European Arrest Warrant: computation of the 20-day deadline for transmitting conviction records under incidental recognition procedure

Mandat european de arestare. Motiv de refuz al executării prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004. Termenul de transmitere a unei copii certificate a hotărârii de condamnare și a oricăror alte informaţii necesare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- motiv de refuz al executării prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004

- termenul de transmitere a unei copii certificate a hotărârii de condamnare și a oricăror alte informaţii necesare

C. proc. pen., art. 186 alin. (2) și (4)

Legea nr. 302/2004, art. 88

În conformitate cu art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, în cazul în care acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent. În acest caz, potrivit art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informaţii necesare, în vederea recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală.

Dacă autoritatea judiciară de emitere nu transmite o copie certificată a hotărârii de condamnare și orice alte informaţii necesare, solicitate în vederea recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală, în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare.

Termenul de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, fiind un termen procedural, se calculează conform dispoziţiilor art. 186 alin. (2) C. proc. pen. și, prin urmare, la calcularea sa nu se socotește ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua în care acesta se împlinește. Așa cum rezultă din dispoziţiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen., termenul pe zile expiră la sfârșitul zilei în care se împlinește.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3436 din 26 octombrie 2009

Prin încheierea din 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală, a admis cererea autorităţii judiciare italiene și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22 iulie 2009 în dosarul de referinţă nr. 655/2008 Registru executări P de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Italia, pe numele persoanei solicitate D.C.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 8 septembrie 2009 până la 6 octombrie 2009.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că mandatul european de arestare sus-arătat a fost emis de autorităţile judiciare italiene în vederea executării restului de pedeapsă de 4 ani, 5 luni și 20 de zile închisoare, din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin decizia nr. 655/2008 a Curţii de Apel din Roma, rămasă definitivă prin decizia din 7 februarie 2008 a Curţii de Casaţie, pentru săvârșirea de către persoana solicitată a infracţiunilor de furt organizat și armat și viol, fapte prevăzute în art. 609 bis, art. 626, art. 582-585 și art. 81 C. pen. italian.

Constatând că faptele săvârșite fac parte din categoria celor care, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, dau loc la predare, fiind, de altfel, prevăzute ca infracţiuni și de legea română, prima instanţă a apreciat că se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate.

Totodată, având în vedere declaraţia persoanei solicitate, care a refuzat să execute pedeapsa în statul membru emitent, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004 și, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (3) din același act normativ, a solicitat autorităţii judiciare italiene transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și alte informaţii în vederea recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală, precizând ca actele solicitate să-i fie remise în termen de 20 de zile de la data primirii adresei.

Ulterior, prin sentinţa nr. 158/F din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală, judecătorul fondului a respins cererea autorităţii judiciare italiene de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22 iulie 2009 în dosarul de referinţă nr. 655/2008 Registru executări P pe numele persoanei solicitate D.C. și a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 31/E din 8 septembrie 2009 emis de Curtea de Apel Galaţi, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că autorităţile judiciare emitente, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Italia, nu au răspuns cererii formulate de către instanţă, depășind termenul de 20 de zile acordat, impunându-se astfel aplicarea sancţiunii prevăzute în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, și anume refuzul executării mandatului european de arestare.

Totodată, prima instanţă a apreciat că în momentul în care se hotărăște că într-o cauză pot fi aplicate dispoziţiile art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004, declanșându-se procedura recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare, nu se mai poate reveni asupra acestei hotărâri și să se dispună punerea în executare a mandatului european de arestare.

Împotriva sentinţei penale sus-arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că termenul de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 nu era împlinit, ultima zi fiind chiar data de 30 septembrie 2009, iar autorităţile judiciare emitente au transmis, prin fax, actele solicitate, în data de 29 septembrie 2009 orele 18,54 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, la data de 1 octombrie 2009, le-a înaintat Curţii de Apel Galaţi, astfel că în cauză se impunea acordarea unui nou termen de judecată.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând motivele de recurs, precum și întreaga cauză conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Opinia instanţei de fond, conform căreia odată aleasă varianta recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală, nu se mai poate reveni asupra ei, iar în cazul în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele solicitate în termenul de 20 de zile singura soluţie posibilă este cea de refuzare a punerii în executare a mandatului european de arestare este una corectă, fiind în deplină concordanţă cu voinţa legiuitorului care decurge din textul de lege.

Numai că în prezenta cauză nu ne aflăm într-o astfel de situaţie, nefiind incidente dispoziţiile art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, instanţa considerând, în mod eronat, că termenul prevăzut de lege a fost depășit la data judecăţii.

Astfel, termenul de 20 de zile, fiind un termen procedural, se calculează conform dispoziţiilor cuprinse în art. 186 alin. (2) C. proc. pen., nesocotindu-se ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua în care acesta se împlinește.

De asemenea, așa cum rezultă din dispoziţiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen., termenul pe zile expiră la sfârșitul zilei în care se împlinește.

În speţa de faţă, adresele către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Italia și către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol București, prin care au fost solicitate informaţii conform art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, au fost expediate prin fax la data de 9 septembrie 2009, la orele 7,57 și respectiv 7,54.

În aceste condiţii, termenul de 20 de zile se împlinea la data de 30 septembrie 2009, la sfârșitul zilei, și nu cu o zi înainte, cum, în mod greșit, a reţinut instanţa de fond.

În plus, autoritatea judiciară emitentă a respectat solicitarea instanţei de fond de a remite documentele în termen de 20 de zile de la data primirii adresei, transmiţându-le prin fax, la data de 29 septembrie 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Așa fiind, instanţa de fond avea obligaţia de a amâna judecarea cauzei până după împlinirea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, urmând a hotărî în funcţie de răspunsul autorităţii judiciare emitente.

Având în vedere cele care preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva sentinţei nr. 158/F din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală, privind pe persoana solicitată D.C., a casat sentinţa penală menţionată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanţe, menţinând actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la data de 30 septembrie 2009.