Establishment of organized criminal group as continuous offense vs. continued crime and joint perpetration aggravation requirements

Circumstanţe agravante legale. Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Constituirea unui grup infracţional organizat. Infracţiune continuă

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

- circumstanţe agravante legale

- săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună

- constituirea unui grup infracţional organizat

- infracţiune continuă

C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a)

Legea nr. 39/2003, art. 7 alin. (1)

1. Circumstanţa agravantă legală prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, presupune ca făptuitorii să acţioneze împreună în aceleași condiţii de loc și de timp, întrucât numai în acest caz fapta prezintă o periculozitate sporită, pentru că făptuitorii se ajută reciproc, iar cooperarea la săvârșirea faptei le mărește forţa de acţiune și le creează condiţii de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor. În consecinţă, această circumstanţă agravantă nu poate fi reţinută în cazul în care persoanele inculpate pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de migranţi nu au acţionat împreună, ci separat, în locuri și în perioade de timp diferite.

2. Infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, referitoare la constituirea unui grup infracţional organizat, implică o acţiune de constituire a grupului, activitatea infracţională prelungindu-se în mod natural până în momentul intervenţiei unei acţiuni contrare care o întrerupe, fără a fi necesară o hotărâre pentru prelungirea acţivităţii infracţionale și, prin urmare, îmbracă forma unei infracţiuni continue.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1981 din 3 iunie 2008

Prin sentinţa penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii C.D. și M.F.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul M.A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în cursul lunii martie 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către cetăţeanul străin H.S., căruia inculpatul i-a propus să acţioneze împreună, în vederea scoaterii ilegale a unor cetăţeni străini, din România în Ungaria.

Inculpatul M.F. a luat legătura, tot telefonic, cu coinculpatul C.D., agent de poliţie la punctul de trecere a frontierei Cenad, care a acceptat și el propunerea făcută de inculpatul M.F.

Astfel, cei trei au stabilit ca cetăţenii străini care se aflau legal în România să fie contactaţi de numitul H.S., pentru a li se înlesni acestora trecerea ilegală a frontierei, urmând ca de la fiecare cetăţean străin să se primească suma de 3.000 de euro, din care, pentru sprijinul acordat, inculpatul M.F. urma să primească suma de 500 de euro de la fiecare migrant, iar inculpatul C.D., suma de 1.300 de euro. În acest scop, inculpatului M.F. îi revenea sarcina de a călăuzi pe teritoriul României migranţii, urmând ca apoi să-i predea inculpatului C.D. în apropierea punctului de trecere a frontierei Cenad, după care, acesta din urmă, să le înlesnească trecerea frauduloasă a graniţei până în Ungaria, cu ajutorul autoturismului său.

În concret, s-a stabilit că:

1. La 25 mai 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către H.S., care i-a comunicat că, în cursul aceleiași zile, va trimite un cetăţean străin cu trenul de la București la Timișoara, urmând ca inculpatul, potrivit planului stabilit, să-i înlesnească trecerea frauduloasă a frontierei. Inculpatul M.F. s-a deplasat cu autoturismul la Timișoara, unde avea stabilit să se întâlnească cu inculpatul - cetăţean străin – M.A., pe care urma să-l recunoască după semnalmentele ce i-au fost transmise prin telefon de către numitul H.S.

Inculpatul M.F. l-a transportat pe cetăţeanul străin inculpatul M.A., în schimbul sumei de 500 de euro, cu autoturismul său, din Timișoara până în apropiere de localitatea Lovrin, unde urma să fie preluat de inculpatul C.D.

Pe baza acestei înţelegeri, în seara zilei de 25 mai 2007, inculpatul M.F. a ajuns cu cetăţeanul străin în apropiere de localitatea Lovrin, unde a fost așteptat de inculpatul C.D., care l-a preluat pe inculpatul M.A. în autoturismul său, în apropiere de punctul de trecere a frontierei. Inculpatul C.D. l-a introdus pe inculpatul M.A. în portbagajul autoturismului, pentru a-i mijloci astfel trecerea frauduloasă a frontierei.

