Heirs' standing to request continuation of criminal proceedings after defendant's death and non-remittability of civil liability determination.

Continuarea procesului penal. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acţiunile în procesul penal. Acţiunea penală și acţiunea civilă în procesul penal

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- continuarea procesului penal

C. proc. pen., art. 13

Potrivit art. 13 C. proc. pen., continuarea procesului penal poate fi cerută numai în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire și numai de către învinuit sau inculpat. În consecinţă, cererea de continuare a procesului penal formulată de succesorii inculpatului decedat, faţă de care s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, aceștia nu au calitatea cerută de lege pentru a solicita continuarea procesului penal, iar pe de altă parte, decesul inculpatului nu se încadrează în cazurile în care se poate solicita continuarea procesului penal.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1435 din 17 aprilie 2008

Prin sentinţa penală nr. 366 din 21 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul B.M., pentru săvârșirea, în perioada 1998 - 2002, a infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută în art. 31 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două infracţiuni); uz de fals, prevăzută în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două infracţiuni); înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., prin decesul inculpatului.

Tribunalul a constatat că au fost recuperate integral prejudiciile cauzate părţilor vătămate.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost trimis în judecată inculpatul B.M. pentru comiterea infracţiunile menţionate.

La termenul de judecată din 1 martie 2007, avocatul ales al inculpatului a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al inculpatului B.M., din care reiese că acesta a decedat la data de 19 ianuarie 2007.

Având în vedere cele mai sus arătate, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatului B.M., prin decesul acestuia.

Partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală București - reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Cluj, s-a constituit iniţial parte civilă în cauză, iar ulterior, prin înscrisul depus la dosar, s-a învederat instanţei faptul că prejudiciul a fost recuperat integral.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât moștenitorii inculpatului, respectiv B.M., M.B. și B.I., cât și partea responsabilă civilmente societatea comercială M., solicitând desfiinţarea acesteia ca nelegală, arătând în motivare că în mod greșit prima instanţă, încetând procesul penal prin decesul inculpatului, s-a limitat a constata că prejudiciile cauzate prin faptele inculpatului sunt recuperate, în condiţiile în care moștenitorii acestuia au solicitat continuarea procesului penal.

Analizând sentinţa atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, curtea de apel a apreciat că apelurile introduse în cauză sunt întemeiate.

Astfel, la termenul din 1 martie 2007, instanţa Tribunalului Cluj, având în vedere decesul inculpatului, a dispus introducerea în cauză, în calitate de moștenitori ai inculpatului, pe soţia și copiii acestuia, respectiv pe numita M.B. și, respectiv, B.M. și B.I. După acest moment, instanţa s-a limitat la a face cercetări cu privire la achitarea prejudiciului, deși moștenitorii inculpatului, prin declaraţiile scrise aflate la dosar, au declarat că solicită continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăţiei inculpatului și a soluţionării corecte a laturii civile a cauzei.

Prin sentinţa atacată, prima instanţă s-a limitat a constata că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciul cauzat a fost recuperat, fără a analiza și soluţiona cauza pe fond, respectiv a descrise starea de fapt pentru care a fost trimis în judecată, fără a analiza dacă acesta era vinovat sau nu pentru comiterea faptelor, dacă încadrarea juridică dată faptelor reţinute prin actul de sesizare este corectă sau nu și, în consecinţă, fără a analiza dacă recuperarea prejudiciului s-a făcut în mod corect sau nu, nesoluţionând astfel latura civilă a cauzei. Or, raportat la cererea moștenitorilor inculpatului introduși în cauză, de a fi continuat procesul penal, instanţa era obligată a soluţiona cauza sub toate aspectele de fond ale acesteia.

Astfel, potrivit art. 21 C. proc. pen., acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducându-se în cauză moștenitorii acesteia. Însă, pentru a soluţiona acţiunea civilă a cauzei, este necesar a fi analizată și latura penală a cauzei sub aspectele arătate mai sus. În final, soluţia va fi tot de încetare a procesului penal, dat fiind decesul inculpatului, însă soluţionarea laturii civile nu se poate realiza fără analizarea laturii penale a cauzei.

Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală și de minori, prin decizia nr. 2/A din 8 ianuarie 2008, a admis apelurile declarate de moștenitorii inculpatului, respectiv, B.M., M.B. și B.I., precum și de partea responsabilă civilmente societatea comercială M. împotriva sentinţei penale nr. 366 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Cluj, a desfiinţat sentinţa atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanţe, respectiv Tribunalul Cluj.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Botoșani, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susţinând că prima instanţă a soluţionat corect latura civilă a cauzei pe baza probelor administrate.

În drept, partea civilă și-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul formulat de partea civilă este fondat.

Prin rechizitoriul nr. 630/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.M. sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; a două infracţiuni prevăzute în art. 31 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a două infracţiuni prevăzute în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracţiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost strămutată la Tribunalul Cluj, care a pronunţat sentinţa penală nr. 366 din 21 iunie 2007, ca urmare a decesului inculpatului B.M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. încetând procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile pentru care fusese trimis în judecată.

Ca urmare a decesului inculpatului, acţiunea civilă a rămas în competenţa instanţei penale, iar conform art. 21 C. proc. pen., au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia.

Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că prima instanţă s-a limitat la a constata că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciile cauzate părţilor vătămate au fost acoperite, fără a mai administra noi probe și a face o analiză a situaţiei de fapt și a probelor deja administrate, deși moștenitorii inculpatului au solicitat continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăţiei inculpatului sau a soluţionării corecte a laturii civile.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că prima instanţă a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor legale, administrând proba cu înscrisuri, probe solicitate chiar de către moștenitorii inculpatului.

Din aceste înscrisuri, depuse la dosar de către părţile civile, după decesul inculpatului, la solicitarea instanţei, a rezultat că prejudiciile cauzate au fost achitate de către inculpat, asociat unic și administrator la societatea comercială M. (ulterior decesului inculpatului, asociaţi ai societăţii au devenit succesori legali ai acestuia).

Nu se poate reţine că prima instanţă nu a soluţionat, pe fond, latura civilă a cauzei, în condiţiile în care a constatat că prejudiciile cauzate au fost acoperite chiar de către inculpat pe parcursul procesului penal, fără a se recurge la nicio formă de constrângere, conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., după cum rezultă din adresele depuse la dosar de către părţile vătămate, la solicitarea primei instanţe.

În raport cu decesul inculpatului, corect prima instanţă a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., legea procesual penală neprevăzând o altă soluţie într-o astfel de situaţie.

Solicitarea moștenitorilor inculpatului - care, de altfel, au folosit mijloacele de apărare privind soluţionarea acţiunii penale pe care le-ar fi avut și inculpatul și care au efecte asupra soluţionării acţiunii civile - de a se dispune continuarea procesului penal (după cum a susţinut instanţa de apel) nu avea bază legală, având în vedere că art. 13 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate solicita continuarea procesului penal și persoanele care o pot face.

Potrivit textului de lege citat, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire.

Se observă că în cauză, pe de o parte, moștenitorii nu aveau calitatea prevăzută de lege pentru a solicita continuarea procesului penal (având în vedere că răspunderea penală este personală), iar pe de altă parte, decesul inculpatului nu se încadrează în situaţiile în care se poate solicita continuarea procesului penal, sub aspectul acţiunii penale.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată, de altfel, că soluţia instanţei de apel este greșită și în raport cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., care prevăd cazurile în care se poate dispune desfiinţarea sentinţei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa fondului.

Se observă că printre situaţiile în care se poate dispune desfiinţarea unei hotărâri cu trimitere spre rejudecare nu se regăsește și „nesoluţionarea fondului cauzei”, reţinută în considerentele deciziei recurate, o astfel de soluţie putându-se pronunţa numai atunci când procedura de citare a unei părţi nu a fost legal îndeplinită sau, deși a fost legal îndeplinită, partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiinţa instanţa despre această imposibilitate, precum și în cazurile de nulitate prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

După cum s-a menţionat, prima instanţă a soluţionat corect pe baza probelor administrate, chiar și după decesul inculpatului, atât acţiunea penală, cât și acţiunea civilă a cauzei.

În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., constatând că apelurile formulate de succesorii inculpatului și de partea responsabilă civilmente au fost greșit admise, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoșani împotriva deciziei nr. 2/A din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală și de minori, a casat decizia recurată și a menţinut sentinţa penală nr. 366 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Cluj.

Notă: În urma republicărilor succesive ale Legii nr. 82/1991, ultima dintre acestea în M. Of. nr. 454 din 18 iunie 2008, prevederile art. 37 se regăsesc în art. 43.