Human trafficking: Qualification of continued offense and prohibition of double aggravation for commission by multiple persons

Trafic de persoane. Încadrare juridică. Circumstanţe agravante. Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Publicitatea ședinţei de judecată. Declararea ședinţei secrete

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind traficul de persoane

Indice alfabetic: Drept penal

- trafic de persoane

C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a)

Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a)

C. proc. pen., art. 290 alin. (2) și (3)

1. În acord cu Deciziile nr. XVI din 19 martie 2007 și nr. XLIX (49) din 4 iunie 2007, pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, fapta inculpaţilor de a recruta, transporta și caza victime majore, în aceleași condiţii de loc și de timp, prin înșelăciune, obligându-le la practicarea prostituţiei și însușindu-și sume de bani provenite din practicarea prostituţiei de către victime fără acordul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii unice de trafic de persoane în forma continuată, prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Infracţiunea de trafic de persoane săvârșită de mai multe persoane împreună se încadrează în prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În acest caz, instanţa nu poate reţine în sarcina inculpaţilor și circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, întrucât săvârșirea faptei de mai multe persoanei împreună se regăsește, ca element circumstanţial de agravare, în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, aceeași împrejurare neputând conduce la o dublă agravare a răspunderii penale.

3. În cazul infracţiunii de trafic de persoane majore prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, instanţa poate declara, în condiţiile art. 290 alin. (2) C. proc. pen., ședinţă secretă pentru tot cursul judecării cauzei, în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) din același cod.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2191 din 18 iunie 2008

1. Prin sentinţa nr. 426 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Argeș, Secţia penală, s-a schimbat încadrarea juridică, în baza art. 334 C. proc. pen., privind pe inculpaţii T.F., T.A., T.I. și T.M., din infracţiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în câte o singură infracţiune prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpaţii T.F., T.A., T.I. și T.M. pentru săvârșirea infracţiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Examinând probele administrate, instanţa a reţinut, în esenţă, ca situaţie de fapt, că în perioada 2004 - 2005 inculpaţii T.F., T.A., T.I. și T.M. au recrutat părţile vătămate și le-au transportat în Spania, unde le-au asigurat cazarea în apartamente închiriate. Părţile vătămate au practicat prostituţia fără a fi constrânse în acest sens, iar o parte din sumele încasate au fost expediate în ţară pe numele inculpaţilor.

2. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel procurorul și inculpaţii.

Procurorul a criticat hotărârea primei instanţe pentru următoarele motive: instanţa a apreciat în mod greșit probele administrate și, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică a faptelor și nu a reţinut în sarcina fiecăruia circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpaţii au criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a reţinut în sarcina lor săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnaţi, considerând că aceste fapte nu există și, în consecinţă, au solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând sentinţa supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a constatat următoarele:

Inculpatul T.I. a recrutat pe părţile vătămate P.P. și S.M. În acest scop, s-a deplasat la domiciliul acestora și a afirmat că le va duce la muncă în Franţa sau Spania, precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere. În aceeași perioadă, inculpatul T.I. a recrutat-o și pe partea vătămata V.M., căreia aparent i-a oferit un loc de muncă la un restaurant din Spania.

La 3 septembrie 2004, inculpatul, după ce a procurat documente de identitate pentru părţile vătămate, a ieșit cu acestea din ţară. În Spania, părţilor vătămate li s-au luat pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F. și obligate să se prostitueze, în perioada 2004 - 2005 inculpatul realizând din activitatea infracţională suma de 2.482 de euro.

La începutul anului 2005, inculpatul T.A. a recrutat pe partea vătămată S.G., promiţându-i că îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant din Spania. Inculpatul a transportat-o în Spania, achitând contravaloarea transportului. Așa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate, aceasta a fost cazată într-un apartament, unde locuiau și alte femei provenite din România, obligate de inculpat să se prostitueze. Din declaraţia părţii vătămate rezultă că a practicat prostituţia aproximativ 10 luni, perioadă în care a obţinut suma de 60.000 de euro, bani pe care i-a dat inculpatului T.A. sau numitei E.F., care strângea banii pentru el. Același inculpat împreună cu inculpatul T.M. au recrutat, la începutul anului 2004, și pe partea vătămată B.N. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze în condiţiile menţionate mai sus pentru celelalte părţi vătămate. Din declaraţiile acestei părţi vătămate rezultă că pentru inculpat se prostituau E.F., M.M., D.V. și R.L. S-a stabilit că în numele inculpatului s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești, sumele totale fiind de 11.312 euro și 983 USD.

Inculpatul T.F. a recrutat pe părţile vătămate P.l., E.E. și B.N., cărora Ie-a promis locuri de muncă în agricultură. În realitate, ajunse în Spania, părţile vătămate au fost obligate să se prostitueze pentru inculpat. Relevantă este declaraţia părţii vătămate E.E., care a arătat că s-a prostituat pentru inculpat și a obţinut în urma acestei activităţi suma de 35.000 de euro, bani pe care i-a înmânat inculpatului.

