acesta a formulat referat cu propunere de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât nu au fost indicate faptele sau împrejurările noi pe care se sprijină cererea de revizuire, în condiţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Instanţa de apel a constatat că la fondul cauzei au fost depuse o serie de documente financiar-bancare din care rezultă date privind operaţiunile bancare efectuate de firme din Turcia către societatea inculpatului, susţinându-se că, în perioada 1998 - 1999, societatea turcă a efectuat importuri de marfă de la societatea comercială R., contravaloarea mărfii de 5.930.000 USD fiind achitată, aspecte care au fost confirmate de centrala băncii Y.

Instanţa de apel a constatat că, deși nici revizuientul și nici apărătorul său nu s-au prezentat în faţa instanţei de fond, pentru a indica faptele sau împrejurările noi pe care se sprijină cererea de revizuire, actele contabile obţinute din Turcia au intrat în posesia revizuientului ulterior datei la care s-au încheiat cercetările de către procuror, ele fiind eliberate de societăţile din Turcia și de bancă la 15 februarie 2008 și 25 februarie 2008.

Chiar dacă culpa în neprezentarea acestor acte noi aparţine apărării, instanţa de fond era obligată să se pronunţe asupra necesităţii trimiterii cauzei la procuror în vederea efectuării actelor de cercetare penală, în raport cu actele noi depuse.

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel București, Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 144/A din 26 mai 2008, a admis apelul formulat de condamnat împotriva sentinţei nr. 482/F din 17 aprilie 2008 a Tribunalului București, Secţia l penală, pe care a desfiinţat-o în totalitate și, în rejudecare, a trimis cererea de revizuire Parchetului de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării actelor de cercetare.

În condiţiile în care revizuientul și-a invocat propria culpă în nedepunerea actelor pe care se întemeiază cererea de revizuire, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Examinând hotărârea în raport cu criticile recurentului, ca și din oficiu pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești penale definitive poate avea loc atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Verificând admisibilitatea în principiu, prima instanţă a apreciat că motivele invocate de revizuient nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei ori care afectează temeinicia hotărârii atacate.

Instanţa de control judiciar a apreciat, în schimb, că documentele pe care se bazează cererea în revizuire au fost obţinute ulterior datei încheierii cercetărilor de către procuror și că acestea nu pot fi ignorate, chiar dacă culpa în neprezentarea lor aparţine apărării.

Procedând astfel, în raport cu starea de fapt, instanţa de apel a dat dovadă de un formalism exagerat, optând pentru reluarea procedurii de revizuire din faza actelor de cercetare efectuate de procuror numai pentru ca acesta să ia cunoștinţă de documentele prezentate după desesizarea sa.

Art. 399 C. proc. pen. lasă la latitudinea procurorului să aprecieze dacă este necesară efectuarea de cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire. La momentul primirii cererii, procurorul nu a avut cunoștinţă de documentele invocate de revizuient, astfel că nu i se poate reţine vreo culpă procesuală în derularea procedurii în revizuire.

Primind dosarul, cu concluziile procurorului faţă de cererea revizuientului, instanţa de judecată are posibilitatea să verifice îndeplinirea cerinţelor de admisibilitate a cererii și, în raport cu soluţia dată în principiu, poate să analizeze temeinicia motivelor invocate, nefiind ţinută de concluziile procurorului.

În atare situaţie, odată ce prima instanţă a analizat admisibilitatea cererii, învestită cu apelul revizuientului, instanţa de control judiciar avea obligaţia să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pe baza și a documentelor invocate de revizuient.

Neprocedând astfel, instanţa de apel a recurs la o soluţie neprevăzută de lege, dispunând reluarea cercetărilor de către procuror.

În aceste condiţii, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 144/A din 26 mai 2008 a Curţii de Apel București, Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia penală menţionată și a trimis cauza pentru continuarea judecăţii în apel, la Curtea de Apel București.

Notă: 1. Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancţionarea spălării banilor a fost abrogată prin Lege nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancţionarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanţării actelor de terorism, prevederile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 regăsindu-se, într-o formă modificată, în dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

2. Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prevederile art. 177 din Legea nr. 141/1997 regăsindu-se, într-o formă completată, în dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 86/2006.