Mandatory cumulation of prior suspended sentence with new robbery conviction and refusal to reduce penalty below statutory minimum

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 785 din 29 august 2002, a condamnat pe inculpatul A.V. la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe timp de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 11 iulie 2002, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 346 C. proc. pen., a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 11 iulie 2002, în jurul orei 4,30, inculpatul A.V. a deposedat prin violență de suma de 450.000 lei, pe partea vătămată D.D.M., în vârstă de 14 ani, în timp ce se afla la un chioșc situat la intersecția străzilor D. Golescu și Vespasian.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.V.

În apelul parchetului, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că, fapta a fost săvârșită înăuntrul termenului de încercare, prevăzut de art. 110 C. pen., caz în care, se impunea revocarea suspendării condiționate; a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care inculpatul să o execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, pedeapsă pe care parchetul o consideră prea mică, în raport de pericolul social al faptei.

În apelul inculpatului hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, în raport de atitudinea sa sinceră de recunoaștere a faptei comise.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 721 din 13 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală atacată și, în fond, în baza art. 83 C. pen., cu referire la art. 110 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 998/2001 a Judecătoriei Sector 2 București, care se cumulează cu pedeapsa de 5 ani, aplicată inculpatului în cauză, în final, inculpatul A.V. având de executat 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, împotriva aceleiași hotărâri.

A comutat prevenția inculpatului, începând de la 11 iulie 2002, la 13 noiembrie 2002 și de la 17 iunie 2001, la 16 iulie 2001.

A obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, 300.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că din fișa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta a fost condamnat anterior la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 110 C. pen., în condiții de minorat, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, sentința rămasă definitivă la 1 noiembrie 2001, în condițiile în care inculpatul a fost arestat în perioada 17 iunie 2001, la 16 iulie 2001, iar termenul de încercare a fost fixat la 4 ani; în speță, fapta fiind săvârșită la 11 iulie 2002, deci înăuntrul termenului de încercare, atrage aplicarea obligatorie a dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare.

Celelalte critici formulate de parchet și respectiv de inculpat cu privire la cuantumul pedepsei aplicate în cauză au fost înlăturate de instanța de control judiciar, ca fiind neîntemeiate.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, solicitând reducerea ei sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

În acest sens, la stabilirea și la menținerea pedepsei de 5 ani închisoare, instanțele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a sancțiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul căruia un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, care este deosebit de ridicat, astfel cum rezultă din împrejurările comiterii ei (prin violență asupra unui minor, într-un loc public), dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului (lipsit de ocupație), nefiind la prima abatere de asemenea gravitate, anterior, în minorat, suferind o condamnare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În consecință, secția penală, a Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite condițiile referitoare la cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 4 C. proc. pen. și nici a celor privind motivele care se iau în considerare din oficiu, astfel cum menționează dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul, ca nefondat, și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V., împotriva deciziei penale nr. 721 din 13 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa de executat, perioada executată de la 17 iunie 2001, până la 16 iulie 2001, precum și timpul reținerii și arestării preventive, de la 11 iulie 2002, la 20 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2003.