Convict’s disciplinary challenge remitted to Iași delegated judge despite transfer to Giurgiu.

Judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Inaplicabilitatea prevederilor art. 42 și art. 43 C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Dispoziţii comune

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate

- inaplicabilitatea prevederilor art. 42 și art. 43 C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 42, art. 43

Prevederile art. 42 C. proc. pen. care reglementează declinarea de competenţă se referă la instanţa de judecată și, prin raportare la art. 45 din același cod, și la organele de urmărire penală, iar prevederile art. 43 C. proc. pen. reglementează conflictul de competentă între instanţele de judecată. Noţiunea de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la care se face referire în dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 nu poate fi asimilată noţiunii de instanţă de judecată sau celei de organ de urmărire penală și, în consecinţă, prevederile art. 42 și art. 43 C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cazul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 998 din 26 mai 2008

Prin încheierea nr. 245 din 21 martie 2008, pronunţată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul C.I. în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că în plângerea înregistrată la biroul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate sub nr. 34 din 25 februarie 2008, persoana condamnată C.I. a criticat hotărârea nr. 6119 din 20 februarie 2008 a Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, prin care i s-a aplicat sancţiunea de 10 zile izolare, întrucât la 20 iunie 2007, la Penitenciarul Iași, a instigat deţinuţii la acte de nesupunere și distrugere de bunuri.

Deoarece la 4 martie 2008 condamnatul C.I a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, judecătorul delegat a apreciat că se impune declinarea competenţei în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

Prin încheierea nr. 179 din 8 aprilie 2008, pronunţată de judecătorul delegat de la Penitenciarul Giurgiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.I. în favoarea judecătorului delegat de la Penitenciarului Iași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintându-se cauza la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în vederea stabilirii judecătorului delegat competent a soluţiona plângerea condamnatului C.I.

În esenţă, s-a reţinut că, prin hotărârea nr. 6119 din 20 februarie 2008, Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași i-a aplicat condamnatului C.I., deţinut în Penitenciarul Iași, sancţiunea izolării pe o durată de 10 zile, pentru faptul că la 20 iunie 2007 acesta a instigat mai mulţi deţinuţi din Penitenciarul Iași la acte de nesupunere și distrugere, aducând injurii personalului, faptă ce constituie abatere disciplinară gravă conform art. 63 lit. b) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.

Competenţa de soluţionare a plângerii formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină aparţine judecătorului delegat.

Întrucât sancţiunea a fost aplicată de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, competenţa soluţionării plângerii revine judecătorului delegat de la acest loc de deţinere, iar faptul că ulterior, la 4 martie 2008, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, nu modifică competenţa.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând cauza în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pentru a fi respectate normele de competenţă, legea a prevăzut posibilitatea ca organul care constată că este necompetent de a rezolva o cauză penală să o trimită organului judiciar competent.

Instituţia prin care se rezolvă aceste situaţii este aceea a declinării de competenţă. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată care își declină competenţa trimite dosarul instanţei de judecată arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.

Totodată, în cazul în care declinarea de competenţă a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată.

În cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, actele îndeplinite și măsurile dispuse se menţin, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 42 alin. (3) C. proc. pen.

Fie că este vorba de competenţă materială sau după calitatea persoanei, fie că este vorba de competenţa teritorială, verificarea acestora revine, întotdeauna, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 42 C. proc. pen., instanţei de judecată sau organului de urmărire penală.

Dispoziţiile art. 42 și urm. C. proc. pen. fac referire la „instanţa de judecată” și „organul de urmărire penală”, ceea ce exclude aplicarea acestor dispoziţii pentru alte situaţii.

Pornind de la analiza dispoziţiilor legale aplicabile în materia conflictelor de competenţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în speţă nu pot fi incidente dispoziţiile art. 43 C. proc. pen., neputându-se reţine existenţa unui conflict de competenţă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, „împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.”

Același text reglementează procedura de urmat în această materie, iar în alin. (5) se stipulează că „împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.”

Noţiunea de „judecător delegat”, la care se referă dispoziţiile art. 74 alin. (1) și urm. din Legea nr. 275/2006, nu poate fi asimilată noţiunii de „instanţă de judecată”, respectiv „organ de urmărire penală” în sensul prevăzut în art. 42 C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. proc. pen. referitoare la conflictul de competenţă și a trimis dosarul având ca obiect plângerea formulată de persoana condamnată C.I. la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, spre competentă soluţionare, conform Legii nr. 275/2006.