Unlawful conviction before termination of criminal proceedings for statute of limitations; non-prejudice nature of check offense and excessive accessory penalties

Înșelăciune. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive. Prescripţia răspunderii penale. Încetarea procesului penal

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic: Drept penal

- înșelăciune

- fals în înscrisuri sub semnătură privată

C. pen., art. 215, art. 290

C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. g)

1. Fapta de a emite file cec, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, pe baza cărora făptuitorul a preluat mărfuri de la societăţi comerciale, prejudiciind astfel patrimoniul acestora, fără ca beneficiarii filelor cec să cunoască împrejurarea că nu există disponibilul necesar acoperirii lor, se încadrează în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen.

2. Fapta de a întocmi file cec, semnate sub o identitate falsă, și de a le folosi pentru ridicarea unor mărfuri de la societăţi comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen.

3. În cazul în care constată că a intervenit prescripţia răspunderii penale, cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., instanţa de judecată dispune încetarea procesului penal, iar nu condamnarea inculpatului urmată de încetarea procesului penal ca efect al prescripţiei.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4012 din 2 decembrie 2009

Prin sentinţa penală nr. 270 din 18 iulie 2007 a Tribunalului Hunedoara au fost condamnaţi inculpaţii: 1) H.I. la pedepsele de un an închisoare în baza art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 6 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute 6 ani închisoare; 2) B.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1774/2005 a Judecătoriei Constanţa și contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare; 3) T.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.; 4) I.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare în baza art. 264 alin. (1) C. pen., pentru care, conform art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Inculpaţii H.I. și B.D. au fost obligaţi în solidar la plata sumelor de 49.113,69 lei către partea civilă societatea comercială D.; 36.302,92 lei către partea civilă societatea comercială A.; 2.676 lei către partea civilă societatea comercială N.; 4.138,48 lei către partea civilă societatea comercială H. și 56.125,54 lei către partea civilă societatea comercială I.

Inculpaţii H.I., B.D. și T.N. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 22.464,79 lei către partea civilă societatea comercială M.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în primăvara anului 2002, inculpatul H.I. a preluat de la numita G.E., prin cesionarea părţilor sociale, societatea comercială W., firmă la care a devenit asociat unic și administrator.

La începutul verii anului 2002, inculpatul H.I. l-a cunoscut pe inculpatul B.D., cei doi hotărând să cumpere cât mai multe mărfuri cu cecuri fără acoperire pentru a obţine bani din vânzarea la negru, sub preţul pieţii, a mărfurilor astfel dobândite.

1. Astfel, s-a reţinut că la îndemnul inculpatului B.D. și după obţinerea unei cărţi de identitate false, pe numele lui V.I., care avea aplicată fotografia inculpatului H.I., acesta din urmă s-a prezentat sub falsa identitate menţionată la societatea comercială C., unde a închiriat în calitate de reprezentant al societăţii comerciale R. un spaţiu de depozitare și un birou.

La începutul lunii iulie 2002, inculpatul H.I., însoţit de inculpatul B.D. și de un cetăţean străin, s-au prezentat la depozitul societăţii comerciale D., de unde, sub identitatea de V.I., reprezentant al societăţii comerciale R., a cumpărat o mare cantitate de măsline, evaluată la 12.500 euro. Marfa a fost revândută, iar banii au fost însușiţi de inculpaţi.

Firma vânzătoare a emis trei facturile și a încasat pe bază de chitanţă un avans de 13.818.880 ROL, primind pentru restul de preţ filele cec. Fiind introduse la plată, cecurile au fost refuzate pentru lipsa de disponibil în cont.

Valoarea totală a pagubei produse părţii vătămate a fost de 44.530,90 RON, suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă, plus 2.582,79 RON despăgubiri cauzate de rata inflaţiei, plus penalităţi de 0,1 % pe zi.

2. S-a mai reţinut că la mijlocul lunii iulie 2002, inculpatul H.I., însoţit de inculpatul B.D., a cumpărat de la punctul de lucru din comuna P. al societăţii comerciale A. o mare cantitate de detergent în valoare de 20.604,85 RON.

