Justification of preventive arrest for public order threat based on official status and social resonance of illegal deprivation of liberty and extortion

Arestare preventivă. Pericol concret pentru ordinea publică

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Arestarea preventivă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- arestare preventivă

C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. f)

Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dacă există probe sau indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul - având calitatea de subofiţer în cadrul Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă și, potrivit statutului său profesional, obligaţia să acţioneze pentru salvarea vieţilor omenești - a comis, împreună cu alte patru persoane, faptele de lipsire de libertate în mod ilegal și de șantaj, prin supunerea victimei la suferinţe fizice și morale, fapte care, prin rezonanţa lor socială, creează o stare de teamă, de insecuritate și de neliniște în rândul opiniei publice.

I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 3802 din 16 noiembrie 2009

Prin încheierea nr. 8/F/CC din 13 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus, în baza art. 1491 alin. (10), art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului T.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13 noiembrie 2009 până la 11 decembrie 2009 inclusiv.

Instanţa de fond a reţinut că, în referatul care însoţește propunerea de arestare preventivă, s-a menţionat că, la data de 20 octombrie 2008, în jurul orei 2100, inculpatul T.M. s-a deplasat cu autoturismul său, împreună cu C.L., D.F., S.P. și P.V., la domiciliul martorei P.M., a exercitat violenţe asupra părţii vătămate D.S. și l-a lipsit de libertate în mod ilegal, l-a dat jos din mașină și l-a dus în zona barajului lacului de acumulare din Budeasa. Partea vătămată a fost ţinută acolo contrar voinţei sale de inculpat și de celelalte persoane menţionate a fost dezbrăcată și ameninţată că va fi aruncată în lac, s-au exercitat violenţe asupra sa de către inculpat, fiind lovită în mod repetat, supusă unor tratamente degradante și ameninţată că va fi omorâtă dacă nu-și plătește datoriile.

Instanţa a reţinut, în baza declaraţiei părţii vătămate D.S., a declaraţiilor martorilor P.M., D.M., D.I. și D.F., a procesului-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 8 decembrie 2008, a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, a procesului-verbal de conducere în teren, a procesului-verbal de constatare din 21 noiembrie 2008, a proceselor-verbale de consemnare a activităţii de prezentare pentru recunoaștere, că există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele de lipsire de libertate în mod ilegal și de șantaj pentru care este cercetat, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Referitor la a doua condiţie impusă de dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a reţinut că pericolul pentru ordinea publică este conturat de calitatea inculpatului de subofiţer în cadrul Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă, dar și de modalitatea în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele.

Instanţa a avut în vedere faptul că, potrivit statutului său profesional, inculpatul ar fi trebuit să acţioneze pentru salvarea vieţilor omenești, dar nu a făcut altceva decât să-și supună semenii la suferinţe fizice și morale, precum și rezonanţa socială a faptelor grave contra libertăţii persoanei și consecinţele acestora, ceea ce potenţează pericolul social, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societăţii.

Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă din partea justiţiei, ar întreţine climatul infracţional și ar diminua încrederea societăţii în organele chemate să îndeplinească actul de justiţie și chiar respectul faţă de ordine și lege.

S-a reţinut, de asemenea, că nu trebuie ignorată nici potenţiala influenţare a martorilor și a persoanei vătămate în încercarea de a-i convinge să revină asupra declaraţiilor date, cu atât mai mult cu cât inculpatul a negat implicarea în comiterea faptelor.

S-a apreciat că, în raport cu toate acestea, apar ca irelevante circumstanţele personale favorabile, respectiv comportamentul anterior, faptul că este căsătorit și are un copil minor în întreţinere.

S-a mai reţinut că scopul măsurilor preventive, prevăzut în art. 136 C. proc. pen., poate fi atins numai prin arestarea inculpatului, nefiind suficientă luarea unei alte măsuri preventive restrictive de libertate.

Referitor la susţinerea apărătorului inculpatului că instanţa a fost sesizată de un organ necompetent, s-a reţinut că, în aceeași cauză, este cercetat și inculpatul C.L. căruia i se impută aceleași fapte, dar și infracţiunile de trafic de influenţă și complicitate la luare de mită, infracţiuni de corupţie care atrag competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Pitești. Așa fiind, este legală sesizarea instanţei cu propunerea de arestare preventivă de către Direcţia Naţională Anticorupţie.

Inculpatul T.M. a declarat recurs împotriva încheierii.

În motivarea recursului s-a susţinut că încheierea este nulă absolut, întrucât instanţa a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă de un organ necompetent, întrucât nu există niciun caz de conexitate sau de indivizibilitate.

S-a mai susţinut că instanţa nu a motivat existenţa pericolului concret pentru ordinea publică și că nu au fost avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului și nici împrejurarea că faptele au fost comise cu peste 1 an în urmă. Având în vedere că, în acest moment, inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a solicitat casarea încheierii și lăsarea inculpatului în libertate.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul nu este fondat.

Astfel, este neîntemeiată susţinerea că instanţa a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă de un organ necompetent. Faptele pentru care este cercetat inculpatul și cele pentru care este cercetat în aceeași cauză inculpatul C.L sunt comise în condiţiile art. 34 lit. a) C. proc. pen., iar inculpatului C.L. i se impută în cauză și comiterea unor infracţiuni de corupţie (art. 257 alin. 1 C. pen. raportat la art. 5 alin. 1 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 26 raportat la art. 254 alin. 2 C. pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.) pentru care efectuarea urmăririi penale este de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Pitești și care sunt conexe, conform art. 34 lit. d) C. proc. pen., cu celelalte infracţiuni pe care inculpatul C.L. le-ar fi comis împreună cu alte persoane, printre care și recurentul inculpat.

Așa fiind, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Pitești era competent să sesizeze instanţa cu propunerea de arestare preventivă a recurentului inculpat.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că încheierea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată, fiind nefondată și critica formulată în acest sens.

Se reţine că prima instanţă a apreciat justificat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere chiar faptele în materialitatea lor, fapte cu privire la care există indicii temeinice, ce au fost menţionate în motivarea încheierii, care justifică presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat împreună cu încă patru persoane.

Lăsarea în libertate a unei persoane care a participat direct la o lipsire ilegală de libertate și la șantaj, în condiţiile reţinute de instanţă, este de natură, datorită rezonanţei sociale a faptelor grave de care este acuzat recurentul inculpat, a crea o stare de teamă, insecuritate și de neliniște în rândul opiniei publice și de neîncredere în posibilitatea organelor judiciare de a reacţiona ferm împotriva încălcării legii penale.

Circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, comportamentul anterior, faptul că era încadrat în muncă și că are o familie organizată, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a recurentului inculpat.

Reţinând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.