Reclassification of forgery and abuse of office as corruption-related aggravated offenses under Law 78/2000

Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie. Încadrare juridică

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie

Indice alfabetic: Drept penal

- infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie

Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) și d)

Fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen. constituie o infracţiune în legătură directă cu infracţiunile de corupţie și se încadrează în prevederile art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, săvârșită în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen., constituie, de asemenea, o infracţiune în legătură directă cu infracţiunile de corupţie și se încadrează în prevederile art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 124 din 16 ianuarie 2008

Prin sentinţa penală nr. 661 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii:

1. P.G. pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen. și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prevăzută în art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. R.E. pentru comiterea infracţiunilor de instigare la participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prevăzută în art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul P.G., în calitate de membru în comisiile de evaluare a ofertelor constituite la nivelul unui spital și membru în comisiile de recepţie a lucrărilor, a pretins și primit de la denunţătorul G.V., în perioada 14 martie 2003 - 26 august 2004, suma totală de 43.705 RON și 600 de euro pentru atribuirea de lucrări de reparaţii la instituţia sanitară și acceptarea la plată a facturilor fiscale emise de societatea comercială S. în anii 2003-2004.

Același inculpat, la 19 decembrie 2003, l-a determinat pe numitul G.V. să întocmească, fără vinovăţie, o factură fiscală, prin care s-a atestat fictiv că societatea comercială S. a executat lucrări de reparaţii în cadrul instituţiei sanitare, în scopul primirii ulterioare a sumei de 30.000 RON cu titlu de mită, ajutând-o pe inculpata R.E. să dispună plata facturii fiscale false, prin care agentul economic privat a beneficiat de foloase necuvenite.

Inculpatul P.G., în calitate de membru în acele comisii de adjudecare și recepţie, a semnat în fals, în luna mai 2004, un proces-verbal de adjudecare a ofertelor și un procesul-verbal de recepţie, în scopul ascunderii luării de mită, documente utilizate de instituţia sanitară, iar în luna august 2004, a ajutat-o pe inculpata R.E. ca prin abuzul funcţiei să dispună plata către societatea comercială G. a unei facturi fiscale în valoare de 43.874,2210 RON, în baza căreia agentul economic privat și societatea comercială R. au beneficiat de foloase necuvenite în valoare facturii fiscale.

Inculpata R.E., în calitate de director financiar contabil și ulterior director administrativ în cadrul spitalului, l-a determinat, la 19 decembrie 2003, pe inculpatul P.G. să dispună denunţătorului G.V. să întocmească, fără vinovăţie, o factură fiscală falsă, în valoare de 47.600 RON, în scopul ca societatea comercială S. să beneficieze de foloase necuvenite în valoarea actului fiscal fals, iar în luna mai 2004, a semnat în fals un contract și, la 12 august 2004, a dispus plata unei facturi fiscale false, emisă de societatea comercială G., la care erau anexate situaţiile de lucrări false, în scopul ca agentul economic privat și societatea comercială R. să beneficieze necuvenit de suma de 43.874,2210 RON.

Prin decizia penală nr. 50 din 21 martie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj și inculpaţi, hotărârea fondului fiind desfiinţată, între altele, cu privire la încadrarea juridică dată unora din faptele reţinute în sarcina inculpaţilor și greșita condamnare a inculpatei R.E. pentru infracţiunea prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului P.G. pentru săvârșirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind menţinută pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărârea atacată pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpat R.E., instanţa de apel a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea de sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu privire la care prima instanţă dispusese schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, între alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj.

Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în principal, cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. Parchetul a susţinut că, în mod greșit, au fost înlăturate dispoziţiile art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000 de la încadrarea juridică a infracţiunilor prevăzute în art. 290 C. pen., respectiv art. 248 C. pen. și art. 26 raportat la art. 248 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii au acţionat atât pentru obţinerea de foloase necuvenite pentru ei și pentru alţii, cât și pentru ascunderea infracţiunilor de corupţie săvârșite.

Printr-un alt doilea motiv de recurs, s-a susţinut greșita achitare a inculpatei R.E. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată următoarele:

Atât instanţa de fond, cât și instanţa de apel au constatat că inculpatul P.G. se face vinovat de săvârșirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului P.G. s-a stabilit și săvârșirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, fără a se reţine și dispoziţiile art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000.

În același mod s-a procedat și în cazul inculpatei R.E., condamnată pentru infracţiunile prevăzute în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fără a se reţine și dispoziţiile legii speciale la care s-a făcut referire.

Încadrarea juridică a fost stabilită în mod greșit.

