Negative competence conflict and interruption of justice: jurisdictional deadlock over judicial extension of criminal proceedings.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the Court of Appeal of Bucharest's declination of jurisdiction, holding that the course of justice was not interrupted, and remanded the case to the Court of Appeal to resolve a negative conflict of competence between the Giurgiu Court and the Giurgiu Tribunal. The dispute arose from a circular referral of jurisdiction in a criminal case for rape, where the lower court initially extended the proceedings to new defendants and requalified the offense, leading the appellate court to later rule those extensions void and order the tribunal to refer the case back, creating a deadlock. The High Court determined that the situation constituted a negative conflict of competence under Article 43 of the Code of Criminal Procedure, not an interruption of justice under Article 29(5)(b), because the tribunal had correctly seised the common superior instance to resolve the conflict, making the High Court incompetent to intervene and affirming the Court of Appeal's jurisdiction to designate the competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 43 C. proc. pen, art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen, art. 198 alin. (1) C. pen, art. 25 C. proc. pen, art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 197 alin. (3) C. pen; Negative competence conflict and interruption of justice: jurisdictional deadlock over judicial extension of criminal proceedings: The dispute arose from a circular referral of jurisdiction in a criminal case for rape, where the lower court initially extended the proceedings to new defendants and requalified the offense, leading the appellate court to later rule those extensions void and order the tribunal to refer the case back, creating a deadlock. The High Court determined that the situation constituted a negative conflict of competence under Article 43 of the Code of Criminal Procedure, not an interruption of justice under Article 29(5)(b), because the tribunal had correctly seised the common superior instance to resolve the conflict, making the High Court incompetent to intervene and affirming the Court of Appeal's jurisdiction to designate the competent court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court explicitly cited this provision to determine that the statutory conditions for an interruption of the course of justice were not met, thereby justifying the finding that the High Court lacked jurisdiction.
Cited as the procedural basis for remanding the case to the Court of Appeal as the common superior instance competent to resolve the negative conflict of competence.
Referenced to confirm that the Tribunal correctly followed the procedural requirement to seise the superior court when it declined competence, validating the procedural posture of the case.
Full text
Întreruperea cursului justiţiei. Conflict negativ de competenţă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- întreruperea cursului justiţiei
- conflict negativ de competenţă
C. proc. pen., art. 29 pct. 5 lit. b), art. 43
Dacă o judecătorie își declină competenţa în favoarea unui tribunal din circumscripţia aceleiași curţi de apel, iar tribunalul își declină competenţa de judecată a cauzei în favoarea judecătoriei, există un conflict negativ de competenţă care se soluţionează de curtea de apel, ca instanţă ierarhic superioară comună, potrivit art. 43 C. proc. pen., și nu un caz de întrerupere a cursului justiţiei prevăzut în art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., chiar dacă tribunalul și-a declinat competenţa în favoarea judecătoriei ca urmare a unei decizii pronunţate de curtea de apel, ca instanţă de control judiciar, pentru a se conforma acestei decizii.
I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 1412 din 27 august 2008
Prin sentinţa nr. 160 din 18 iunie 2008, Curtea de Apel București, Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat, în baza art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, apreciind că este întrerupt cursul justiţiei.
Curtea de apel a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu din 24 aprilie 2005, a fost pusă în mișcare acţiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.D. și D.O. pentru săvârșirea infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută în art. 198 alin. (1) C. pen. Potrivit art. 25 C. proc. pen., dosarul a fost trimis spre soluţionare la Judecătoria Giurgiu.
După efectuarea cercetării judecătorești, la termenul din 17 ianuarie 2006, Judecătoria Giurgiu a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor din infracţiunea prevăzută în art. 198 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (3) din același cod, acordând termen de judecată pentru ca apărătorii părţilor să formuleze concluzii.
Prin încheierea din 7 februarie 2006 s-a admis cererea procurorului de extindere a procesului penal, în baza art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și de punere în mișcare a acţiunii penale faţă de cei doi inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen. și de extindere a procesului penal, în baza art. 337 alin. (1) C. proc. pen., și de punere în mișcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii C.G., M.M. și C.V. pentru săvârșirea infracţiunii de viol.
Prin sentinţa penală nr. 652 din 6 martie 2006, Judecătoria Giurgiu a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Giurgiu, care i-a condamnat pe cei cinci inculpaţi pentru infracţiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen.
