Challenge to non-prosecution of former MP: Competence lapsed and case remanded to Court of Appeal

Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie. Competenţă după calitatea persoanei. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Competenţa după materie și după calitatea persoanei

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie

- competenţă după calitatea persoanei

C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. a), art. 40, art. 2781

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă instanţă, potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., infracţiunile săvârșite de senatori și deputaţi, iar conform art. 2781 din același cod, plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată care privesc persoanele având calitatea prevăzută în art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile în care: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.

În raport cu aceste prevederi, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu are competenţa de a judeca plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, dacă făptuitorului i-a încetat mandatul de senator sau deputat, iar fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia ca parlamentar.

I.C.C.J., secţia penală, sentinţa nr. 301 din 16 februarie 2009

Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, petiţionarul U.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Secţia de Urmărire Penală și Criminalistică și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, respectiv G.I., P.N., S.G., S.D. și O.M.

Prin rezoluţia cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Secţia de Urmărire Penală și Criminalistică s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:

- G.I. - deputat în Parlamentul României și fost consilier în cadrul Consiliului Local B. și P.N. - secretar al Primăriei Municipiului B. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual prevăzute în art. 248 și art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există;

- S.G. - Primarul Municipiului B., S.D. - consilier în cadrul Serviciului contabilitate și O.M. - șef serviciu buget în cadrul Primăriei Municipiului B. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen., întrucât fapta nu există.

S-a reţinut că, prin plângerea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, petiţionarul U.A. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de persoanele mai sus menţionate sub aspectul infracţiunilor prevăzute în art. 248 și art. 289 C. pen.

Având în vedere că, la data de 17 decembrie 2004, numitul G.I., prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 36/2004, a fost validat în calitate de deputat în Parlamentul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a efectuat verificări în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

La termenul din data de 16 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificându-și competenţa în soluţionarea plângerii formulate de petiţionarul U.A. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale cu nr. 59/P/2008, dispusă de parchet în cauză, a constatat că aceasta revine Curţii de Apel Brașov, pentru următoarele considerente:

Învestirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanţe de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal.

Sesizarea reprezintă, prin urmare, actul procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfășurării activităţilor pe care legea i le conferă ca atribuţii funcţionale.

Legiuitorul, pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, a prevăzut în Codul de procedură penală dispoziţii privitoare la competenţa acestora de a efectua acte valabile, cu eficienţă legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competenţa după materie, competenţa după calitatea persoanei, competenţa funcţională și competenţa teritorială.

Din ansamblul normelor privitoare la competenţă, mai exact din prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracţiunilor săvârșite de senatori și deputaţi, competenţa de a judeca în primă instanţă astfel de cauze aparţine Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, iar potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se soluţionează de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care calitatea a fost dobândită după săvârșirea infracţiunii - în speţă numitul G.I. a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României după săvârșirea faptelor pentru care a fost reclamat - competenţa se determină după natura și gravitatea infracţiunii, cu excepţia infracţiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 (demnitari). Excepţia a fost instituită prin Legea nr. 281/2003, ca urmare a Deciziei nr. 67/2003 a Curţii Constituţionale, care a statuat că ar fi neconstituţională prevederea potrivit căreia un deputat sau senator ar putea fi judecat de o altă instanţă decât Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

Faţă de dispoziţiile legale citate, în mod corect, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a efectuat cercetări în cauză.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată însă că, la data de 14 iulie 2008, a încetat, prin demisie, calitatea de deputat în Parlamentul României a numitului G.I., calitate care ar fi atras competenţa instanţei supreme în soluţionarea prezentei cauze.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.

Ca atare, din dispoziţia legală mai sus citată rezultă că făptuitorul care, la momentul judecăţii, nu mai are calitatea cerută de legiuitor, pierde beneficiul competenţei speciale determinate de acea calitate, dacă faptele nu au legătură cu îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în calitatea avută sau cauza se află încă la judecata în primă instanţă.

Având în vedere că, la data de 14 iulie 2008, a încetat mandatul de deputat al numitului G.I., iar din verificările efectuate a reieșit că acesta nu a fost validat pentru un nou mandat ca senator sau deputat și, întrucât faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză nu au legătură cu atribuţiile de serviciu pe care le-a avut ca parlamentar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că la acest moment, nefiind întrunită nici cerinţa prevăzută în art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv nepronunţându-se o hotărâre în primă instanţă - nu mai este competentă să judece cauza în fond, dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Deși, în cauză, competenţa după natura infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi numiţii G.I., P.N., S.G., S.D. și O.M. ar reveni Judecătoriei Brașov, având în vedere calitatea de notar a numitului G.I. și, în raport cu dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (care stabilesc competenţa curţii de apel în judecarea în primă instanţă a infracţiunilor săvârșite de notarii publici), competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Brașov. Și aceasta deoarece, în caz de dublă determinare a competenţei, atât după materie, cât și după calitatea făptuitorului, competenţa de judecată revine instanţei superioare în grad ierarhic, fără deosebire dacă aceasta este determinată de infracţiunea săvârșită sau de calitatea persoanei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate mai sus și având în vedere și dispoziţiile art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a trimis plângerea formulată de petiţionarul U.A. la Curtea de Apel Brașov spre competentă soluţionare.