Judicial police officer's bribery for favorable evidence administration and prosecutor influence: Qualification as real concurrence of bribery and traffic of influence, and classification of bribe payers as witnesses rather than civil parties

Luare de mită. Trafic de influenţă. Elemente constitutive. Denunţător. Calitatea de martor

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul

Indice alfabetic: Drept penal. Drept procesual penal

- luare de mită

- trafic de influenţă

- denunţător

- calitatea de martor

C. pen., art. 254, art. 255, art. 257

Legea nr. 78/2000, art. 61, art. 7 alin. (1) și (3)

1. Faptele persoanei, având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, de a pretinde și primi sume de bani, în scopul de a administra probe în favoarea uneia dintre părţi ori de a nu administra probe în dosare penale, și de a pretinde și primi sume de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorilor pentru a-i determina să adopte soluţii de netrimitere în judecată în dosare penale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real de infracţiuni, potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

2. Persoanele care denunţă faptele, conform art. 255 alin. (3) C. pen. și art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, au dreptul la restituirea banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri pe care le-au dat, în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. și art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, fără a avea calitatea de părţi civile în procesul penal, ci calitatea de martori.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3690 din 10 noiembrie 2009

Prin sentinţa nr. 26 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie - la care a fost înregistrată cauza în urma strămutării de la Curtea de Apel Cluj - a fost condamnat inculpatul B.N. la pedepsele de 4 ani închisoare în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.1 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.2 din rechizitoriu); 3 ani închisoare în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă prevăzută la pct. I.3 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.4 din rechizitoriu); 4 ani închisoare în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.5 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.6 din rechizitoriu) și 3 ani închisoare în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.6 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în total 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul B.N. a fost subcomisar de poliţie desemnat să-și exercite activitatea în cadrul poliţiei judiciare, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, ocupând postul de ofiţer specialist II la Biroul Cercetări Penale din cadrul Poliţiei Sighetu Marmaţiei.

Profitând de funcţia deţinută, inculpatul, în anumite cauze, a pretins și primit bani și bunuri de la diferite persoane pentru a instrumenta în mod favorabil unor părţi din cauze anumite dosare, în sensul de a administra sau nu anumite mijloace de probă, de a propune anumite soluţii ori, în alte situaţii, de a face promisiuni că va interveni pe lângă procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, faţă de care lăsa să se creadă că are o anumită influenţă, pentru a dispune soluţii favorabile persoanelor cercetare în diferite cauze penale.

Pentru a fi sigur că soluţiile pe care urma să le propună în cauze vor fi confirmate de către procuror, inculpatul cerea, înainte de întocmirea referatului, opinia procurorului care supraveghea cauza.