Din actele dosarului rezultă că, în perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut cinci ieșiri în afara ţării, iar pe numele lui s-au operat 17 transferuri bănești, primind 11.505 euro și 5.214 USD.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.M., din probele administrate rezultă că, în cursul lunii august 2004, a recrutat pe părţile vătămate B.C. și G.S., promiţându-le locuri de muncă oneste în Spania. Părţile vătămate, odată ajunse în această ţară, au fost obligate să se prostitueze. Partea vătămată B.C. a declarat că a obţinut din prostituţie suma de 10.000 de euro pe care i-a înmânat-o inculpatului.

Prin urmare, susţinerile inculpaţilor, potrivit cărora faptele reţinute în sarcina lor nu există și s-ar impune achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu sunt fondate.

Apelul procurorului este fondat în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Având în vedere situaţia de fapt expusă, precum și Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, pronunţată în interesul legii de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, rezultă că fiecare inculpat a comis, în concurs real, infracţiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, infracţiunea prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., mai puţin inculpatul T.A., pentru care nu se pot reţine dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, apelul procurorului este fondat și în ceea ce privește al doilea motiv invocat, în sensul că în mod greșit prima instanţă nu a reţinut în sarcina fiecărui inculpat circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, infracţiunile au fost săvârșite de către inculpaţi împreună, aspect ce impune reţinerea circumstanţei agravante prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Așa fiind, prin decizia nr. 16/A din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 426 din 27 septembrie 2007, a înlăturat schimbarea încadrării juridice și, în consecinţă:

- a condamnat pe inculpatul T.F. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și a infracţiunii prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; a făcut aplicarea art. 33, 34 C. pen.;

- a condamnat pe inculpaţii T.I. și T.M. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și a infracţiunii prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; a făcut aplicarea art. 33, 34 C. pen.;

- a condamnat pe inculpatul T.A. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și a infracţiunii prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; a făcut aplicarea art. 33, 34 C. pen.

A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi.

3. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs procurorul și inculpaţii.

În recursul procurorului, decizia este criticată ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., solicitându-se, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru toţi inculpaţii în infracţiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru inculpatul T.F.

Cu ocazia dezbaterilor orale, reprezentantul parchetului și-a extins motivele de recurs depuse în scris și cu acela privind soluţionarea cauzei la instanţa fondului în condiţii de nepublicitate, deși niciuna dintre părţi nu era minoră.

În recursurile inculpaţilor, decizia recurată a fost criticată, între altele, prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., iar în recursurile inculpaţilor T.A. și T.I., și prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivele de critică invocate și cu cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, pentru următoarele considerente - relative la greșita încadrare juridică dată faptelor pentru toţi inculpaţii - constată că recursurile declarate sunt fondate și urmează a le admite ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

A. a) Cu privire la recursul declarat de procuror, relativ la motivul de critică vizând soluţionarea cauzei la instanţa de judecată în condiţii de nepublicitate și, pe cale de consecinţă, solicitându-se casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie are în vedere nepertinenţa acestuia, întrucât prin încheierea de ședinţă de la termenul din 6 martie 2007 prima instanţă, luând act de acordul iterat de reprezentantul parchetului și apărătorii celor patru inculpaţi, a dispus în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) C. proc. pen. ca ședinţele de judecată să fie secrete pe „toată durata judecării cauzei la instanţa de fond.”

b) Este fondată, însă, critica în sensul că faptelor imputate celor patru inculpaţi li s-a dat o greșită încadrare juridică - ceea ce atrage incidenţa în speţă a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și care le profită și recurenţilor inculpaţi în totalitate.

Cu titlu de premisă, se reţine că instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt. Inculpaţii au recrutat, așa cum se arată în decizie, au transportat și au cazat în apartamente închiriate părţile vătămate, dar și alte femei neidentificate, recrutarea făcându-se prin înșelăciune, în sensul că le vor ajuta să se angajeze fie ca muncitoare în agricultură, fie ca femei de serviciu sau chelneriţe în restaurante, în Spania. Ajungând la destinaţie, inculpaţii le-au luat pașapoartele, obligându-le să se prostitueze în favoarea lor și însușindu-și sume importante de bani din activitatea de prostituţie desfășurată fără acordul părţilor vătămate.

În raport cu această situaţie de fapt și cu cele stabilite în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite era numai în dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare inculpat și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru inculpatul T.F.

