Cumulative application of statutory penalty halving and mitigating circumstances in drug trafficking offenses

. Individualizarea pedepsei. Cauză de reducere a pedepsei. Circumstanţe atenuante

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

- cauză de reducere a pedepsei

- circumstanţe atenuante

C. pen., art. 74, art. 76

Legea nr. 143/2000, art. 16

În cauzele referitoare la infracţiunile prevăzute în art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, dacă instanţa reţine în favoarea inculpatului atât cauza de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege reglementată în art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și circumstanţele atenuante prevăzute în art. 74 C. pen., va reduce minimul special al pedepsei la jumătate, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 și va coborî pedeapsa sub această limită, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, conform art. 76 C. pen.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1006 din 19 martie 2008

Prin sentinţa penală nr. 1327 din 4 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata A.I. la 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la un an închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că, la 7 iunie 2007, inculpata a vândut martorului cu identitate protejată V.G. o doză de heroină contra sumei de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină și 45 comprimate de sintalgon destinate consumului propriu, precum și mai multe obiecte purtătoare de urme de heroină.

Prin decizia nr. 397/A din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel București, Secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat în parte sentinţa și, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și în ce privește infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a condamnat pe inculpată la un an închisoare.

Instanţa de apel a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpata.

Prin motivele scrise, procurorul a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, care în contextul reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și al dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen., se situa sub cuantumul de un an închisoare stabilit de instanţa de apel.

Recurenta inculpată a solicitat, între altele, reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficienţe sporite efectelor reţinerii dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

În drept, în susţinerea motivelor de recurs, procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recurenta inculpată, între altele, de asemenea, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând legalitatea hotărârilor atacate atât în raport cu criticile formulate, cât și cu dispoziţiile legale invocate, se constată că recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerentele:

Într-adevăr, în mod justificat, prin decizia recurată, instanţa de apel a considerat corectă operaţiunea de aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracţiuni deduse judecăţii, atâta timp cât, în urma denunţului făcut de inculpată, s-a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului S.R. Tot astfel, prin hotărârea recurată, instanţa de apel a corectat omisiunea instanţei de fond, ce a constat în nereţinerea circumstanţelor atenuante și pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Dar, deși a reţinut aceste dispoziţii de favoare în mod corect, instanţa de apel a operat o singură reducere a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, numai ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare.

Prin urmare, un prim efect, al aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, era reducerea la jumătate a minimului special al pedepsei stabilit de lege pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, devenind un an închisoare, al doilea fiind reducerea pedepsei sub această limită de un an, ca efect al reţinerii în favoarea inculpatei a dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Stabilind o pedeapsă de un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a încălcat aceste dispoziţii legale, stabilind o pedeapsă în alte limite, aspect sub care sunt fondate recursurile declarate de procuror și inculpată.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile au fost admise, decizia penală atacată a fost casată cu privire la individualizarea pedepsei, pedeapsa rezultantă a fost descontopită în pedepsele componente, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost redusă de la un an închisoare la 10 luni închisoare, iar în baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.