Astfel, cu privire la infracţiunea descrisă în rechizitoriu la pct. I.1, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul nr. 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, de a pretinde de la martora I.A. suma de 100 euro și de a primi de la fiica acesteia I.C. această sumă de bani, în scopul de a administra probatoriul în favoarea martorului I.I. - parte vătămată în cauză - și de a încheia cercetările într-un termen rezonabil, acte care intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la infracţiunea descrisă în rechizitoriu la pct. I.2, s-a apreciat că fapta inculpatul B.N. care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul nr. 691/P/2004 al Parchetului de pe lângă Sighetu Marmaţiei, în luna august 2004, a pretins și primit de la denunţătorul B.V. suma de 500 euro pentru a administra probatoriul în cauză în favoarea fiului denunţătorului, numitul B.C. - învinuit în cauza menţionată pentru infracţiunea prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen. - acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În legătură cu infracţiunea descrisă la pct. I.3 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatul B.N. care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul nr. 973/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în toamna anului 2005, a pretins de la denunţătorul P.C. - învinuit în cauza menţionată pentru comiterea infracţiunii de fals prevăzută în art. 288 alin. (1) și art. 290 C. pen. -, cercetat pentru faptele arătate, suma de 500 euro, lăsând să se creadă că, prin influenţa pe care o are faţă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, îl va determina pe acesta să adopte o soluţie de netrimitere în judecată a denunţătorului (denunţătorul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 973/P/2005 din 15 februarie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei), întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Relativ la infracţiunea descrisă la pct. I.4 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul nr. 55/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în luna ianuarie 2008, a pretins suma de 500 euro și a primit efectiv suma de 350 euro de la denunţătorul B.I. - cercetat în cauza menţionată pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 C. pen. - pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-știinţifică pentru determinarea împrejurării comiterii accidentului rutier, act privitor la îndatoririle de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Privitor la infracţiunea descrisă la pct. I.5 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, la începutul anului 2008, a pretins și primit de la denunţătorul K.R. suma de 150 lei și trei parfumuri pentru a administra probatoriile în cauză în favoarea martorului H.I., învinuit în acea cauză pentru infracţiunea prevăzută în art. 86 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002, acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la infracţiunea descrisă la pct. I.6 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul nr. 97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în luna ianuarie 2008, a pretins suma de 500 euro și a primit efectiv 400 euro de la denunţătorul H.V., cercetat în cauza menţionată pentru comiterea infracţiunii prevăzută în art. 85 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, pentru a administra probatoriul în favoarea denunţătorului, acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat de a pretinde de la același denunţător suma de 500 euro, din care a primit efectiv 400 euro, lăsând să se creadă că, prin influenţa pe care o are la procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, îi va determina pe aceștia să adopte o soluţie de netrimitere în judecată a denunţătorului în același dosar nr. 97/P/2008, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza textelor legale arătate, pentru cele șapte infracţiuni săvârșite, instanţa a aplicat inculpatului pedepse privative de libertate orientate înspre minimul legal ţinând seama, potrivit art. 72 C. pen., de pericolul social al faptelor, de calitatea inculpatului de ofiţer de poliţie judiciară, de lipsa antecedentelor penale și de conduita anterioară bună în familie și societate, dovedită în acte și cu declaraţiile martorilor audiaţi în circumstanţiere T.G. și M.I.

Faţă de numărul mare de infracţiuni instanţa a considerat că se impune aplicarea unui spor de 6 luni închisoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal inculpatul B.N., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 2 și 10 C. proc. pen., a susţinut că hotărârea atacată este fundamentată pe un act de sesizare lovit de nulitate, pe acte de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și pe o cercetare judecătorească incompletă și desfășurată cu înfrângerea legii.

S-a solicitat casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare și, în subsidiar, achitarea pentru inexistenţa faptelor.

Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată nefondat recursul declarat de inculpat.

I. Din actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul B.N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6/P/2008 din 23 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, verificat de procurorul șef al acestui serviciu, sub aspectul legalităţii și temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. și art. 222 din O. U. G. nr. 43/2002.

Prin dispozitivul acestui rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acţiunii penale pentru faptele descrise la pct. I.1, I.2, I.3 și I.5 și trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunile de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) și (2) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 descrise la pct. I.1, I.2, I.4, I.5 și I.6 (5 fapte) și de trafic de influenţă prevăzute în art. 257 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 descrise la pct. I.3 și I.6 din rechizitoriu (2 fapte).

Acest act de sesizare a instanţei cuprinde toate datele prevăzute în art. 263 C. proc. pen., respectiv faptele și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, faptele reţinute în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsurile preventive luate și durata lor și dispoziţia de trimitere în judecată.

Premergător acestui act, la 22 mai 2008, între orele 11-13, potrivit art. 250 C. proc. pen., procurorul, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat în dosar, l-a chemat pe inculpat în faţa sa, i-a pus în vedere că are dreptul de a lua cunoștinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i încadrarea juridică a faptelor săvârșite, i-a asigurat posibilitatea de a lua cunoștinţă de material și l-a întrebat dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declaraţii suplimentare.

În prezenţa avocatului ales, inculpatul a luat cunoștinţă de întreg materialul de urmărire penală, nu a făcut obiecţiuni la modul lui de administrare, menţionând că nu are de formulat cereri în probaţiune în această fază procesuală, că se consideră nevinovat și că nu dorește să facă alte declaraţii în prezenta cauză.

Așa fiind, au fost respectate garanţiile conferite inculpatului de acest text, nefiind incidente nulităţi din cele prevăzute în art. 197 C. proc. pen.

