Minority sentencing cap and special maximum penalty in aggravated homicide under cumulative offense sentencing

Minor. Omor deosebit de grav. Concurs de infracţiuni

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Minoritatea

Indice alfabetic: Drept penal

- minor

- omor deosebit de grav

- concurs de infracţiuni

C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b), art. 109, art. 176

În cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârșită de un minor, dacă instanţa alege dintre pedepsele alternative prevăzute în art. 176 C. pen. pedeapsa închisorii, limita maximă specială a pedepsei închisorii aplicabilă minorului este, conform art. 109 alin. (1) C. pen., închisoarea de 12 ani și 6 luni, prin reducerea la jumătate a limitei maxime speciale de 25 de ani închisoare. În sensul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., prin maximul special al pedepsei închisorii, în cazul concursului de infracţiuni săvârșite de un minor, se înţelege limita maximă specială a pedepsei celei mai grele, redusă la jumătate conform dispoziţiilor referitoare la pedepsele pentru minori.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1334 din 10 aprilie 2008

Prin sentinţa penală nr. 246/P din 4 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii T.A. și S.F. pentru săvârșirea infracţiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare; în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. au fost condamnaţi aceiași inculpaţi la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea și s-a dispus ca inculpaţii să execute în regim de detenţie câte 12 ani și 6 luni închisoare.

1) Prima instanţă a reţinut, în fapt, că în seara de 27 februarie 2007, inculpatul S.F. a luat un cuţit de la locuinţa sa și, împreună cu inculpatul T.A., s-au deplasat la locuinţa victimei C.I., au escaladat gardul și au pătruns în curtea acesteia, iar apoi au intrat într-un corp de clădire unde inculpatul S.F. știa că victima obișnuia să doarmă. Întrucât victima nu dormea aici, s-au deplasat spre celălalt corp de clădiri. Inculpatul T.A. a propus să taie cablurile de telefon și TV pentru ca victima să nu poată suna la poliţie sau să-i identifice și au procedat întocmai, folosind cuţitul.

Constatând că la locuinţa victimei nu se aflau alte persoane, inculpaţii au bătut la ușă, iar în momentul în care acesta a deschis, inculpatul T.A. a sărit asupra victimei, căreia i-a aplicat o lovitură cu pumnul. În urma loviturii, victima a căzut și a fost dusă de inculpaţi în camera aflată vis-a-vis de ușa de acces. În timp ce victima se afla la pământ, inculpaţii i-au aplicat pe rând lovituri cu o bară de fier găsită anterior în curtea victimei, afectându-i grav zona craniană, producându-i fracturi, după care au imobilizat-o, legându-i mâinile și picioarele cu o curea, iar peste gură, sub formă de căluș, i-au legat o cămașă. În timp ce victima a rămas imobilizată la pământ, inculpaţii au căutat bunuri prin casă folosind mănuși găsite în locuinţa victimei. Inculpatul S.F. a continuat căutările pentru a găsi bani, iar inculpatul T.A., aflat în camera victimei, a lovit-o pe aceasta cu cuţitul în zona pieptului, provocându-i o hemoragie externă abundentă. Inculpatul S.F. a găsit într-o cameră alăturată suma de 25 de lei, pe care și-a însușit-o.

Întrucât nu au găsit alţi bani și bunuri de valoare, inculpaţii au hotărât să părăsească locuinţa victimei, însă pentru a-și ascunde fapta, au deschis butelia de la aragaz, astfel încât la venirea unei terţe persoane și aprinderea becului de către aceasta, să se declanșeze un incendiu.

În urma agresiunii exercitate asupra victimei, aceasta a decedat, lovitura cu cuţitul aplicată în zona pieptului producându-i o plagă penetrantă cu secţiuni de vase sanguine ale mediastinului anterior, ce a fost urmată de o hemoragie internă exteriorizată care a cauzat în mod direct moartea victimei.

2) În noaptea de 27/28 februarie 2007, după săvârșirea infracţiunii de omor, tâlhărie și violare de domiciliu asupra victimei C.I., inculpaţii s-au hotărât să meargă la locuinţa părţii vătămate H.I. După ce au ajuns aici, au pătruns în curtea locuinţei acesteia prin escaladarea gardului, s-au uitat prin geamul locuinţei și au văzut că partea vătămată se afla în interior și se uita la televizor. Au hotărât să taie cablurile TV și de telefon, respectiv de curent, lucru pe care l-au și făcut. Au intrat într-o bucătărie de vară de unde au luat un cuţit și salam din frigider și au ieșit din bucătărie. Între timp, partea vătămată a ieșit din casă, a plecat la bucătărie și a închis ușa acesteia, după care s-a întors în casă, încuind ușa prin interior.

