Preventive detention upheld for human trafficking suspects who attempted to purchase victims' retraction of testimony

Arestare preventivă. Existenţa datelor privind încercarea unei înţelegeri frauduloase cu persoana vătămată

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Arestarea preventivă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- arestare preventivă

C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. e)

Dacă inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracţiuni privind traficul de persoane, a remis o sumă de bani victimei infracţiunii și, imediat după încasarea sumei de bani, victima a declarat în faţa instanţei că își retractează declaraţiile anterioare împotriva inculpatului, fără motive pertinente care să justifice retractarea, există date că inculpatul încearcă o înţelegere frauduloasă cu persoana vătămată, fiind incidente dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4313 din 29 decembrie 2009

Prin încheierea de ședinţă din 18 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 3002 și art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelanţilor-inculpaţi S.I. și S.A., trimiși în judecată sub acuzaţia săvârșirii infracţiunilor de trafic de persoane prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ambele cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere conduita inculpaţilor privind iniţierea și stabilirea unei înţelegeri frauduloase cu victimele traficului de persoane, în scopul influenţării procesului.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.I. și S.A., arătând că în mod greșit instanţa de apel a decis menţinerea stării de arest, întrucât respectiva măsură nu era susţinută de temeiul de drept reţinut de judecătorul instanţei de fond, neexistând dovezi concrete care să confirme că inculpaţii ar fi stabilit o înţelegere frauduloasă cu părţile vătămate din proces.

De asemenea, s-a arătat că arestarea preventivă este nelegală și pentru faptul că nu s-a procedat la ascultarea inculpaţilor anterior dispunerii măsurii de către instanţa de fond și că, astfel, inculpaţii nu au avut posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire pretinsa încercare de influenţare a procesului în favoarea lor.

Examinând încheierea atacată atât în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursurile nu sunt fondate.

Prin sentinţa nr. 1064/F din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului București, Secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru infracţiunile de trafic de persoane și trafic de minori săvârșite asupra părţilor vătămate D.F. și D.A. și a copiilor lor minori D.B., D.S. și A.D.

S-a reţinut în fapt că, în perioada anilor 2004 - 2006, cei doi inculpaţi au recrutat, transportat, transferat și cazat, prin înșelăciune și constrângere, în scopul exploatării, părţile vătămate, pe care le-au obligat să cerșească în folosul lor pe teritoriul Spaniei și Belgiei.

Prin aceeași hotărâre, s-a dispus și arestarea preventivă a ambilor inculpaţi, măsura preventivă întemeindu-se pe dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. cu referire la art. 148 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Aplicabilitatea în caz a dispoziţiilor art. 148 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a fost reţinută de instanţă în raport cu faptul remiterii de către inculpaţi a sumei de 5.000 euro victimelor infracţiunii, plata având ca scop declarat împăcarea părţilor.

Faptul remiterii și încasării sumei de bani nu a fost contestat de inculpaţi sau victimele infracţiunii, reţinându-se că tranzacţia avusese loc chiar în prezenţa avocatului ales al inculpaţilor, care a confirmat acest lucru în faţa instanţei.

Imediat după încasarea sumei de bani, la termenul de dezbateri din 27 noiembrie 2009, partea vătămată D.F. a declarat că își retractează declaraţiile anterioare făcute împotriva inculpaţilor, fără a oferi însă nicio explicaţie care să justifice schimbarea de poziţie adoptată.

Întrucât procurorul de ședinţă s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracţiunii de favorizare a infractorului de către partea vătămată D.F., celelalte părţi vătămate au fost mai prudente în declaraţiile formulate.

Pe baza acestor elemente, instanţa a constat că înţelegerea dintre inculpaţi și părţile vătămate era frauduloasă, având ca scop influenţarea procesului penal, suma de bani remisă părţilor vătămate urmărind de fapt retractarea declaraţiilor anterioare și obţinerea unei soluţii favorabile pentru inculpaţi.

Instanţa de apel a menţinut măsura preventivă dispusă în cauză, constatând că temeiurile care au determinat arestarea iniţială subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Prin intermediul cererii de recurs de fată, se contestă temeiul de drept reţinut pentru arestarea inculpaţilor, susţinându-se că actele de la dosar nu confirmă pretinsa înţelegere ilegală dintre inculpaţi și părţile vătămate.

Critica nu este întemeiată.

Atât inculpaţii, cât și părţile vătămate D.F. și D.A. au declarat în faţa instanţei că s-au împăcat, victimele primind de la inculpaţi suma de 5.000 euro.

Însă, în cazul infracţiunilor pentru care a avut loc trimiterea în judecată a inculpaţilor, împăcarea părţilor nu operează ca și cauză de încetare a procesului penal.

Ca urmare, era necesar să se verifice condiţiile în care a intervenit împăcarea părţilor, pentru a se stabili dacă nu cumva respectiva înţelegere avea caracter ilegal, ascunzând de fapt interesul inculpaţilor de a obţine modificarea declaraţiilor părţilor vătămate, plătite în acest scop cu o sumă importantă de bani, raportat la posibilităţile materiale ale victimelor.

A rezultat că schimbarea de poziţie a părţii vătămate D.F. a avut loc imediat după primirea sumei de bani de la inculpaţi și că retractarea declaraţiilor anterioare nu era justificată cu motive pertinente.

Celelalte părţi vătămate, timorate de posibila declanșare a unei anchete penale pentru acuzaţii ce privesc împiedicarea înfăptuirii justiţiei, au fost mai prudente în cadrul declaraţiilor formulate, în sensul că nu au mai evocat înţelegerea convenită cu inculpaţii.

Aspectele menţionate de instanţă justifică concluzia exprimată în legătură cu încercarea inculpaţilor de a obţine o înţelegere frauduloasă cu părţile vătămate, în scopul de a scăpa de răspundere penală pentru faptele ce constituie obiectul acuzaţiilor de faţă.

Întrucât remiterea și primirea sumei de bani nu a fost contestată de niciuna dintre părţile în proces, nu mai era necesară audierea inculpaţilor cu privire la acest aspect.

Concluzia instanţei cu privire la existenţa temeiului de arestare prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a fost rezultatul examinării de ansamblu a circumstanţelor specifice cauzei și a conduitei inculpaţilor, care după ce au fost eliberaţi de sub puterea unui mandat de arestare preventivă, emis anterior pe numele lor în aceeași cauză, au nesocotit clemenţa instanţei, stabilind o înţelegere frauduloasă cu părţile vătămate, în scopul influenţării procesului.

Și în aprecierea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie concluzia instanţei este corectă, situaţia constatată justificând arestarea preventivă pe temeiul legal reţinut.

Cum în cauză nu au intervenit modificări asupra situaţiei ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 148 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinând starea de arest a inculpaţilor.

Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.