Împrejurarea că, în prima parte a procesului-verbal, se menţionează pe scurt calitatea de inculpat a recurentului B.N. în dosarul nr. 6/P/2008 pentru infracţiunile prevăzute în art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., nu poate atrage nulitatea acestui act, întrucât procurorul și-a îndeplinit obligaţia stabilită în art. 250 C. proc. pen. de a-l informa pe inculpat despre toate probele strânse, în scopul de a obţine contribuţia acestuia la verificarea probelor și formularea de apărări.

Deși la prezentarea materialului inculpatul avea posibilitatea de a combate încă din faza de urmărire penală imputarea care i-a fost adusă, recurentul nu a valorificat acest drept, declarând sub semnătură proprie, în prezenţa avocatului, că nu are de formulat cereri în probaţiune.

De altfel, pentru toate cele șapte infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a luat cunoștinţă încă de la începerea urmăririi penale împotriva sa, prin rezoluţiile din 27 martie 2008 în cazul H.V. și B.I., 9 aprilie 2008 în cazul I.C., 15 aprilie 2008 în cazul K.R. și P.C. și 18 aprilie 2008 în cazul B.V.

Potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în baza art. 221, dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acţiunii penale.

În speţă, în vederea începerii urmăririi penale, procurorul a ţinut seama de denunţurile persoanelor arătate, din care nu rezultau cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acţiunii penale, conform textului evocat și, așa fiind, el a procedat corect dispunând începerea urmăririi penale.

Faţă de cele ce preced, criticile formulate în sensul existenţei unor nulităţi referitoare la sesizarea instanţei, din cele prevăzute în art. 197 alin. (2) cu referire la art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., care să conducă la restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 pentru refacerea urmăririi penale, nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.

II. Referitor la susţinerea din recurs în sensul că s-ar impune reluarea judecăţii de către prima instanţă, întrucât nu a rezultat imposibilitatea ascultării denunţătorilor B.I., H.V., K.R. și H.I., aceasta nu poate fi primită.

Din actele dosarului se constată că prima instanţă s-a preocupat ca aceste persoane să fie ascultate în cadrul cercetării judecătorești, dispunându-se citarea lor la mai multe termene, cu mandate de aducere la adresele cunoscute din ţară și apoi la adrese din străinătate.

A rezultat, cu toate eforturile instanţei, că acest lucru nu a fost posibil.

Referitor la B.I. și H.V., instanţa de fond a constatat că ei nu au putut fi interogaţi de inculpat nici în faza de urmărire penală și nici în cadrul cercetării judecătorești, iar declaraţiile date de ei înaintea începerii urmăririi penale, în condiţiile nerespectării dispoziţiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., nu pot constitui mijloc de probă.

În această situaţie, instanţa de fond și-a fundamentat soluţia pe celelalte probe legal administrate.

Ca atare, critica formulată în sensul că prima instanţă a făcut o cercetare judecătorească incompletă prin neaudierea acestor persoane nu poate fi primită.

Relativ la susţinerea din recurs că denunţătorii au fost nelegal ascultaţi ca martori, deși s-au constituit părţi civile cu sumele sau echivalentul bunurilor date inculpatului, nici aceasta nu poate fi primită.

Din examinarea actelor dosarului se constată că persoanele care au depus denunţuri au făcut declaraţii în cauză în calitate de martori, pentru ele operând cazul de nepedepsire prevăzut în art. 255 alin. (3) C. pen.

Împrejurarea că aceste persoane au solicitat restituirea sumelor sau echivalentul bunurilor date inculpatului nu le conferă calitatea de părţi civile, întrucât dreptul lor este consfinţit de dispoziţiile art. 255 alin. (5) C. pen. coroborate cu cele ale art. 61 din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în cazul când aceasta denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, condiţie îndeplinită în speţă.