Prin decizia penală nr. 398/A din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel București a reţinut că Tribunalul Giurgiu trebuia să constate nulitatea absolută a hotărârii de declinare a competenţei și a încheierilor de ședinţă, fiind date cu încălcarea normelor imperative (art. 27 pct. 1 lit. a C. proc. pen.) faţă de care judecătoria nu are competenţa de a dispune extinderea procesului penal cu privire la alte persoane pentru infracţiunea prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen., pentru care nici procurorul de ședinţă nu avea competenţa de a cere extinderea procesului și de a pune în mișcare acţiunea penală.
În consecinţă, constând că nu a fost legal învestit cu judecarea celor cinci inculpaţi, tribunalul trebuia să-și decline competenţa la Judecătoria Giurgiu, să constate conflictul negativ de competenţă și să sesizeze instanţa ierarhic superioară.
În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 107 din 25 februarie 2008, Tribunalul Giurgiu a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Giurgiu și, constând existenţa conflictului negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel București, ca instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării acestuia.
Curtea de apel a apreciat că, deși este învestită cu soluţionarea unui conflict de competenţă, nu poate oferi nicio dezlegare în cauză, deoarece această problemă a fost deja soluţionată prin decizia nr. 398/A din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel București.
S-a reţinut că, indiferent de modul de soluţionare a conflictului de competenţă, s-ar crea un cerc vicios din care nu se poate ieși, deoarece instanţa sesizată cu rezolvarea acestuia, fiind egală în grad cu cea care a pronunţat decizia nr. 398/A din 14 decembrie 2007, nu poate infirma soluţia acesteia din urmă, motiv pentru care indicat este ca acest conflict să fie soluţionat de o instanţă superioară.
Astfel, curtea de apel a considerat că se perpetuează conflictul negativ de competenţă, întrucât tribunalul este ţinut să respecte indicaţiile din decizia de trimitere spre rejudecare, iar judecătoria, atâta timp cât nu este constatată nulitatea încheierii de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane pentru infracţiunea prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen., este obligată să decline competenţa la tribunal.
De asemenea, s-a apreciat că, pe lângă soluţionarea strictă a conflictului negativ de competenţă, trebuie dezlegată și problema de fond referitoare la posibilitatea instanţei de a admite o cerere de extindere a procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane, în situaţia în care faptele constituie infracţiuni care nu sunt de competenţa sa.
Curtea de apel a considerat că nu se poate pronunţa nici asupra acestei probleme, întrucât ea a fost dezlegată de către o instanţă egală în grad și a cărei soluţie nu o poate cenzura, iar de rezolvarea acestui aspect depinde și soluţionarea conflictului de competenţă.
Așa fiind, s-a reţinut că este întrerupt cursul justiţiei și că se impune declinarea competenţei la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând actele dosarului, constată că nu a fost întrerupt cursul justiţiei.
În speţă există, în condiţiile art. 43 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., un conflict de competenţă între Judecătoria Giurgiu și Tribunalul Giurgiu, instanţe care și-au declinat competenţa una în favoarea celeilalte.
De asemenea, se constată că Tribunalul Giurgiu, instanţă care și-a declinat cea din urmă competenţa, a procedat conform art. 43 alin. (3) C. proc. pen., la sesizarea Curţii de Apel București, instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului.
Atâta timp cât a fost sesizată instanţa competentă potrivit legii să soluţioneze acest incident procedural, nu există nicio împiedicare pentru desfășurarea normală a procesului penal și, ca atare, cursul justiţiei nu este întrerupt.
Întrucât nu există situaţia prevăzută în art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu este competentă să se pronunţe în cauză.
Soluţionarea conflictului de competenţă revine, conform art. 43 alin. (1) C. proc. pen., Curţii de Apel București, ca instanţă ierarhic superioară comună.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (9) C. proc. pen., instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătorești, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.
În raport cu dispoziţiile legale imperative menţionate este lipsit de relevanţă, pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze conflictul, faptul că, pronunţând hotărârea de declinare a competenţei, Tribunalul Giurgiu s-a conformat deciziei penale nr. 398/A din 14 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel București, ca instanţă de control judiciar.
Tot astfel, existenţa acestei hotărâri, care de altfel și-a produs deja efectele în rejudecare, nu are drept consecinţă întreruperea cursului justiţiei.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a constatat că în cauză nu este întrerupt cursul justiţiei și a trimis cauza la Curtea de Apel București în vederea soluţionării conflictului de competenţă cu care a fost învestită.