Cassation for omission to rule on legal reclassification request violating right to defense

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs

- cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 10

Omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra motivului de apel prin care inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice - din tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în două infracţiuni de vătămare corporală prevăzute în art. 181 C. pen. sau vătămare corporală gravă prevăzute în art. 182 C. pen. - atrage incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., referitor la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor și să influenţeze soluţia procesului.

În acest caz, prin omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, iar omisiunea este de natură să influenţeze soluţia procesului, întrucât, în urma examinării cererii, există posibilitatea de a se pronunţa o altă soluţie, nu numai cu privire la încadrarea juridică, dar și cu privire la stabilirea pedepsei, date fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile de vătămare corporală sau vătămare corporală gravă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3919 din 25 noiembrie 2009

Prin sentinţa penală nr. 179/S din 6 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Brașov a fost admisă, în baza art. 5221 C. proc. pen., cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul N.G. și, în consecinţă, a fost anulată sentinţa penală nr. 278/2001 a Tribunalului Brașov prin care s-a dispus condamnarea inculpatului N.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare, definitivă prin decizia penală nr. 42/2002 a Curţii de Apel Brașov și decizia penală nr. 2835/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 382/2002 emis de Tribunalul Brașov, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului N.G. dacă nu este arestat în altă cauză.

Rejudecând cauza:

S-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală - două fapte, prevăzute în art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe același inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de distrugere prevăzută în art. 217 alin. (1) C. pen. - parte vătămată V.I.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus faţă de inculpatul N.G. măsura obligării de a nu părăsi localitatea C. fără încuviinţarea instanţei.

Curtea de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin decizia nr. 80 din 10 septembrie 2008, a admis apelurile formulate de procuror și de inculpatul N.G. împotriva sentinţei penale nr. 179/S din 6 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Brașov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul conţinutului pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului N.G.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală stabilită de prima instanţă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, între alţii, inculpatul N.G., susţinând, în principal, că instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor deosebit de grav în două infracţiuni de vătămare corporală sau vătămare corporală gravă, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând hotărârea instanţei de apel sub motivul invocat, constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

În cauză, se constată că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra cererii formulate de inculpatul N.G. referitoare la schimbarea încadrării juridice dată faptei dintr-o tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în două infracţiuni de vătămare corporală, prevăzute în art. 181 C. pen. sau două infracţiuni de vătămare corporală gravă, prevăzute în art. 182 C. pen., cu consecinţa reindividualizării pedepselor.

Inculpatul a depus motivele de apel formulate în scris, în care apare solicitarea de schimbare a încadrării juridice, întemeiată pe dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., motive aflate la dosar, susţinând, în esenţă, că nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

Cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei a fost susţinută de apărătorul ales al inculpatului cu prilejul dezbaterilor în fond ale apelurilor declarate, care au avut loc în ședinţa din 3 septembrie 2008.

Cum în cauză instanţa de apel nu a examinat motivul principal de apel invocat de inculpatul N.G. (schimbarea încadrării juridice dată faptei), ci doar motivul subsidiar (greșita individualizare a pedepsei), decizia atacată cu recurs este afectată de cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., constând în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile părţilor și să influenţeze soluţia procesului.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cauză sunt întrunite cele două condiţii ale cazului de casare menţionat.

Astfel, prin omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, în sens larg, fiindu-i lezate interesele legitime în proces, ceea ce echivalează, practic, cu o nesoluţionare a fondului cauzei cu care a fost învestită instanţa de apel.

Cu privire la cea de-a doua cerinţă a textului, respectiv ca omisiunea să influenţeze soluţia procesului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că există posibilitatea (dacă nu ar fi existat această omisiune) să se pronunţe o altă soluţie decât cea care a fost pronunţată, cu consecinţe nu numai asupra încadrării juridice, dar și asupra stabilirii pedepsei, date fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile de vătămare corporală sau vătămare corporală gravă.

În consecinţă, având în vedere că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 378 alin. (3) C. proc. pen. care prevede obligativitatea pronunţării asupra tuturor motivelor de apel invocate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că decizia atacată este supusă casării, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul, a casat decizia penală nr. 80 din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori, și a trimis cauza aceleiași instanţe pentru rejudecarea apelurilor formulate.