Inculpatul s-a prezentat sub aceeași identitate falsă, ca fiind V.I., reprezentant al societăţii comerciale R., calitate în care a emis o filă cec pentru plata mărfii livrată cu facturi. Cecul a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului în cont.

Marfa a fost ridicată cu două autovehicule și transportată la depozitul de la societatea comercială C., de unde a fost revândută, banii fiind însușiţi de inculpaţi.

Partea vătămată societatea comercială A. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.604,85 RON reprezentând valoarea iniţială a pagubei, plus suma de 15.698,07 RON reprezentând dobânzi calculate la zi, în total 36.302,92 RON.

3. După comiterea acestor fapte, cei doi inculpaţi au luat hotărârea să folosească și societatea comercială W.

La data de 5 septembrie 2002, în urma unei înţelegeri prealabile cu inculpatul B.D., inculpatul H.I. s-a deplasat la sediul societăţii comerciale N., de unde a solicitat o ofertă, iar în ziua următoare a emis o comandă în baza căreia s-a încheiat contractul de furnizare nr. 3053 din 6 septembrie 2002.

În aceeași zi, societatea comercială N. a livrat către societatea comercială W. o cantitate importantă de marfă, în general produse din material plastic, cu facturi, plătită de inculpatul H.I. cu o filă cec, refuzată ulterior la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.

Marfa a fost transferată la locuinţa martorului F.I., de unde a fost valorificată de către cei doi inculpaţi.

Întrucât din prejudiciu total de 5.232 RON au fost recuperate produse în valoare de 2.556 RON, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.676 RON.

4. S-a mai reţinut că, în baza înţelegerii cu inculpatul B.D., la 6 septembrie 2002, inculpatul H.I. s-a prezentat la societatea comercială H., de unde a cumpărat produse chimice (vopsea lavabilă, glet), mărfurile fiind livrate cu facturi fiscale. Pentru plata acestor mărfuri inculpatul H.I. a emis două file cec, refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil.

Marfa a fost transportată și depozitată la domiciliul martorului F.I., dar și la depozitul societăţii comerciale I., al tatălui inculpatului B.D. O parte din marfă a fost valorificată de inculpatul B.D., iar restul de marfă a fost ridicat și restituit părţii vătămate societatea comercială H. Din prejudiciul total cauzat părţii vătămate de 21.402,91 RON s-a recuperat o parte, astfel că societatea arătată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.138,48 RON.

5. S-a reţinut, de asemenea, că în cursul lunii septembrie 2002 a fost cooptat și inculpatul T.N., cei trei inculpaţi deplasându-se la societatea comercială M., firmă specializată în comercializarea utilajelor pentru prelucrarea lemnului.

Aici inculpatul T.N. a luat legătura cu martorul A.V., proprietar al unui grater din localitatea B. și i-a oferit piese specifice, care urmau să fie luate de la societatea comercială M.

Inculpaţii cu cumpărat o primă tranșă de mărfuri la data de 20 septembrie 2002, cu o factură plătită de inculpat cu o filă cec. Piesele astfel obţinute au fost revândute în ziua de 21 septembrie 2002 de inculpaţii B.D., T.N. și H.I. la societatea comercială T. cu suma de 80.000.000 ROL, cu mult sub preţul de achiziţie, iar banii au fost împărţiţi între cei trei inculpaţi.

La data de 27 septembrie 2002, inculpaţii au venit la societatea comercială M. de unde au mai ridicat marfă (piese metalice) plătită de inculpatul H.I. cu o filă cec.

Cele două file cec au fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil.

Din prejudiciul total de 33.862,71 RON cauzat părţii vătămate - societatea comercială M. s-au recuperat mărfuri în valoare de 18.871,19 RON, astfel că această societate s-a constituit parte civilă cu suma nerecuperată de 14.991,52 RON la care s-au adăugat 7.473,27 RON rata inflaţiei, în total 22.464,79 RON.

