Qualified theft: exclusion of public place aggravator in restricted railway safety zone and prohibition of unnotified recharacterization of joint offense

Furt calificat. Furt săvârșit într-un loc public

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic: Drept penal

- furt calificat

- furt săvârșit într-un loc public

C. pen., art. 209 alin. (1) lit. e)

1. Furtul comis într-o zonă de siguranţă feroviară, marcată prin indicatoare de avertizare, în care accesul persoanelor neautorizate este interzis, nu se încadrează în dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., referitoare la furtul calificat săvârșit într-un loc public.

2. Dacă nici procurorul prin rechizitoriu și nici prima instanţă în hotărârea de condamnare nu a reţinut, în încadrarea juridică a faptei, prevederile art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa de apel, judecând apelul declarat de procuror, nu poate reţine aceste prevederi fără a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 244 din 23 ianuarie 2008

Prin sentinţa penală nr. 82 din 8 mai 2007, Tribunalul Neamţ, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., l-a achitat pe inculpatul G.C. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

În temeiul art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 700 de lei.

Instanţa a reţinut că, la 28 iulie 2004, inculpatul G.C., agent principal de poliţie, s-a deplasat împreună cu martorii C.C., conducătorul autovehiculului tip „Raba” aparţinând societăţii comerciale A. și C.G., angajat sudor la aceeași societate comercială, în apropierea Staţiei C.F. - V., unde se aflau depozitate mai multe șine de cale ferată rezultate din dezafectarea unor linii.

Inculpatul a obţinut în prealabil aprobarea deplasării cu autovehiculul și cei doi angajaţi de la martorul S.T., director comercial al societăţii comerciale A., împrejurare rezultată din declaraţiile acestor martori, care au mai arătat că la plecare au luat în autovehicul și aparatul de sudură și o butelie de oxigen.

La indicaţiile inculpatului, autovehiculul a fost oprit la o distanţă de circa 300 m de Staţia C.F. - V., lângă o stivă de șine de cale ferată, unde martorul C.G. a secţionat cu aparatul de sudură mai multe astfel de șine, în bucăţi de circa 1,5 m, care au fost încărcate în mașină.

Inculpatul i-a asigurat pe cei doi martori că șinele nu sunt necesare la intervenţii, fiind material fier vechi.

Șinele de cale ferată au fost transportate la un depozitul de fier vechi și predate gestionarului B.F., fiind identificate de martorul M.C., șef district C.F.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel procurorul, criticând-o pentru greșita încadrare juridică, prin omisiunea reţinerii agravantei prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind comisă obiectiv de mai multe persoane împreună, fiind irelevant dacă unele dintre acestea au săvârșit-o fără vinovăţie, precum și pentru aprecierea greșită a lipsei gradului de pericol social al infracţiunii.

Prin decizia penală nr. 179 din 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul procurorului, desfiinţând în totalitate hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., l-a condamnat pe inculpat.

Decizia penală menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, între altele, alternativ, menţinerea hotărârii instanţei de fond, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantelor prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor și a materialului de la dosar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul, susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen., este fondat.

Așa cum rezultă din dosar, inculpatul G.C. nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 82 din 8 mai 2007 a Tribunalului Neamţ, prin care a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen.

Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., persoana care nu a declarat apel, poate declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, dacă prin aceasta a fost modificată soluţia din sentinţă și numai cu privire la această modificare.

În aceste limite, constatând că inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, se reţine că acesta și-a însușit situaţia de fapt avută în vedere de acea instanţă, respectiv existenţa faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat, cu vinovăţie.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată, de asemenea, că în cauză au fost administrate, prin mijloace legale, probe certe, din care rezultă că la 28 iulie 2004 inculpatul G.C., cu participarea altor două persoane, a sustras șine de cale ferată.

Fapta, astfel săvârșită, este prevăzută de legea penală, iar constatarea instanţei de apel cu privire la existenţa pericolului social al infracţiunii este întemeiată.

Inculpatul G.C., agent de poliţie cu atribuţii de poliţie judiciară, încălcând misiunea esenţială a instituţiei la care era încadrat - aceea de prevenire a încălcării legii și de apărare a drepturilor, inclusiv a patrimoniului, persoanelor - este cel care a conceput, organizat și executat, atrăgând și alte persoane, o faptă de încălcare a legii.

Toate criteriile de apreciere a gradului de pericol social, prevăzute în art. 181 alin. (2) C. pen., converg în constatarea existenţei acestuia cu referire la fapta dedusă judecăţii.

În cauză, însă, instanţa de apel a greșit în aplicarea procedurii de reţinere a agravantei prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

Este întemeiată aprecierea făcută de instanţa de apel, potrivit căreia, în raport cu modalitatea săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane împreună, este realizat conţinutul agravantei prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și se impunea reţinerea acesteia la încadrarea juridică.

Numai că nici procurorul, prin rechizitoriu, nici instanţa de fond, prin hotărâre, nu au reţinut această agravantă.

Instanţa de apel, în apelul procurorului, așa cum, de altfel, s-a și cerut, putea să reţină agravanta, însă operaţiunea implică schimbarea încadrării juridice, ceea ce nu s-a realizat.

Neaplicând procedura prevăzută în art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice, hotărârea instanţei de apel prin care s-a reţinut în încadrarea juridică și agravanta prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. este nelegală.

Aflându-ne numai în recursul inculpatului, remediul procesual nu poate fi decât înlăturarea din conţinutul încadrării juridice a acestei agravante.

Pe de altă parte, agravanta legală specială, prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. - săvârșirea furtului într-un loc public - în raport cu împrejurările concrete ale comiterii faptei, nu există în cauză.

Așa cum rezultă din întreg materialul probator, inclusiv fotografiile depuse, șinele de cale ferată dezafectate sustrase se aflau depozitate la circa 300 m de Staţia C.F. - V., pe marginea liniei de cale ferată, într-o zonă de siguranţă feroviară, marcată prin indicatoare de avertizare și în care accesul persoanelor neautorizate este interzis.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia penală atacată și sentinţa penală nr. 82 din 8 mai 2007 a Tribunalului Neamţ, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, iar în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, din infracţiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat.