Extraordinary review of recognized foreign conviction rejected; appeal unfounded.

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Revizuirea hotărârilor penale străine

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare. Transferarea persoanelor condamnate

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recunoașterea hotărârilor penale străine

- transferarea persoanelor condamnate

- revizuirea hotărârilor penale străine

C. proc. pen., art. 393, art. 394

Legea nr. 302/2004, art. 122 alin. (3)

În cazul în care instanţa română a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii penale străine de condamnare nu este de competenţa instanţei române, ci a instanţei din statul străin care a pronunţat hotărârea de condamnare, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.

Cererea de revizuire împotriva hotărârii prin care instanţa română a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei este inadmisibilă, deoarece, așa cum rezultă din prevederile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar hotărârea având ca obiect recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate nu constituie o hotărâre prin care instanţa a soluţionat fondul cauzei, în sensul pronunţării unei soluţii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4079 din 7 decembrie 2009

Prin sentinţa nr. 240 din 29 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei nr. 69 din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală și a sentinţei penale nr. 041 S Hv 49/07K-78 pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, formulată de condamnatul M.D.

S-a dispus înaintarea cererii formulată de revizuientul condamnat, Ministerului Justiţiei, pentru a fi transmisă autorităţilor din Austria.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată la data de 4 septembrie 2009, condamnatul M.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 041 S Hv 49/07K-78 pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena și a sentinţei nr. 69 din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală.

S-a mai reţinut că, în motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susţinut că, după condamnarea sa definitivă, au apărut fapte noi, care justifică punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât Tribunalul Suprem Austriac l-a disculpat de fapta comisă, stabilind că nu a fost prezent pe teritoriul statului austriac, la data la care se reţine că a săvârșit infracţiunea pentru care a fost cercetat.

Constatând că sentinţa nr. 69 din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, nu privește soluţionarea fondului unei cauze, ci are ca obiect recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunţată de instanţele din Austria (respectiv, recunoașterea sentinţei penale nr. 041 S Hv 49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, de condamnare a inculpatului M.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare) și având în vedere și faptul că revizuirea unei hotărâri pronunţate de o instanţă străină nu poate fi soluţionată de instanţele române, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.D.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat M.D., care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel București, Secţia I penală, condamnatul M.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 041 S Hv 49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena - de condamnare a sa -, precum și a sentinţei nr. 69 din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, prin care i-a fost recunoscută pe cale incidentală hotărârea de condamnare din Austria.

Prin sentinţa penală nr. 041 S Hv 49/07K-78 din 3 august 2007 pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 17 Bs 15/08t pronunţată de Curtea de Apel din Viena, la data de 6 februarie 2008, inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, săvârșită în stare de recidivă.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul M.D., în perioada august - septembrie 2006, a exportat din Olanda și a importat în Austria diferite cantităţi de droguri, pe care le-a pus în circulaţie.

Prin sentinţa nr. 69 din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus, în baza art. 145 și art. 146 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea sentinţei penale nr. 041 S Hv 49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 17 Bs 15/08t pronunţată de Curtea de Apel din Viena și transferarea persoanei condamnate M.D. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare.

Totodată, s-a dispus deducerea duratei arestului preventiv și a perioadei executate de condamnat, începând cu data de 26 februarie 2007 la zi.

În ce privește cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 041 S Hv 49/07K-78 pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena la data de 3 august 2007, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod corect, prima instanţă a respins-o ca inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 122 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare:

„(1) Executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române.

(2) Hotărârile penale străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunţate de instanţele române.

(3) Statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.”

În raport cu aceste dispoziţii legale, mai exact cu prevederile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire a sentinţei penale pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, formulată de condamnatul M.D., nu este de competenţa instanţelor române, singura autoritate competentă a se pronunţa fiind instanţa din statul străin care a pronunţat hotărârea de condamnare.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod corect, prima instanţă a respins ca inadmisibilă și cererea condamnatului M.D. de revizuire a sentinţei nr. 69 din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală.

Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen. român, revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Rezultă că revizuirea, conform art. 394 C. proc. pen., este instituită, ca regulă, pentru înlăturarea erorilor de fapt săvârșite de instanţele de judecată ca urmare a necunoașterii, în momentul soluţionării cauzei, a unor împrejurări esenţiale, în raport cu care hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului; de asemenea, atunci când se descoperă că s-au săvârșit infracţiuni care au influenţat soluţionarea cauzei. Așadar, instanţa de revizuire revine asupra soluţiei pronunţate printr-o hotărâre penală definitivă și rejudecă întreaga cauză în baza noilor fapte și împrejurări constatate, pronunţând o nouă hotărâre; revizuirea este astfel o cale de atac tipică de retractare a propriei soluţii, înlocuind-o cu o soluţie corespunzătoare noilor împrejurări constatate.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi îndreptată numai împotriva unor hotărâri judecătorești penale definitive, conform art. 393 C. proc. pen.

Din acest text de lege, precum și din dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care se referă la cazurile în care revizuirea poate fi formulată, rezultă că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva hotărârilor penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, respectiv împotriva hotărârilor penale de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, dacă, pentru acestea din urmă, s-a examinat și fondul cauzei.

Or, sentinţa nr. 69 din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, având ca obiect recunoașterea unei sentinţe penale pronunţată de o instanţă străină, precum și transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, nu este o hotărâre prin care instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra fondului cauzei, în sensul pronunţării unei hotărâri de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Prin această hotărâre, Curtea de Apel București, Secţia I penală, în aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Titlul V și Titlul VI din Legea nr. 302/2004 - referitoare la recunoașterea hotărârilor penale străine și transferarea persoanelor condamnate - nu a făcut altceva decât să recunoască pe teritoriul României efectele judecătorești ale unei hotărâri pronunţate de un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv efectele sentinţei penale nr. 041 S Hv 49/07K-78 pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena.

În aceste condiţii, solicitarea de revizuire a celor două hotărâri menţionate mai sus, formulată de condamnatul M.D., este inadmisibilă, astfel că Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat M.D. împotriva sentinţei nr. 240 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel București, Secţia I penală.