Inculpaţii au încercat să forţeze cu cuţitul un geam și ușa, dar nereușind au pătruns într-o magazie de unde au luat un topor cu care au încercat să forţeze ușa. Întrucât nu au reușit nici de această dată, au spart de la o fereastră dublă ambele geamuri, după care s-au ascuns. Au stat aproximativ 10 minute să vadă dacă vine cineva sau dacă se produce vreo reacţie, după care, văzând girofarul de la mașina poliţiei, au fugit.

Prin decizia nr. 7/A din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 246/P din 4 septembrie 2007, care a fost desfiinţată în parte și în rejudecare au fost schimbate încadrările juridice ale faptelor săvârșite de inculpaţii T.A. și S.F., din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (punctul 1 din rechizitoriu), în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și, respectiv, din art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu), în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 336 C. proc. pen. a fost admisă cererea de extindere a procesului penal privind pe inculpaţii T.A. și S.F., pentru săvârșirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu).

Prin aceeași decizie, au fost condamnaţi inculpaţii T.A. și S.F. la câte două pedepse de câte 10 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (punctul 1 și 2 din rechizitoriu), precum și la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor T.A. și S.F. de câte: 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată pentru săvârșirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.; cu pedepsele de 10 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen. și un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de distrugere prevăzută în art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. (punctul 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu), inculpaţii urmând să execute pedeapsa rezultantă de câte 15 ani închisoare, urmare a aplicării unui spor de 2 ani și 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare a contopirii.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.A. și S.F.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii S.F. și T.A., fără a arăta în scris motivele.

Apărătorul recurenţilor inculpaţi, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate, iar în subsidiar casarea deciziei și menţinerea sentinţei.

Examinând recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.F. și T.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, instanţa de apel a făcut o corectă evaluare a criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen., la condiţiile din cauză, ţinând cont de gradul de pericol social, în concret foarte ridicat al faptelor comise de cei doi inculpaţi, prin atingerea adusă valorilor sociale - viaţa persoanei, patrimoniului -, circumstanţele reale în care acestea au fost comise, care au conferit o periculozitate accentuată infracţiunilor săvârșite, ambii inculpaţi, deși minori la momentul comiterii lor, au elaborat anterior un plan infracţional, în scopul obţinerii de bani, prin îndreptarea acţiunii ilicite împotriva unor persoane în vârstă, al căror potenţial de apărare era scăzut, prin modalitatea efectivă de săvârșire, în sensul că au purtat mănuși, au pătruns în curţi prin escaladarea gardurilor, au tăiat cablurile de curent și de telefon, urmărind punerea victimelor în imposibilitatea de a apela la ajutor, imobilizarea victimei C.I., prin legarea sa, exercitarea de lovituri cu pumnii și cu picioarele, punerea unui căluș în gură, iar ulterior lovirea acesteia, în zona pieptului, cu un cuţit de către inculpatul T.A. și cu un levier de fier de către inculpatul S.F., constatând că victima nu mai trăiește și sustrăgând suma de 25 de lei, iar de la partea vătămată H.I., sustrăgând produse alimentare, circumstanţele ulterioare faptei, respectiv T.A. a deschis butelia de la aragazul primei victimei, în ideea că dacă cineva va aprinde becul, se va produce o scânteie, care va declanșa un incendiu, în scopul distrugerii urmelor infracţiunii, precum și de circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Astfel, ambii inculpaţi erau minori, având vârste de circa 17 ani, inculpatului T.A. anterior faptelor i-a fost aplicată măsura educativă a libertăţii supravegheate pe durată de un an, prin sentinţa penală nr. 977 din 23 mai 2005 a Judecătoriei Oradea, iar inculpatului S.F. i-a fost aplicată măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an, prin sentinţa penală nr. 1824 din 16 octombrie 2006 a Judecătoriei Oradea, dovedind perseverenţă infracţională în comiterea de infracţiuni, ambii inculpaţi au avut discernământul păstrat în raport cu faptele comise, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică.

Inculpatul T.A. provine dintr-o familie numeroasă, având 10 fraţi, din care trei instituţionalizaţi, tatăl nu are loc de muncă, mama este casnică, familia având venituri obţinute din munci ocazionale, trăiesc într-o locuinţă insalubră (ancheta socială aflată la dosarul parchetului), iar inculpatul S.F. provine dintr-o familie dezorganizată, părinţii fiind divorţaţi, are trei fraţi, a lucrat pe timpul verii ca ciurdar, familia trăiește din alocaţiile de stat ale copiilor și unele venituri obţinute din munci ocazionale (ancheta socială aflată la dosarul parchetului).

Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul S.F., evidenţiază atât factorii negativi care au influenţat conduita inculpatului, respectiv faptul că acesta a abandonat școala, provine dintr-o familie dezorganizată, climatul familial este caracterizat de certuri frecvente, starea materială precară a familiei, nu a fost susţinut moral și material și supravegheat corespunzător de către părinţii săi, cât și factorii pozitivi, și anume că minorul regretă fapta săvârșită și conștientizează caracterul penal al faptei, constatând că factorii negativi sunt mai numeroși și vor contribui și în viitor la menţinerea comportamentului infracţional al inculpatului.

Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul T.A., subliniază factorii negativi care au influenţat conduita inculpatului, respectiv abandonul școlar, mediul familial dezorganizat, climatul familial caracterizat prin certuri frecvente, lipsuri materiale, nesupravegherea minorului, dar și factorii pozitivi, în sensul că minorul a regretat fapta săvârșită, conștientizând caracterul penal al acesteia, însă factorii negativi sunt mai numeroși, contribuind și în viitor la menţinerea comportamentului infracţional al inculpatului.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor cu închisoare aplicate ambilor inculpaţi, cu respectarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul cuantumului, în sensul că acesta, fie a fost menţinut, în ceea ce privește infracţiunea de omor deosebit de grav, respectiv pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă de 2 ani închisoare (punctul 1 din rechizitoriu), pentru tentativă la distrugere pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă de un an și 6 luni (punctul 1 din rechizitoriu), fie a fost aplicat, ca urmare a schimbării încadrărilor juridice, pentru infracţiunile de tâlhărie (punctele 1 și 2 din rechizitoriu) și violare de domiciliu (punctul 2 din rechizitoriu) pentru fiecare inculpat, cuantumurile fiind diferenţiate, orientate către maxim (tâlhărie) și respectiv către minim (violare de domiciliu), în raport cu natura și condiţiile concrete ale infracţiunilor reţinute, dar și circumstanţele personale ale inculpaţilor, urmând ca prin aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare, stabilind, însă, ca pedeapsă rezultantă pentru fiecare inculpat, pedeapsa de 15 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de 2 ani și 6 luni la pedeapsa rezultantă, urmare a contopirii, cu executare în regim de detenţie.

Pedepsele aplicate inculpaţilor sunt în măsură, atât prin cuantum, cât și modalitatea de executare, să-și atingă scopurile, respectiv de exemplaritate și educativ, urmărindu-se ca prin programele de formare a personalităţii minorilor, ce se desfășoară și în mediul penitenciar, prin implicarea lor în activităţile instructive, culturale, psihologice adecvate personalităţii lor, să li se dezvolte aptitudinile care să le permită o resocializare viitoare pozitivă.

În raport cu cele menţionate, nu pot fi avute în vedere criticile formulate în recurs privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, care ar impune o reducere a pedepselor sau menţinerea celor aplicate iniţial de prima instanţă, deoarece, în contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că instanţa de apel a făcut o evaluare plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, apreciind varietatea infracţiunilor comise, gravitatea concretă a acestora, evidenţiată prin modul de pregătire și punere în practică a activităţii infracţionale, ceea ce a demonstrat o capacitate ridicată de conștientizare a caracterului ilicit al faptelor pe care le comit, dar și a voinţei de a le săvârși, chiar dacă inculpaţii erau minori la momentul respectiv, aceștia dovedind perseverenţă infracţională, în condiţiile în care anterior ambii inculpaţi au comis fapte de furt, beneficiind de aplicarea unei măsuri educative, care însă nu și-a atins scopul, precum și de profilurile socio-morale și de personalitate negative ale celor doi inculpaţi.

De asemenea, prima instanţă de control judiciar a considerat, în mod just, necesitatea aplicării faţă de ambii inculpaţi, la pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare, ce reprezintă maximul special al pedepsei închisorii prevăzute pentru infracţiunea de omor deosebit de grav (limitele pedepsei închisorii fiind între 15 și 25 de ani, dar în condiţiile în care faptele au fost comise de minori, devin incidente limitele de pedeapsă prevăzute în art. 109 alin. 1 C. pen., limitele pedepselor cu închisoare reducându-se la jumătate, respectiv între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni), a unui spor al cărui cuantum de 2 ani și 6 luni este corespunzător, deoarece reflectă natura și multitudinea faptelor comise de către inculpaţi, așa încât pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare asigură respectarea principiului proporţionalităţii pedepselor, între gravitatea faptelor săvârșite și circumstanţele personale ale inculpaţilor, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursurile, ca nefondate.