6. Tot astfel, s-a reţinut că, la sfârșitul lunii septembrie 2002, inculpaţii H.I. și B.D. însoţiţi de alte persoane, printre care și inculpatul T.N., s-au deplasat la o firmă din judeţul Timiș care se ocupa cu comercializarea de centrale termice și calorifere.

Inculpatul H.I. s-a prezentat la sediul societăţii comerciale I., unde a cumpărat 10 centrale termice, 10 coșuri și 140 elemente de radiator aluminiu, livrate cu factură, pe care a plătit-o cu o filă cec.

Inculpatul B.D. l-a contactat pe inculpatul I.C. pentru a-l ajuta la valorificarea celor 10 centrale. Acesta din urmă a cumpărat 8 centrale termice, a reţinut trei dintre ele și restul le-a vândut în urma unor anunţuri publicate în presa locală la datele de 4 și 5 octombrie 2002.

La 1 octombrie 2002, inculpaţii au revenit și au cumpărat încă 20 centrale termice, 20 de coșuri și 120 elemente de radiator cu o factură plătită de inculpatul H.I. cu două file cec.

Centralele au fost încărcate într-un camion adus de martorul B.G. și urmau a fi valorificate în aceeași modalitate.

Martora M.M. a avut suspiciuni de la prima tranzacţie și a făcut personal niște verificări în urma cărora și-a dat seama că firma pentru care lucra urma să fie păgubită. Această martoră a ţinut legătura telefonic cu șoferul care transporta cele 20 centrale livrate și i-a cerut să oprească, după care a anunţat organele de poliţie care au procedat la ridicarea și restituirea centralelor.

Filele cec au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.

Prejudiciul total cauzat părţii vătămate societatea comercială I. a fost de 61.337,30 RON compus din 39.674,83 RON valoarea mărfurilor cumpărate la 1 octombrie 2002 plus 21.662,46 RON valoarea mărfurilor cumpărate la 30 septembrie 2002.

Din acest prejudiciu s-a recuperat doar suma de 5.211,76 RON, astfel că partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu suma de 56.125,54 RON.

7. S-a mai stabilit că în dimineaţa zilei de 4 octombrie 2002, inculpaţii H.I., B.D. și T.N. s-au deplasat la sediul societăţii comerciale T. și au cumpărat o cantitate importantă de produse lactate livrată cu o factură. Inculpatul H.I. a plătit un avans de 500 euro, eliberând chitanţă pentru suma de 1.948,80 RON, iar pentru diferenţa de 10.347,02 RON a emis o filă cec, refuzată la plată pentru lipsa totală de disponibil.

Marfa a fost descărcată în localitatea H., după care mare parte a fost vândută în municipiul Brașov de inculpatul T.N.

8. S-a mai stabilit că la mijlocul lunii septembrie 2002 reprezentanţii societăţii comerciale A. au fost contactaţi de inculpaţi pentru cumpărarea de centrale termice și radiatoare. Inculpaţii H.I. și T.N. s-au deplasat la Botoșani unde au discutat cu administratorul L.D. Inculpatul H.I. a semnat un contract de vânzare-cumpărare și s-a întocmit o factură, însă marfa nu a fost ridicată și nici plătită.

La 25 septembrie 2002, inculpaţii H.I., B.D. și T.N. s-au deplasat la societatea comercială B., unde primul inculpat a încheiat un contract de vânzare-cumpărare și a făcut o comandă pentru cumpărarea unor anvelope, însă nici în această situaţie inculpaţii nu au ridicat marfa și nici nu au plătit-o.

9. Instanţa a mai reţinut că, în după-amiaza zilei de 3 octombrie 2002, potrivit unei înţelegeri telefonice prealabile, inculpatul H.I. s-a deplasat la sediul societăţii comerciale In. unde s-a prezentat ca administrator la societatea comercială W., interesându-se de achiziţionarea unor centrale termice. Cu acest prilej a prezentat copii de pe actele societăţii și a dorit să ridice marfa, respectiv 10 centrale termice, plătind cu o filă cec. Aceste centrale urmau să fie valorificate cu ajutorul inculpatului B.D. Suspectând implicarea inculpatului în acţiuni ilicite, martora M.G. a anunţat organele poliţiei care au intervenind sistând activitatea infracţională.

