Criminal conviction annulled and remanded for failure to hear accused in cassation proceedings

Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

- cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 386 lit. e)

În dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 356/2006, se prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen. În conformitate cu art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., introdus, de asemenea, prin Legea nr. 356/2006, instanţa de recurs este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. este fondată, în cazul în care inculpatul achitat de prima instanţă a fost condamnat de instanţa de apel pentru unele dintre faptele pentru care fusese trimis în judecată, fără a fi ascultat, iar instanţa de recurs a dispus condamnarea inculpatului prezent, fără a fi ascultat, și pentru celelalte fapte, pentru care instanţa de apel menţinuse soluţia de achitare. În acest caz, dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. sunt incidente, chiar dacă recursul a fost soluţionat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006, întrucât obligaţia ascultării într-un asemenea caz exista și înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2729 din 10 septembrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 426 din 19 mai 2004, Tribunalul Dolj, în rejudecare, a achitat pe inculpaţii:

- M.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., între altele, pentru infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 258 C. pen.;

- C.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., între altele, pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 258 C. pen.;

- D.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., între altele, pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., între altele, pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva hotărârii menţionate a fost admis de Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 237 din 6 iulie 2005, care, în rejudecare, a decis, între altele:

- în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.N., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pentru infracţiunea prevăzută în art. 248 combinat cu art. 2481 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 258 C. pen.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata C.V. pentru infracţiunea prevăzută în art. 248 combinat cu art. 2481 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 258 C. pen.;

- în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pentru infracţiunile prevăzute în art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Prin decizia penală nr. 1360 din 2 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la greșita achitare a inculpaţilor și individualizarea pedepselor și, rejudecând:

- a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.N. în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., iar în baza art. 248 - art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 258 C. pen. l-a condamnat pe inculpat;

- în baza art. 248 - art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 258 C. pen. și în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 a condamnat pe inculpata C.V.;

- a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.M. în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., iar în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 l-a condamnat pe inculpat.

Recursurile declarate de inculpaţii M.N. și D.M. au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva deciziei penale nr. 1360 din 2 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, C.V., D.M. și M.N. au formulat contestaţii în anulare, invocând, între altele, cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen., respectiv neascultarea acestora, la judecarea recursului, de către instanţa de recurs.

Inculpaţii au susţinut că instanţa de recurs le-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, ale cărei prevederi au prioritate în aplicare atunci când există neconcordanţe faţă de legile interne, conform art. 20 din Constituţia României, încălcarea constând în aceea că nu li s-a dat posibilitatea de a face declaraţii, personal în recurs, instanţa neputând decide fără o apreciere directă a apărărilor prezentate personal de făptuitori.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis, în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.V. împotriva deciziei penale nr. 1360 din 2 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, dispunând și suspendarea executării hotărârii.

Prin încheierile din 5 martie 2008 și 25 iunie 2008 au fost conexate dosarul nr. 10788/1/2007 și dosarul nr. 4415/1/2008 referitoare la contestaţiile în anulare formulate de contestatorii D.M. și M.N., la dosarul nr. 9738/1/2007 având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.V., motivat de identitate de cauză.

În sfârșit, prin încheierile din 23 ianuarie 2008 și 25 iunie 2008 au fost admise, în principiu, contestaţiile în anulare ale contestatorilor D.M. și M.N., dispunându-se totodată și suspendarea executării hotărârii.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificând în procedura prevăzută în art. 392 C. proc. pen. temeinicia și legalitatea contestaţiilor în anulare formulate de contestatorii C.V., D.M. și M.N., reţine că acestea sunt întemeiate.

Într-adevăr, din verificarea dosarului cauzei rezultă că instanţa de recurs, sesizată cu judecarea recursurilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în defavoarea inculpaţilor, precum și ale inculpaţilor M.N. și D.M., deși inculpaţii au fost prezenţi, nu a procedat la ascultarea acestora pentru a putea decide în cunoștinţă de apărările formulate actual și personal de făptuitori.

Nici instanţa de apel, în precedent, învestită cu soluţionarea, între altele, a apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva hotărârii de achitare a celor trei inculpaţi, nu a procedat la ascultarea acestora pentru a lua cunoștinţă direct de apărările lor.

Este adevărat că obligaţia ascultării inculpaţilor în recurs, în condiţiile și cazurile prevăzute în art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., a fost instituită prin Legea nr. 356/2006 intrată în vigoare ulterior soluţionării recursului, însă aceasta nu înlătură, factual, încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenţie, care garantează dreptul oricărei persoane la judecarea echitabilă a cauzei sale.

În interpretarea Curţii Europene a Drepturilor Omului, „atunci când o instanţă de control judiciar este competentă să analizeze atât situaţia de fapt, cât și chestiunile de drept și să studieze în ansamblu problema vinovăţiei, ea nu poate, din motive ce ţin de echitatea procedurii, să tranșeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declaraţiilor persoanei care susţine că nu a comis actul considerat ca infracţiune” (Hotărârea din 27 iunie 2000 în cauza Constantinescu împotriva României).

Aceeași interpretare a normei art. 6 paragraf 1 din Convenţie este menţinută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și prin hotărâri recente (Hotărârea din 29 martie 2007 în cauza Mircea împotriva României), în sensul că o hotărâre de condamnare este contrară cerinţelor unui proces echitabil atunci când aceasta este pronunţată fără ca inculpatul să fi avut posibilitatea să fie audiat personal și, mai ales, după achitarea sa de către cele două instanţe inferioare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis contestaţiile în anulare formulate de contestatorii C.V., D.M. și M.N. împotriva deciziei nr. 1360 din 2 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a desfiinţat decizia penală atacată și a fixat termen pentru rejudecarea recursurilor declarate împotriva deciziei penale nr. 237 din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova.

Notă: Legea nr. 87/1994 a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005 pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. nr. 672 din 27 iulie 2005, prevederile art. 13 din Legea nr. 87/1994 regăsindu-se, într-o formă modificată, în prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005.