Untimely complaint ruling quashed and remanded for deadline verification

Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Termenul de introducere a plângerii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

C. proc. pen., art. 2781

Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile și curge de la data comunicării actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată.

În cazul în care conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată curge, conform art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, în care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea conform art. 277 C. proc. pen. Acest din urmă termen de 20 de zile, în care conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior trebuie să rezolve plângerea conform art. 277 C. proc. pen., se calculează întotdeauna de la data primirii plângerii de către organul judiciar competent să o soluţioneze.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2075 din 9 iunie 2008

Prin sentinţa nr. 44 din 22 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionara C.F.

Instanţa a reţinut că, la 11 ianuarie 2008, s-a înregistrat plângerea formulată, conform art. 2781 C. proc. pen., de petiţionara C.F. împotriva rezoluţiei nr. 846/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și că, prin rezoluţia emisă la 7 noiembrie 2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 846/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public B.R. pentru infracţiunile prevăzute în art. 246 și art. 289 C. pen., iar faţă de G.V. și C.P., pentru infracţiunile prevăzute în art. 288 și art. 291 C. pen.

Instanţa a constatat că această rezoluţie a fost comunicată petiţionarei la 10 noiembrie 2007, iar plângerea a fost formulată tardiv la instanţă, la 10 ianuarie 2008, peste termenul cumulat de 40 zile prevăzut în art. 278 alin. (2) C. proc. pen.

Petiţionara a declarat recurs, în motivarea căruia a susţinut că greșit i-a fost respinsă plângerea ca tardivă, întrucât a formulat-o în termenul prevăzut de lege, care a început să curgă de la data când i s-a comunicat rezoluţia nr. 1987/II/2/2007 dispusă de procurorul general.

Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este fondat.

În mod greșit prima instanţă a reţinut că plângerea formulată de petiţionara C.F. este tardivă, fiind depusă peste „termenul cumulat de 40 zile prevăzut în art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.”, termen care a fost calculat de instanţă de la data de 10 noiembrie 2007, dată la care s-a comunicat petiţionarei rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul nr. 846/P/2007.

Dispoziţiile legale ce reglementează procedura plângerii împotriva rezoluţiilor și ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu prevăd că aceste acte pot fi atacate într-un termen cumulat de 40 zile de la comunicarea rezoluţiei sau ordonanţei procurorului.

Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., termenul de formulare a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 zile și începe să curgă de la data comunicării rezoluţiei sau ordonanţei prin care procurorul ierarhic superior, menţionat în art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva acestor acte ale procurorului.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de 20 zile curge de la data expirării termenului iniţial.

Dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate în sensul că rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată pot fi atacate numai într-un termen de maximum 40 zile, care curge de la data comunicării acestor acte ale procurorului.

Se impune precizarea că dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. devin incidente numai în situaţia în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează în termen de 20 zile plângerea cu care a fost învestit în condiţiile art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pe de altă parte, termenul de 20 zile în care trebuie soluţionată plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen. este distinct de cel de 20 zile în care se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.

Fiind termene distincte, fiecare dintre acestea trebuie calculat diferit, cu respectarea dispoziţiilor art. 186 C. proc. pen. referitoare la calcularea termenelor procedurale, așa încât că nu pot fi cumulate două termene de strict 20 de zile, durata efectivă a fiecăruia putând fi diferită.

Este de reţinut și faptul că termenul de 20 zile, în care procurorul ierarhic superior trebuie să soluţioneze plângerea, începe să curgă, în mod firesc, de la data înregistrării acesteia, care în situaţia transmiterii prin poștă poate fi diferită de cea la care s-a formulat plângerea.

Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că pot fi situaţii în care plângerea a fost greșit îndreptată și este trimisă ulterior procurorului ierarhic superior, conform art. 2781 alin. (13) C. proc. pen.

În mod evident și în această situaţie termenul de 20 zile, pentru soluţionarea plângerii, curge de la înregistrarea acesteia spre competentă soluţionare, și nu de la data depunerii la un organ necompetent.

În concluzie, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că dispoziţiile art. 277, art. 278 și art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate decât în sensul că termenul de 20 zile, în care procurorul ierarhic superior soluţionează o plângere în condiţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., începe să curgă în momentul primirii petiţiei.

Tot astfel, dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate decât în sensul că, în situaţia nerezolvării plângerii de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, la expirarea acestuia începe să curgă un termen distinct de 20 zile, în care se poate face plângere la instanţă.

În speţă, instanţa a procedat la judecată fără a atașa la dosar lucrarea nr. 1987/II/2/2007 soluţionată de procurorul general al Curţii de Apel București prin rezoluţia din 18 decembrie 2007, care a fost comunicată petiţionarei la 20 decembrie 2007. Așa fiind, nu s-a verificat la ce dată a fost primită plângerea formulată de petiţionară la procurorul general și nici nu s-a putut stabili dacă acesta a soluţionat sau nu plângerea în termen pentru a se verifica dacă dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. sunt incidente în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de petiţionară, a casat hotărârea penală recurată și, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, dispunând ca, în rejudecare, să se atașeze lucrarea nr. 1987/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru a se stabili, în funcţie de datele pe care le cuprinde, dacă dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. sunt sau nu incidente în cauză, iar în caz afirmativ, să se verifice dacă plângerea adresată instanţei a fost formulată în termenul legal, calculat în raport cu data la care, în speţă, a expirat termenul în care procurorul general trebuie să soluţioneze plângerea cu care a fost învestit și, dacă se constată că plângerea a fost formulată în termen, să se procedeze la judecarea acesteia pe fond.