În drept, faptele inculpatului H.I. care, în perioada 1 iulie 2002 - 4 octombrie 2002, a emis un număr de 14 file cec, știind că nu există provizia necesară, în scopul obţinerii pentru sine și alţii a unor foloase materiale injuste, producând astfel o pagubă totală de 199.266,49 RON (7 acte materiale consumate descrise la pct. 1-7 și trei în formă tentată descrise la pct. 8-9) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, descrise la pct. 1 și 2, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpatului B.D. care, în perioada 1 iulie 2002 - 4 octombrie 2002, a ajutat la emiterea în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluţii infracţionale, de către inculpatul H.I., a unui număr de 14 file cec, știind că nu există provizia necesară, în scopul obţinerii pentru sine și alţii de foloase materiale injuste și producând astfel o pagubă totală de 199.266,49 RON (7 acte materiale consumate descrise la pct. 1-7 și trei în forma tentată descrise la pct. 8-9) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Privitor la inculpatul T.N. s-a apreciat că, în drept, faptele sale de a ajuta în baza aceleiași rezoluţii infracţionale atât pe inculpatul H.I., cât și pe inculpatul B.D. să comită faptele descrise la pct. 5, 7 și 8 (cu privire la fapta de la pct. 6 nu există dovezi certe de vinovăţie) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpatului I.C. de a ajuta și după data de 4 octombrie 2002 pe inculpatul B.D., fără o înţelegere prealabilă, în scopul îngreunării urmăririi penale și pentru asigurarea folosului infracţional rezultat din înșelăciunea săvârșită în dauna părţii vătămate societatea comercială I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen.

Prin decizia nr. 80/A din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii H.I., B.D., T.N. și I.C. și a fost desfiinţată sentinţa primei instanţe numai sub aspectul laturii penale.

Rejudecând în aceste limite s-a dispus:

1. Schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.I. din infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen., privind actele materiale din septembrie 2002 și 3 octombrie 2002 săvârșite în dauna societăţii comerciale I. și societăţii comerciale In., în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul H.I. a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului H.I. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 54/1934.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen., inculpatul H.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare, iar în baza art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la un an închisoare.

Conform art. 33, art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

2. Schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.D. și T.N. din complicitate la infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind actele materiale din septembrie 2002 și 3 octombrie 2002, în dauna societăţii comerciale I. și societăţii comerciale In., în infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpaţilor B.D. și T.N. la câte 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaţilor B.D. și T.N. pentru infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 58/1934.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen., inculpatul B.D. a fost condamnat la 4 ani închisoare. În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1774/2005 a Judecătoriei Constanţa, iar potrivit art. 33, art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen., inculpatul T.N. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înșelăciune. În baza art. 81, art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului T.N. pe durata termenului de încercare de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

3. În baza art. 264 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.C. la 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81, art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii I.C., B.D. și H.I.

În recursul său, inculpatul I.C. a susţinut, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, că nu a cunoscut activitatea ilicită a celorlalţi inculpaţi și că nu se face vinovat de săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 264 C. pen.

Inculpatul B.D. a susţinut în recursul declarat, întemeiat, între altele, pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171 și 18 C. proc. pen., că încadrarea juridică a faptelor în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. este greșită, fiind incidente dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Totodată, a mai susţinut că în mod greșit a fost obligat în solidar cu H.I. la plata sumei de 56.125,54 lei, deși infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu este una de prejudiciu.

Inculpatul H.I. a susţinut, la rândul său, în recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., că fapta trebuia încadrată în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 39/1934 și, în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă impunându-se reducerea ei și aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. ori reducerea în limita perioadei executate până în prezent.

Recursurile declarate sunt întemeiate.

1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a stabilit în mod corect situaţia de fapt și vinovăţia inculpaţilor în săvârșirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

Astfel, așa cum a rezultat din materialul probator al cauzei, inculpatul H.I., în perioada 1 iulie 2002 - 4 octombrie 2002, a emis în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluţiuni, mai multe file cec, știind că nu există provizia necesară, prejudiciind astfel patrimoniul societăţilor de la care a preluat mărfuri fără să plătească preţul lor, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen.

De asemenea, a mai rezultat că la datele de 1 și 3 iulie 2002 inculpatul a întocmit în fals 3 file cec, semnate cu numele de V.I., și le-a folosit la ridicarea mărfurilor de la societatea comercială D., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot astfel, s-a reţinut că faptele comise în luna septembrie 2002 și la 3 octombrie 2002 în dauna societăţii comerciale I. și societăţii comerciale In. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât furnizorii mărfurilor știau că inculpatul H.I. nu are disponibil în cont.

Ca urmare, cu privire la cele două acte materiale instanţa de apel a apreciat că nu intră în latura obiectivă a infracţiunii de înșelăciune și a procedat la schimbarea încadrării juridice.

Din același material probatoriu a reieșit că inculpaţii B.D. și T.N. au acţionat în calitate de complici ai inculpatului H.I. la săvârșirea aceleiași infracţiuni, faptele lor fiind prevăzute în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., această din urmă infracţiune fiind comisă în dauna societăţii comerciale I. și societăţii comerciale In.

Probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul I.C. a comis infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 C. pen., constând în aceea că a fost contactat de inculpatul B.D. pe care l-a ajutat în vederea valorificării unui număr de 10 centrale termice din care a vândut 5, în urma unor anunţuri publicate în presa locală la datele de 4 și 5 octombrie 2002, asigurându-i aceluiași inculpat folosul sau produsul infracţiunii.

2. Criticile din recursurile inculpaţilor B.D. și I.C., în sensul că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, nu pot fi primite.

Soluţia de condamnare pronunţată în apel pentru infracţiunile de înșelăciune și favorizare a infractorului se constată a fi conformă cu probele de vinovăţie administrate.

Astfel, inculpatul B.D. a cunoscut activitatea ilicită desfășurată de inculpatul H.I. și l-a ajutat la aceasta în vederea obţinerii unor câștiguri ilicite prin inducerea în eroare a unor comercianţi și emiterea unor cecuri fără acoperire după preluarea mărfurilor.

Tot astfel, inculpatul I.C. a acceptat să îl ajute pe inculpatul B.D. în scopul asigurării folosului sau produsului infracţional rezultat din fapta săvârșită în dauna societăţii comerciale I., vânzând, așa cum s-a arătat, prin mica publicitate, o parte din centralele termice achiziţionate.

3. Critica formulată de inculpatul B.D., în sensul că încadrarea juridică dată faptelor trebuia să fie în cazul societăţilor comerciale păgubite cea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nu poate fi primită.

Astfel, a rezultat că în cazul tuturor societăţilor părţi vătămate inculpaţii i-au indus în eroare pe comercianţi, au preluat mărfuri, după care au emis pentru plata preţului file cec fără acoperire, ceea ce constituie infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cadrul înţelegerii cu respectivele societăţi comerciale, inculpaţii nu au înștiinţat că nu au disponibil în cont, ci s-au prezentat ca reprezentanţii unei societăţi având bonitate și dispunând de fonduri care să asigure plata preţului, ceea ce nu era adevărat.

Cum s-a mai arătat, inculpatul B.D. l-a ajutat pe inculpatul H.I. să cumpere mărfuri cu cecuri fără acoperire, după care s-a preocupat de vânzarea acelor mărfuri la preţuri mai mici, sumele obţinute fiind împărţite de inculpaţi.

În consecinţă, fapta inculpatului B.D. a fost corect încadrată în dispoziţiile art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului H.I. și complicitate la aceeași infracţiune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor B.D. și T.N., se constată că instanţa de control judiciar a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse de câte 6 luni închisoare, apoi, pentru aceleași infracţiuni, a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., reţinând că s-a împlinit termenul special de prescripţie a răspunderii penale.

Acest mod de a proceda este greșit.

