Judicial review of prosecutor's non-prosecution resolution despite erroneous late dismissal of superior prosecutor's complaint

Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Plângere respinsă în mod greșit ca tardivă de conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

C. proc. pen., art. 2781

Judecătorul învestit cu soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată are obligaţia de a verifica rezoluţia sau ordonanţa atacată sub aspectul legalităţii și al temeiniciei, inclusiv atunci când plângerea formulată conform art. 275 - 278 din același cod a fost respinsă în mod greșit ca tardivă de conducătorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior, întrucât, în procedura reglementată în art. 2781 C. proc. pen., judecătorul examinează rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, și nu rezoluţia conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior prin care a fost respinsă plângerea introdusă conform art. 275-278 C. proc. pen. În consecinţă, dacă etapa plângerii la conducătorul parchetului ori la procurorul ierarhic superior a fost parcursă, judecătorul trebuie să supună examinării rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, chiar dacă se constată că plângerea introdusă potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen. a fost, în mod greșit, respinsă ca tardivă.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 762 din 3 martie 2008

Prin sentinţa nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea cauzei în vederea soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei emise la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata M.C. pentru infracţiunile prevăzute în art. 246 și art. 249 C. pen. - de organul judiciar competent, respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, constatându-se că prin rezoluţia emisă la 17 august 2007 în dosarul nr. 269/VIII/2007 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș nu a fost soluţionată plângerea împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale din 17 mai 2007, în condiţiile impuse de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Instanţa de fond a reţinut că petiţionara O.M. a depus și înregistrat, la 11 septembrie 2007, pe rolul acestei instanţe, plângerea împotriva rezoluţiei din 17 august 2007, invocând faptul că, în termen legal, a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 17 mai 2007 dată în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Petiţionara a criticat faptul că în mod greșit a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, ca tardivă, întrucât aceasta i-a fost comunicată la 25 mai 2007, iar plângerea a fost formulată la 6 iunie 2007, data depuneri prin poștă a acesteia fiind 11 iunie 2007, conform actelor doveditoare depuse la dosar.

Prin urmare, instanţa de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat, în principal, că plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, în mod greșit, ca tardivă, întrucât în urma verificărilor efectuate la grefa parchetului a rezultat că plângerea a fost depusă în termen, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., iar înregistrarea cu întârziere la Parchetul pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, respectiv la 6 august 2007, a avut drept cauză anumite disfuncţionalităţi de ordin administrativ, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 187 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, prima instanţă a constatat că respingerea ca tardivă a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, deși promovarea acesteia s-a realizat în termenul prevăzut de lege, echivalează cu nesolutionarea acesteia, în condiţiile în care nu s-a realizat controlul impus de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a apreciat că se impune, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în vederea soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei emise la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007.

Împotriva sentinţei penale nr. 19 din 26 noiembrie 2007, procurorul a formulat recurs, arătând, între altele, că sentinţa pronunţată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. care nu erau incidente în cauză, acestea reglementând o altă situaţie juridică decât cea în care s-a aflat instanţa de fond, învestită legal și în termen prin plângerea petiţionarei, care a respectat ierarhia instituită de art. 278 și art. 2781 C. proc. pen. în soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată.

Examinând recursul declarat de procuror sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.”

Din denumirea marginală a textului și din analiza dispoziţiilor legale enunţate rezultă că obiectul plângerii întemeiate pe aceste prevederi legale îl constituie rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea potrivit dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen.

În cauză, se constată că împotriva rezoluţiei emise la 17 mai 2007 în dosarul nr. 37/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș petiţionara O.M. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care are dreptul, consfinţit de lege, fie să dispună o soluţie de admitere și, pe cale de consecinţă, să infirme soluţia procurorului, fie să o respingă, ca nefondată, ca inadmisibilă sau ca tardivă.

În condiţiile în care, în speţă, a fost parcursă această fază intermediară și obligatorie, prima instanţă avea obligaţia să se pronunţe pe fondul plângerii formulate de petiţionară.

Afirmaţia instanţei de fond, în sensul că soluţionarea plângerii de procurorul ierarhic superior în sensul respingerii sale ca tardivă ar echivala cu nesoluţionarea ei, nu poate fi însușită, întrucât acesta poate dispune și respingerea plângerii ca tardivă.

Controlul judiciar declanșat ca urmare a formulării plângerii de către petiţionară obligă instanţa să verifice și acest aspect, alături de legalitatea și temeinicia rezoluţiei date de procuror.

În cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., acestea operând în situaţia în care plângerea este adresată direct instanţei de judecată, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că petiţionara a formulat la 11 aprilie 2007 plângere împotriva intimatei M.C., solicitând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș tragerea la răspundere penală a acesteia pentru infracţiunile prevăzute în art. 246 și art. 249 C. pen.

Ulterior, petiţionara a atacat, în termen legal și cu respectarea procedurii speciale în materia soluţionării plângerilor împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată și a ierarhiei instituite de prevederile art. 278 și art. 2781 C. proc. pen., atât rezoluţia din 17 mai 2007 dată în dosarul nr. 37/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, cât și rezoluţia din 17 august 2007 dată în dosarul nr. 269/VIII/2007 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Instanţa de fond a procedat greșit atunci când a apreciat că nu mai poate soluţiona cauza pe fond, dispunând, în mod nejustificat, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

În speţă, se impunea ca prima instanţă, constatând corect că plângerea formulată de petiţionară a fost introdusă în termen legal și nu tardiv, să procedeze la analiza și soluţionarea sa pe fond.

Faţă de considerentele sus-enunţate și pentru a nu priva părţile de utilizarea unui grad de jurisdicţie, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror, a casat sentinţa nr. 19 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă.