Jurisdiction for judicial review of prosecutor's refusal to initiate proceedings for intellectual property infringement lies with the Tribunal, not the High Court

Plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Infracțiuni la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială. Competență

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale

- infracțiuni la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială

- competență

C. proc. pen., art. 27 pct. 1 lit. e1) , art. 2781

Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., competența de a judeca plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale îi aparține judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Prin urmare, competența de a judeca plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile la regimul de proprietate intelectuală și industrială, cum este infracțiunea de contrafacere prevăzută în Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, îi aparține judecătorului de la tribunal, tribunalul constituind, conform art. art. 27 pct. 1 lit. e1) C. proc. pen., instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, inclusiv în cazul în care rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost emisă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

I.C.C.J., secția penală, sentința nr. 1307 din 29 iunie 2009

La data de 15 mai 2007, societatea comercială B. a formulat plângere împotriva numiților A.D. (administrator la societatea comercială P.), A.A. (reprezentant al societății comerciale P.), P.C. (director al societății comerciale P.), X.K. (director general al societății comerciale P.), respectiv, împotriva societății comerciale P.A., societății comerciale P. și societății comerciale S., prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de aceste persoane sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, nemodificată, și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută în art. 323 C. pen.

În motivarea plângerii s-a arătat că, începând cu data de 12 decembrie 2006, A.A. a inițiat și organizat, alături de ceilalți făptuitori, o susținută activitate de oferire spre vânzare, vânzare, import, folosire sau stocare a unor profile de aluminiu ce formau obiectul protecției unui certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial din 24 noiembrie 2003, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în vederea punerii în circulație ori folosirii acestora pe teritoriul României, fără acordul societății comerciale B.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin faptele de contrafacere descrise în conținutul plângerii.

La data de 3 februarie 2009, prin rezoluția nr. 1536/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi penale în legătură cu plângerea formulată de societatea comercială B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 323 C. pen. și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art. 13 C. pen., în modalitățile constând în oferirea spre vânzare, vânzarea ori folosirea, fără drept, a produselor protejate, întrucât fapta nu există.

Totodată, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în legătură cu plângerea aceleiași părți vătămate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art. 13 C. pen., în modalitățile constând în importul sau stocarea în vederea punerii în circulație pe teritoriul României a profilelor de aluminiu protejate, întrucât faptele concrete comise de societatea comercială P. nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin rezoluția din 18 martie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de partea vătămată împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 1536/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției partea vătămată, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere în fața judecătorului, prin care a solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii mai sus arătați.

Examinând cauza, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 C. proc. pen., nu are competența materială de a soluționa plângerea introdusă de partea vătămată, această competență revenind în primă instanță tribunalului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 27 din același cod.

În art. 27 C. proc. pen. se folosesc mai multe criterii pentru determinarea infracțiunilor care sunt date în competența de primă instanță a tribunalului: enumerarea articolelor și alineatelor din Codul penal care denumesc infracțiunile și prevăd forme agravate; o denumire generală prin indicarea urmărilor produse prin săvârșirea infracțiunii intenționate - moartea sau sinuciderea victimei; trimiterea la dispozițiile din legi speciale care prevăd o asemenea competență.

Cel de-al treilea criteriu folosește, în primul rând, o denumire caracterizată a unor infracțiuni prevăzute în legi speciale, cum sunt:

- infracțiunea de spălare a banilor, precum și infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism și Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;

- infracțiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta privește sistemul bancar;

- infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială (art. 27 pct. 1 lit. e1 C. proc. pen.).

Acest text - art. 27 pct. 1 lit. e1) C. proc. pen. a fost introdus prin art. V din O. U. G. nr. 190/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1179 din 28 decembrie 2005.

Prin ordonanța de urgență a guvernului menționată s-au dat în competența tribunalului infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială.

Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale face parte din categoria legilor speciale care reglementează dreptul de proprietate intelectuală și industrială (a se vedea, printre altele, lucrarea „Infracțiuni prevăzute în legi speciale”, Comentarii și explicații, vol. I, Mihai Adrian Hotca și Maxim Dobrinoiu, Editura C.H. Beck, p. 625 și următoarele) - lucrare care la capitolul „Aspecte procesuale” se referă și la competența de judecată în primă instanță ce revine tribunalului.

Adoptând sistemul determinării competenței materiale prin criterii obiective, înseamnă că trebuia sesizată acea instanță de judecată care are competența de a judeca în funcție de infracțiunea la care se referă plângerea.

Cum infracțiunea prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 este dată în competența tribunalului, urma ca persoana vătămată să adreseze plângerea Tribunalului București, competent să judece în primă instanță.

Faptul că soluția de netrimitere în judecată a fost dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu atrage competența instanței superioare de a soluționa plângerea formulată de partea vătămată, prin încălcarea normelor de competență materială instituită prin Secțiunea I, Capitolul I, Titlul II din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

În consecință, competența materială de a judeca în primă instanță infracțiunile prevăzute în Legea nr. 192/1992 revine tribunalului, motiv pentru care plângerea formulată de petiționara societatea comercială B. împotriva rezoluției nr. 1536/P/2008 din 3 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică - Serviciul pentru coordonarea activității Ministerului Public în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală a fost trimisă la Tribunalul București, spre competentă soluționare, prin sentință definitivă.

Notă: În urma republicării Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale în M. Of. nr. 876 din 20 decembrie 2007, infracțiunea de contrafacere se regăsește în prevederile art. 52 din legea menționată.