Pentru existenta concursului real de infracţiuni, se arată în decizie, este necesar ca inculpaţii să acţioneze asupra altor persoane, fără a întrebuinţa constrângerea, în sensul îndemnului sau înlesnirii, tragerii de foloase din practicarea prostituţiei, recrutării sau traficării în același scop, prostituţia fiind practicată de bună voie de acele persoane, iar ulterior să acţioneze asupra acelorași persoane prin modalităţile arătate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În speţă, părţile vătămate au fost de la bun început induse în eroare de inculpaţi în legătură cu activităţile pe care le vor desfășura în Spania, iar ulterior au fost constrânse prin ridicarea pașapoartelor și, astfel, lipsite de libertatea de a renunţa la acele activităţi. În niciun moment, rezultă din probele administrate în timpul procesului penal, părţile vătămate nu au fost de acord să practice prostituţia.

De asemenea, nu trebuiau aplicate dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în ceea ce privește încadrarea juridică în infracţiunea de trafic de persoane, deoarece agravanta respectivă se regăsește în incriminarea mai gravă din art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neputându-se reţine un concurs între aceleași circumstanţe agravante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A., ar fi trebuit să se reţină la încadrarea juridică și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece rezultă din probatoriul administrat că a recrutat mai multe persoane, respectiv pe S.G., B.N. și M.M. (împreună cu inculpatul T.M.), D.V. și R.L. Acestea din urmă nu au putut fi audiate în cauză, dar faptul că se prostituau pentru inculpat rezultă din declaraţiile părţilor vătămate S.G. și B.N., precum și din declaraţia dată de inculpat la urmărirea penală. Această încadrare juridică este în acord cu Decizia dată în interesul legii de instanţa supremă nr. XLIX din 4 iunie 2007.

B. a) Cu privire la recursurile declarate de inculpaţi, referitor la motivul de critică privind greșita încadrare juridică dată faptelor de instanţa de apel, solicitându-se schimbarea acesteia într-o unică infracţiune prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acesta este nepertinent, având în vedere consideraţiile deja expuse cu ocazia evaluării motivelor de critică ale procurorului care au configurat că încadrarea juridică riguros corectă a faptelor celor patru recurenţi era numai în dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare inculpat și reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru inculpatul T.F.

b) Nu este întemeiată nici critica relativă la incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. pretinsă de recurenţii inculpaţi T.A. și T.I., întrucât în speţă nu există o contradicţie esenţială, necontroversată și ireconciliabilă, între actele și lucrările dosarului și hotărârea judecătorească de condamnare pronunţată.

Din probele administrate, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, cele ale martorilor, situaţia intrărilor și ieșirilor inculpaţilor din ţară, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică, rezultă cu certitudine participaţia infracţională a acestor doi recurenţi inculpaţi.

Astfel, inculpatul T.I. s-a ocupat personal de recrutarea părţilor vătămate P.P. și S.M., deplasându-se la domiciliul acestora în prezenţa martorului A.C. În discuţiile purtate cu părinţii părţilor vătămate, martorii S.N. și N.S., inculpatul a afirmat că le va duce pe fete la muncă în Franţa sau Spania, precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere. În aceeași perioadă, a fost recrutată și partea vătămată V.M., căreia i s-a oferit de către inculpatul T.I. un loc de muncă la un restaurant din Spania, promisiune nesinceră.

Inculpatul a procurat documentele de identitate pentru P.P. și S.M., iar la 3 septembrie 2004, împreună cu acestea și V.M., au ieșit din ţară. În Spania, părţilor vătămate li s-au luat pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F. și obligate să se prostitueze. Pe numele inculpatului s-au înregistrat șapte transferuri bănești în valoare totală de 2.482 de euro.

Concomitent, în sarcina inculpatului T.A. se reţine că la începutul anului 2005 a recrutat pe S.G., promiţându-i că îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant, astfel că împreună cu aceasta și E.F. s-au deplasat în Spania, inculpatul achitând contravaloarea transportului.

Partea vătămată precizează că a fost cazată într-un apartament, unde locuiau și alte femei provenite din România și obligată de inculpat să se prostitueze, practicând această activitate timp de 10 luni de zile și realizând circa 60.000 de euro, bani pe care i-a dat direct inculpatului T.A. ori numitei E.F., cea care strângea banii pentru el.

Același inculpat și inculpatul T.M. au recrutat la începutul anului 2004 și pe B.N., din declaraţiile părţilor vătămate reieșind că pentru el se prostituau E.F., M.M., D.V. și R.L. Pe numele inculpatului s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești, primind sumele totale de 11.312 euro și 983 USD și trimiţând 2.108 euro și 1.036 USD.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 16/A din 19 februarie 2008, a casat în parte decizia recurată și sentinţa penală nr. 426 din 27 septembrie 2007 și, rejudecând în fond: în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracţiunile prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpaţii T.F., T.I. și T.M. și, din infracţiunile prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., în cea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, pentru inculpatul T.A.;

în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpaţii T.I., T.M. și T.A., iar în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.F., menţinând restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.