Jurisdictional competence for issuing a European Arrest Warrant where preventive arrest was ordered in first instance but appeal is pending
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction, determining that the lower court (first instance tribunal) was competent to issue the European Arrest Warrant (EAW), thereby overturning the appellate court's claim of jurisdiction. The dispute arose after the first-instance court, which had originally issued a preventive arrest order during the pre-trial phase and later convicted the defendant, referred the EAW request to the appellate court while the case was under appeal; the appellate court subsequently declined competence, arguing it should handle the matter as the hearing instance. Applying Article 81(1) of Law No. 302/2004, the ICCJ held that the authority to issue an EAW for prosecution or trial lies exclusively with the court that originally issued the preventive arrest order or the execution court, ruling that the pending appeal does not transfer this specific procedural competence to the appellate instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 37 lit. b) C. pen, art. 81 din Legea nr. 302/2004, art. 43 alin. (7) C. proc. pen; Jurisdictional competence for issuing a European Arrest Warrant where preventive arrest was ordered in first instance but appeal is pending: The dispute arose after the first-instance court, which had originally issued a preventive arrest order during the pre-trial phase and later convicted the defendant, referred the EAW request to the appellate court while the case was under appeal; the appellate court subsequently declined competence, arguing it should handle the matter as the hearing instance. Applying Article 81(1) of Law No. 302/2004, the ICCJ held that the authority to issue an EAW for prosecution or trial lies exclusively with the court that originally issued the preventive arrest order or the execution court, ruling that the pending appeal does not transfer this specific procedural competence to the appellate instance.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to the Buzau Tribunal.
Full text
Emiterea mandatului european de arestare. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- emiterea mandatului european de arestare
- instanţa competentă
Legea nr. 302/2004, art. 81 alin. (1)
În conformitate cu prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţa română competentă să emită mandatul european de arestare este instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, dacă mandatul european de arestare se emite în vederea efectuării urmăririi penale ori a judecăţii, sau instanţa de executare, dacă mandatul european de arestare se emite în vederea executării pedepsei. În consecinţă, în cazul în care mandatul de arestare preventivă a fost emis în cursul urmăririi penale de către instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, care ulterior l-a condamnat pe inculpat, această instanţă este competentă să emită mandatul european de arestare, chiar dacă la momentul emiterii unui astfel de mandat cauza se află în cursul judecăţii în apel.
I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 1054 din 2 iunie 2008
Prin încheierea din 10 martie 2004 a Tribunalului Buzău, pronunţată în dosarul nr. 428/2004, s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului R.D., cercetat pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, pe o durată de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
Inculpatul a fost trimis în judecată, iar prin sentinţa penală nr. 7 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Buzău a fost condamnat la 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploiești, la data de 10 martie 2008.
La 6 martie 2008, Tribunalul Buzău a fost sesizat prin adresa Centrului de Cooperare Poliţienească - Biroul Naţional Interpol, solicitându-se examinarea oportunităţii emiterii unui mandat european de arestare, întrucât inculpatul a fost localizat pe teritoriul Spaniei.
Prin încheierea din 7 martie 2008, Tribunalul Buzău și-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Ploiești, apreciind că această instanţă, având de soluţionat apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare, are competenţa să se pronunţe și asupra solicitării de emitere a mandatului european de arestare.
La rândul său, Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din 21 mai 2008, și-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău și a sesizat instanţa supremă pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a considerat că, potrivit art. 81 din Legea nr. 302/2004, competenţa revine tribunalului.
În soluţionarea conflictului de competenţă se constată următoarele:
Potrivit art. 81 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale ori al judecăţii sau instanţa de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an ori în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni.
Pe de altă parte, conform art. 108 din aceeași lege, dispoziţiile acestui act normativ se aplică mandatelor europene de arestare și predare care se emit ulterior intrării sale în vigoare, chiar atunci când se referă la faptele anterioare acestei date.
Faţă de aceste dispoziţii imperative se constată că instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, respectiv Tribunalul Buzău, are competenţa de a aprecia asupra oportunităţii emiterii unui mandat european de arestare.
Împrejurarea că între timp, în cauză, soluţia primei instanţe de condamnare a persoanei împotriva căreia s-a emis mandat de arestare preventivă a fost atacată cu apel, nu poate atrage competenţa instanţei de control judiciar, întrucât s-ar înfrânge regula de competenţă statornicită de legea specială evocată.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.