Separate appeal against order rejecting reconstitution of lost judicial records: inadmissibility under penal procedural law

Reconstituirea dosarului sau a înscrisului dispărut. Încheiere prin care instanţa respinge cererea de reconstituire. Recurs separat. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Procedura în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- reconstituirea dosarului sau a înscrisului dispărut

- încheiere prin care instanţa respinge cererea de reconstituire

- recurs separat

C. proc. pen., art. 3851 alin. (2), art. 508 - 512

Potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. pen., încheierea prin care instanţa dispune reconstituirea dosarului sau înscrisului dispărut nu este supusă niciunei căi de atac. În temeiul art. 512 alin. (1), (3) și (4) din același cod, după ce s-a procedat la reconstituirea dosarului sau a înscrisului, rezultatul reconstituirii se constată prin hotărârea instanţei, hotărârea de reconstituire fiind supusă apelului, iar hotărârea pronunţată de instanţa de apel fiind supusă recursului.

În conformitate cu prevederile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Din interpretarea prevederilor art. 3851 alin. (2), art. 509 alin. (2) și art. 512 alin. (4) C. proc. pen. rezultă că încheierea prin care instanţa respinge, ca nefondată, cererea de reconstituire a dosarului sau înscrisului nu poate fi atacată separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa sau decizia pronunţată asupra fondului cauzei.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1990 din 3 iunie 2008

Prin încheierea de ședinţă din 16 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 1240/2/2008 al Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanţa de judecată învestită cu rejudecarea în fond a cauzei penale privind pe inculpatul Ș.I. - sub aspectul săvârșirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 -, prealabil începerii cercetării judecătorești, a soluţionat, prin respingerea acesteia ca nefondată, între altele, a cererii formulate de inculpat privind reconstituirea unor înscrisuri din dosarele de urmărire penală ce s-au pierdut în timpul când cauza se afla spre soluţionare în recurs în ciclurile procesuale de judecată anterioare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală.

Împotriva încheierii nr. 1240/2/2008 din 16 aprilie 2008, inculpatul Ș.I. a declarat apel.

Calea de atac împotriva încheierii amintite - examinată ca recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. [„pot fi atacate cu recurs: (...) c) sentinţele pronunţate de curţile de apel”] - este inadmisibilă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. (având titlu marginal „hotărârile supuse recursului”) „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.”

Or, potrivit art. 508 C. proc. pen. „în cazul dispariţiei unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparţine unui astfel de dosar (...), președintele instanţei la care se găsea dosarul sau înscrisul întocmește un proces-verbal prin care constată dispariţia și arată măsurile care s-au luat pentru găsirea lui” (alin. 1), iar „pe baza procesului-verbal se procedează potrivit dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol” (alin. 2).

Când dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat de un interes justificat și nu poate fi refăcut potrivit procedurii obișnuite, conform art. 509 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată prin încheiere dispune, după caz, înlocuirea sau reconstituirea dosarului ori înscrisului dispărut, cu menţiunea că încheierea amintită „nu este supusă niciunei căi de atac.”

Ulterior depășirii acestei faze prealabile de constatare a dispariţiei înscrisului care este reclamat de un interes justificat, se trece la reconstituirea propriu-zisă a înscrisului conform art. 512 C. proc. pen., iar rezultatul acestei operaţiuni administrativ-judiciare „se constată prin hotărârea instanţei” (alin. 3), care „este supusă apelului, iar hotărârea instanţei de apel este supusă recursului” (alin. 4).

În speţă, instanţa de fond, în rejudecare, sesizată cu cererea inculpatului privind aplicarea art. 512 C. proc. pen. referitor la dispariţia „în anul 2005 a volumelor 1 și 3 ale dosarului de urmărire penală nr. 113/P/2002, a dosarului nr. 167/2002 al Tribunalului Militar Teritorial și nr. 72/2002 al Curţii Militare de Apel, precum și a altor volume de cercetare judecătorească”, prin încheierea din 16 aprilie 2008, a respins ca nefondată cererea amintită.

Ca atare, nefiind depășită faza prealabilă menţionată, prevăzută în art. 508 și art. 509 C. proc. pen., recursul împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 este inadmisibil, legalitatea și temeinicia soluţiei adoptate de instanţă sub acest aspect urmând a fi verificată ulterior, odată cu efectuarea controlului asupra sentinţei pronunţată pe fondul cauzei.

În cadrul căii de atac amintite inculpatul a solicitat a se constata că dispoziţiile art. 512 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care limitează calea de atac specială prevăzută în art. 512 alin. (4) C. proc. pen. numai la hotărârile prin care instanţele constată rezultatul reconstituirii înscrisurilor dispărute, înlăturând posibilitatea exercitării respectivei căi de atac cu privire la hotărârile prin care instanţele resping cererile de reconstituire a înscrisurilor dispărute.

Cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât a fost formulată în cadrul unui recurs inadmisibil.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Ș.I. împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 și a respins, ca inadmisibilă, cererea privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 512 C. proc. pen.