În momentul în care inculpatul C.D., fiind îmbrăcat în uniforma de agent de poliţie de frontieră, a ajuns în punctul de trecere a frontierei, a fost prins în flagrant în timp ce încerca să scoată ilegal din ţară pe inculpatul M.A.

De asemenea, organele de urmărire penală l-au reţinut și pe inculpatul M.F., asupra căruia s-a descoperit o bancnotă de 500 de euro, bani pe care îi primise de la cetăţeanul străin M.A.

2. Instanţa a reţinut că și la data de 29 martie 2007, aceeași inculpaţi, tot prin intermediul numitului H.S., în aceeași modalitate, au organizat și reușit scoaterea ilegală din ţară, tot prin punctul de trecere a frontierei Cenad și a cetăţeanului străin J.A., care a fost descoperit de autorităţile ungare, având asupra sa acte de identitate românești false.

Prima instanţă, stabilind această stare de fapt, a reţinut că inculpaţii M.F. și C.D. se fac vinovaţi de săvârșirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzută în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, comisă în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul M.A. se face vinovat de săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001.

Cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., pentru care au fost trimiși în judecată inculpaţii M.F. și C.D., prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Împotriva sentinţei a formulat apel, între alţii, procurorul.

În apelul procurorului, sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie arătându-se, în principal, că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaţilor M.F. și C.D. pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Motivele de apel au fost suplimentate oral, procurorul de ședinţă arătând că hotărârea primei instanţe este nelegală și pentru faptul că nu s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001.

Prin decizia nr. 38 din 4 martie 2008, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa apelată și, rejudecând în fond, între altele, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., a condamnat pe inculpaţii C.D. și M.F.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs, între alţii, procurorul.

Procurorul, în motivele de recurs, a solicitat, în principal, reţinerea cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 a agravantei prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și înlăturarea art. 41 - 42 C. pen. din încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât această infracţiune este o infracţiune continuă, și nu continuată.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv de recurs formulat de procuror, referitor la nereţinerea circumstanţei agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru infracţiunile prevăzute în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, instanţa de recurs constată că circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. se referă la comiterea unei infracţiuni de trei sau mai multe persoane împreună. Introducerea în lege a acestei circumstanţe agravante a fost determinată de faptul că, cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei mărește forţa de acţiune a acestora și le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiţii de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor. Pentru reţinerea circumstanţei agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. este necesar ca făptuitorii să acţioneze împreună în aceleași condiţii de loc și timp, fiindcă numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită, întrucât făptuitorii se ajută reciproc.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cauza de faţă nu poate fi reţinută această circumstanţă agravantă, întrucât la comiterea infracţiunii de trafic de migranţi inculpaţii nu au acţionat împreună, ci au acţionat separat, în perioade de timp și locuri diferite.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la greșita reţinere a dispoziţiilor art. 41 - 42 C. pen. în încadrarea juridică a faptei prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de recurs constată că această susţinere a procurorului este fondată, întrucât infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 presupune o singură acţiune, care continuă în timp până când o intervenţie a autorilor sau a făptuitorului curmă activitatea respectivă. Semnul distinctiv al infracţiunii continue constă în aceea că acţiunea infracţională, prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată.

În caza de faţă, constituirea grupului infracţional s-a realizat o singură dată și el și-a continuat activitatea în timp, în mod natural, fără o hotărâre pentru a prelungi această durată. Aceasta, spre deosebire de infracţiunea continuată care atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și care presupune realizarea mai multor acţiuni infracţionale, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluţii infracţionale.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 38 din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală, pentru cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a casat decizia atacată și sentinţa penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi cu privire la inculpaţii M.F. și C.D., numai în partea privind greșita încadrare juridică a faptei prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin reţinerea art. 41 - 42 C. pen., texte a căror aplicare a înlăturat-o.