Ca atare, referitor la persoanele denunţătoare care au fost ascultate cu respectarea legii, nu sunt incidente nulităţile prevăzute în art. 197 ori dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

III. Referitor la susţinerea din recurs în sensul că se impune achitarea inculpatului pentru inexistenţa faptelor, această critică urmează a fi analizată în baza motivului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Din actele dosarului se constată că instanţa a administrat toate probele necesare stabilirii adevărului în cauză și că, în mod corect, a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârșirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Astfel, inculpatul recurent B.N., ofiţer de poliţie judiciară, cu grad de subcomisar de poliţie, a ocupat postul de ofiţer specialist II la Biroul Cercetări Penale din cadrul Poliţiei Sighetu Marmaţiei și, profitând de funcţia deţinută, a pretins și primit bani și bunuri în vederea instrumentării în mod favorabil unor părţi dosarele penale pe care le avea în lucru, prin administrarea sau neadministrarea unor mijloace de probă, prin propunerea unor anumite soluţii ori promisiunea că va interveni pe lângă procurori, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestora, pentru a dispune soluţii favorabile persoanelor cercetate.

Probele administrate în cauză au confirmat că:

1. la începutul anului 2004 a pretins de la martora I.A. suma de 100 euro și a primit această sumă de la fiica acesteia I.C. pentru administrarea probatoriului în favoarea martorului I.I. - în dosarul penal nr. 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul martorei I.C., declaraţiile martorilor I.A., I.I. și K.I., probe coroborate cu actele din dosarul penal instrumentat.

2. în luna august 2004 a pretins și primit de la denunţătorul B.V. suma de 500 euro pentru a administra probatoriul în favoarea lui B.C., învinuit pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen. în dosarul penal nr. 691/P/2004 al aceluiași parchet, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul și declaraţiile martorilor B.V. și B.C., coroborate cu actele din dosarul penal menţionat.

3. în toamna anului 2005 a pretins de la denunţătorul P.C., învinuit în cauza penală nr. 973/P/2005 a aceluiași parchet de săvârșirea infracţiunii de fals prevăzută în art. 288 alin. (1) și art. 290 C. pen., suma de 500 euro lăsând să se creadă că, prin influenţa pe care o are la prim-procurorul parchetului, îl va determina pe acesta să adopte o soluţie de netrimitere în judecată, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul și declaraţiile martorului P.C., declaraţiile martorilor B.R., P.I., P.D., B.I. și B.A. și înregistrarea convorbirii cu inculpatul efectuată de denunţător cu telefonul mobil.

4. în luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500 euro și a primit efectiv suma de 350 euro de la denunţătorul B.I., cercetat în dosarul penal nr. 55/P/2008 al aceluiași parchet pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-știinţifică pentru determinarea împrejurărilor comiterii accidentului rutier, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul formulat de B.I., coroborat cu înregistrările convorbirilor inculpatului cu denunţătorul, legal efectuate și cu actele dosarului penal menţionat.

5. la începutul anului 2008 a pretins și primit de la denunţătorul K.R. suma de 150 lei și 3 parfumuri pentru a administra, în dosarul penal nr. 105/P/2008 al aceluiași parchet, pe care îl avea în lucru, probatoriul în favoarea martorului H.I., învinuit în acea cauză pentru infracţiunea prevăzută în art. 86 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul formulat de K.R. și declaraţiile acestuia, declaraţia martorului H.I. și notele de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate și imaginile surprinse și înregistrate la 30 ianuarie 2008, precum și actele dosarului menţionat și

6. în luna ianuarie 2008 a pretins de la denunţătorul H.V., învinuit în dosarul penal nr. 97/P/2008 al aceluiași parchet pentru comiterea infracţiunii prevăzută în art. 85 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, suma de 500 euro, din care a primit efectiv suma de 400 euro, pentru a administra probatoriul în favoarea acestuia, lăsând totodată să se creadă că prin influenţa pe care o are îi va determina pe procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei să adopte soluţia de netrimitere în judecată a denunţătorului, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită și trafic de influenţă prevăzute în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul formulat de H.V., declaraţiile martorilor M.C., N.I. și B.I., notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și denunţător și actele din dosarul penal menţionat.

Întrucât soluţia de condamnare, la pedepse situate în mod corect înspre minimul legal, având în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul inculpat.

Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate și nerezultând aspecte de fapt și de drept care pot fi luate în considerare din oficiu ca motive de casare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.