Prevederile art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000 nu descriu și nu determină structura juridică și conţinutul constitutiv al unor noi infracţiuni de fals ori de abuz în serviciu, altele decât cele regăsite în Codul penal. Textele de lege incriminează modalităţile agravate ale acestor infracţiuni, atunci când faptele au fost săvârșite în scopul ascunderii uneia din infracţiunile de corupţie sau asimilate acestora ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.

Poziţia subiectivă - caracterizată de intenţie calificată de scop, determină în reglementarea legii modalităţile agravate ale infracţiunilor, atunci când acestea au fost săvârșite în condiţiile prevăzute în Legea nr. 78/2000.

Din probatoriul aflat la dosarul cauzei rezultă că întocmirea în fals a unui contract și a documentaţiei aferente selecţiei de ofertă, respectiv al procesului-verbal de adjudecare a ofertelor și a procesului-verbal de recepţie, a fost făcută în scopul ascunderii luării de mită, astfel că înlăturarea dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 de către instanţa de apel nu se justifică.

De altfel, însăși instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii atacate că, având în vedere că facturile fiscale falsificate au fost folosite ulterior de către inculpaţi, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în ceea ce privește factura pe care a întocmit-o G.V., la solicitarea inculpatului P.G., în scopul primirii ulterioare a sumei de 30.000 RON cu titlu de mită, precum și ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește procesul-verbal de adjudecare a ofertelor și procesul-verbal de recepţie a lucrărilor. Instanţa de apel a apreciat, totuși, că această infracţiune nu poate fi considerată ca fiind săvârșită în scopul ascunderii infracţiunii de corupţie pentru a se reţine dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fapta fiind comisă pentru a acoperi nelegalităţile produse ca efect al întocmirii facturilor fiscale care au fost dispuse fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Raţionamentul pe care s-a fundamentat operaţiunea de schimbare a încadrării juridice este greșit, întrucât toate demersurile inculpaţilor, constând în falsificarea actelor pentru a încerca crearea unei aparenţe de legalitate, au fost efectuate, pe de o parte, pentru justificarea plăţii facturilor către societatea comercială S. pentru lucrări neefectuate, dar decontate, iar pe de altă parte, pentru justificarea preferinţei pe care inculpaţii au manifestat-o pentru societatea denunţătorului, în sensul atribuirii reparaţiilor la diversele secţii ale spitalului, fără respectarea procedurilor impuse lege și fără a exista o selecţie de ofertă. Or, atribuirea ilegală a lucrărilor de reparaţii și plata lucrărilor neexecutate nu s-a făcut cu titlu gratuit, ci în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită.

În ceea ce privește activitatea inculpatei R.E., din probatoriul administrat, rezultă că, în calitatea sa de director financiar contabil și ulterior director administrativ în cadrul spitalului, în luna mai 2004 a semnat în fals un contract și la 12 august 2004 a dispus plata unei facturi fiscale false, emisă de societatea comercială G., la care erau anexate situaţiile de lucrări false, în scopul ca agentul economic privat și societatea comercială R. să beneficieze fără drept de suma de 43.874,2210 RON.

În aceste condiţii, schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de abuz în serviciu prin înlăturarea dispoziţiilor art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000 este contrară legii.

Cât privește critica referitoare la greșita achitare a inculpatei R.E. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 25 raportat la art. 31 alin. (2) și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că aceasta nu este fondată.

Fapta inculpatei de a-l instiga pe inculpatul P.G. pentru ca acesta, la rândul său, să determine denunţătorul la întocmirea în fals a unei facturi fiscale în valoare de 47.600 RON, prin care se atesta în mod nereal executarea unor lucrări de reparaţii în acest cuantum, și fără a exista un contract de prestări servicii, o situaţie de lucrări sau un proces-verbal, constituie un act material ce intră în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei.

Aceste manopere frauduloase au fost efectuate în calitatea sa de director financiar al spitalului, atribuţiile de serviciu fiind îndeplinite în mod defectuos și în dauna instituţiei care a înregistrat, astfel, un prejudiciu.

Întrucât, însă, actul material se circumscrie activităţii infracţionale desfășurate de inculpată în calitatea sa de director financiar și, apoi, de director administrativ al spitalului, având drept rezultat prejudicierea instituţiei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că nu se impune condamnarea sa separată, aceasta fiind realizată în cadrul condamnării inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj a fost admis, iar decizia penală atacată a fost casată cu privire la încadrarea juridică a unor infracţiuni.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează:

1. pentru inculpatul P.G., din infracţiunea prevăzută în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, din infracţiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat;

2. pentru inculpata R.E., din infracţiunea prevăzută în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, din infracţiunea prevăzută în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpata a fost condamnată.