Contestație în anulare inadmissible under art. 386 lit. b) C. proc. pen. due to impossibility of presentation attributed to counsel rather than the party

Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

- cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 386 lit. b)

Conform art. 386 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștinţa instanţa despre această împiedicare. Faţă de condiţiile impuse de legiuitor pentru incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al părţii ce avea calitatea de recurent inculpat, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu îndeplinește condiţiile legale ale cazului de contestaţie în anulare menţionat, întrucât cerinţa dovezii imposibilităţii de prezentare și de încunoștinţare a instanţei despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs incumbă părţii, și nu apărătorului acesteia.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2342 din 26 iunie 2008

Prin decizia nr. 1543 din 5 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.E. și S.Ș. împotriva deciziei nr. 216 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii condamnaţi S.E. și S.Ș., ce au avut calitatea de recurenţi inculpaţi, solicitând admiterea contestaţiei în anulare.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorii condamnaţi au arătat că, la data de 5 mai 2008, avocatul lor a formulat o cerere de amânare a cauzei, fiind în imposibilitate de a se prezenta, deoarece era angajat în mai multe cauze, astfel încât nu putea ajunge în timp util la București, precum și pentru faptul că au formulat o cerere prin care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate. Deși au apreciat că au demonstrat faptul că avocatul lor a fost în imposibilitate de a se prezenta, fiind practic lipsiţi de apărare, instanţa de recurs Ie-a respins recursul.

Temeiul în drept al contestaţiei în anulare formulate, invocat de contestatorii condamnaţi, îl constituie dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorii condamnaţi S.E. și S.Ș., în raport cu motivul invocat, ce a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare formulată.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestaţie în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de

încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri

definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către

instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).

Potrivit cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestaţie în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștinţa instanţa despre această împiedicare, cele două cerinţe impuse de legiuitor fiind cumulative, așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condiţiile folosirii conjuncţiei „și.”

Din analiza cauzei ce a avut ca obiect recursul inculpaţilor S.E. și S.Ș., rezultă că la termenul de judecată a recursului de la 5 mai 2008 a existat depusă la dosar cererea apărătorului ales al inculpaţilor, prin care a solicitat amânarea cauzei, deoarece la data de 5 mai 2008 nu se poate prezenta, întrucât era angajat în mai multe litigii și, având în vedere că termenele de judecată s-au suprapus, precum și cererea prin care inculpatul S.Ș. a invocat o excepţie de neconstituţionalitate, dar și faptul că prezenţa apărătorului ales este obligatorie, a solicitat acordarea unui termen de ședinţă pentru a putea asigura apărarea inculpaţilor.

În partea introductivă a deciziei instanţei de recurs s-a consemnat faptul că la apelul nominal au lipsit recurenţii inculpaţi, pentru care a răspuns apărătorul desemnat din oficiu, magistratul asistent referind asupra cererii depuse de apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, întrucât este în imposibilitate de prezentare, având în aceeași zi mai multe litigii.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi, întrucât această cerere nu a fost însoţită de niciun act care să ateste imposibilitatea de prezentare și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, a fost acordat cuvântul în dezbaterea recursului, concluziile părţilor fiind evidenţiate în mod concret.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în contextul prezentei cauzei, faţă de condiţiile impuse de legiuitor pentru incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen. și în raport cu motivul efectiv invocat de contestatorii condamnaţi, respectiv imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al acestora, ce aveau calitatea de recurenţi inculpaţi la data judecării recursurilor, nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale cazului de contestaţie în anulare menţionat, deoarece cerinţa dovezii imposibilităţii de prezentare și de încunoștinţare a instanţei despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza la instanţa de recurs incumbă părţii, și nu apărătorului acesteia.

Altfel spus, contestatorii condamnaţi S.E. și S.Ș., în raport cu temeiul contestaţiei în anulare invocat, respectiv art. 386 lit. b) C. proc. pen., nu au făcut dovada că în calitatea de părţi pe care o aveau, respectiv recurenţi inculpaţi la data judecării cauzei, aceștia personal s-ar fi aflat în imposibilitate de prezentare și de încunoștinţare a instanţei despre această împiedicare, așa încât cererea formulată de apărătorul ales al inculpaţilor, prin care a solicitat amânarea judecării cauzei aflate în recurs, faţă de motivele arătate, nu poate complini calitatea de parte pe care o prevede cazul de contestaţie în anulare arătat, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestaţiei în anulare formulate de contestatori.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii condamnaţi.