În conformitate cu dispoziţiile art. 121 alin. (1) C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., termenul de prescripţie este de 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda, iar în baza art. 124, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Din actele dosarului se constată că infracţiunile arătate, prevăzute în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 au fost comise la sfârșitul lunii septembrie și la 3 octombrie 2002, astfel că până la data judecării cauzei în apel, la 17 septembrie 2008, termenul prescripţiei răspunderii penale de 4 ani și 6 luni era împlinit.

În această situaţie, instanţa era obligată să ţină seama de această cauză care înlătură răspunderea penală și să dispună numai încetarea procesului penal, nicidecum să pronunţe mai întâi condamnarea urmată de încetarea procesului penal ca efect al prescripţiei.

Întrucât nu s-a procedat astfel, iar decizia de condamnare a fost defavorabilă celor trei inculpaţi, în cauză sunt incidente dispoziţiile cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 15 cu referire la alin. (3) C. proc. pen.

4. Din examinarea conţinutului art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 se constată că infracţiunea de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil suficient nu este o infracţiune de prejudiciu, ci una de pericol.

În atare situaţie, obligarea la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul mărfurilor pentru care a fost emis cecul fără acoperire nu se poate dispune în cadrul procesului penal.

Cum în cauză inculpatul H.I. și B.D. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 56.125,54 RON despăgubiri către partea civilă societatea comercială I., deși în privinţa acestei societăţi nu au comis o infracţiune de prejudiciu, soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, fiind supusă cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

5. Privitor la pedepsele principale aplicate inculpaţilor H.I. și B.D. pentru infracţiunea de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, de câte 4 ani închisoare, se constată că acestea au fost individualizate corect, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și întinderea prejudiciului cauzat societăţilor comerciale păgubite.

Se mai constată că aceste pedepse cu executare în loc de deţinere sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracţiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaţilor.

Așa fiind, criticile formulate în sensul greșitei individualizări a pedepselor și solicitarea de reducere a acestora ori de schimbare a modalităţii de executare nu pot fi primite.

6. Referitor la pedepsele accesorii aplicate de instanţa de apel inculpaţilor în baza art. 71 C. pen. se constată că pentru H.I. au fost interzise drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., iar pentru inculpaţii B.D., T.N. și I.C. au fost interzise drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Având în vedere natura și gravitatea infracţiunilor comise, întinderea pedepselor și persoana inculpaţilor, instanţa de apel, potrivit art. 71 C. pen., avea posibilitatea să aprecieze că nu era cazul aplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., că este excesivă interzicerea acestui drept cetăţenesc și că sunt suficiente celelalte pedepse accesorii.

Așa fiind, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași text.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpaţii I.C., B.D. și H.I. împotriva deciziei nr. 80/A din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală, și a extins efectele recursurilor și cu privire la inculpatul T.N.

A casat decizia penală atacată și sentinţa penală nr.270 din 18 iulie 2007 a Tribunalului Hunedoara numai cu privire la:

- condamnarea inculpatului H.I. pentru infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpaţilor B.D. și T.N. pentru infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- aplicarea pentru inculpaţii H.I., B.D., T.N. și I.C. a pedepsei accesorii prevăzută în art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. și la

- dispoziţia de obligare în solidar a inculpaţilor H.I. și B.D. la plata sumei de 56.125,54 lei, despăgubiri civile către partea civilă societatea comercială I. și, rejudecând, în aceste limite:

A înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului H.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a menţinut dispoziţia de încetare a procesului penal împotriva inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. pentru aceeași infracţiune; a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpaţilor B.D. și T.N. la pedepsele de câte 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a menţinut dispoziţia de încetare a procesului penal împotriva inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. pentru aceeași infracţiune.; a înlăturat din conţinutul pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor H.I., B.D., T.N. și I.C. dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., referitoare la interzicerea dreptului de a fi ales, și a înlăturat dispoziţia de obligare în solidar a inculpaţilor H.I. și B.D. la plata sumei de 56.125,54 lei către partea civilă societatea comercială I., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.