Procedure for challenging prosecutor's non-prosecution order: mandatory transfer of court-filed complaint to superior prosecutor under amended Art. 278(1)(13) CPC

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată adresată direct instanţei. Decizie în interesul legii. Modificare legislativă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată adresată direct instanţei

- decizie în interesul legii

C. proc. pen., art. 2781 alin. (13)

Decizia nr. XIII din 21 noiembrie 2005

Plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată adresată direct instanţei, fără parcurgerea în prealabil a procedurii reglementate în art. 278 C. proc. pen., constituie o plângere greșit îndreptată, care se trimite, conform art. 2781 alin. (13) din același cod, prim-procurorului parchetului, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorului șef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie sau, după caz, procurorului ierarhic superior, ca organ judiciar competent.

Decizia în interesul legii nr. XIII din 21 noiembrie 2005 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie - prin care s-a statuat că plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, fără ca aceasta să fie atacată, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă - a fost pronunţată anterior modificărilor aduse art. 2781 C. proc. pen., prin Legea nr. 356/2006, limitându-se a da o interpretare prevederilor art. 2781 C. proc. pen., în varianta în vigoare anterior acestor modificări. În condiţiile în care problema admisibilităţii plângerii greșit îndreptate a fost tranșată ulterior printr-o intervenţie legislativă, iar dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. - conform cărora plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent - sunt de strictă și imediată aplicare, instanţa trebuie să dea eficienţă acestor dispoziţii legale.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2357 din 22 iunie 2009

La data de 28 ianuarie 2008, petiţionarul C.O. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în ziua de 25 ianuarie 2008, în timp ce se afla la volanul autoturismului personal, a fost insultat de o persoană neidentificată, ce conducea un autoturism identificat prin marcă și număr de înmatriculare, persoană care i-a smuls ochelarii de soare și i-a lovit portiera stângă faţă a autoturismului, provocând înfundarea tablei.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că autoturismul aparţinea societăţii comerciale F., societate administrată de numita B.O., iar în data de 25 ianuarie 2008 a fost condus de L.I., avocat în cadrul Baroului București.

Prin ordonanţa nr. 1582/P/2008 din 15 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, între altele, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numitul L.I. - avocat, apreciind că, în cauză, actele premergătoare efectuate nu au relevat, cu certitudine, că avarierea autoturismului petiţionarului a fost rezultatul activităţii făptuitorului L.I., existând dubii în acest sens.

Împotriva ordonanţei nr. 1582/P/2008 din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petiţionarul C.O. a formulat plângere adresată Curţii de Apel București.

Prin sentinţa nr. 65 din 16 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a fost trimisă plângerea formulată de petiţionarul C.O. împotriva ordonanţei nr. 1582/P/2008 din 15 ianuarie 2009, la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre competentă soluţionare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel București a reţinut că, pentru exercitarea procedurii reglementate în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., legea prevede, ca o condiţie prealabilă, parcurgerea unei etape obligatorii la procurorul ierarhic superior menţionat în dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. și, întrucât petiţionarul nu a parcurs această etapă, adresându-se, în mod greșit, direct instanţei de judecată, plângerea a fost trimisă, potrivit art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., spre competentă soluţionare procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs L.I. care a susţinut că, în raport cu Decizia în interesul legii nr. XIII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi Casaţie și Justiţie, plângerea petiţionarului C.O. trebuia respinsă ca inadmisibilă și nu trimisă procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre soluţionare.

Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul declarat de L.I. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.”

Din interpretarea literală și raţională a prevederilor art. 2781 C. proc. pen., rezultă că introducerea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior ori, după caz, la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, constituie o condiţie prealabilă prevăzută de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate de textul de lege invocat. O atare condiţionare apare ca justificată de împrejurarea că, exercitând un control de legalitate și temeinicie a soluţiei de netrimitere în judecată, procurorul ierarhic superior poate constata el însuși caracterul fondat al plângerii și poate dispune măsurile legale ce se impun, ipoteză în care sesizarea instanţei și declanșarea unei proceduri judiciare nu se mai justifică.

Or, în cauza de faţă, petiţionarul - persoană vătămată C.O. nu s-a conformat acestei obligaţii procedurale, optând pentru a sesiza, în mod direct, instanţa de judecată competentă.

În acest context, Curtea de Apel București, în mod corect, a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., potrivit cărora plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent.

Dispoziţia legală enunţată consacră, așadar, în mod expres, obligaţia organului căruia i-a fost adresată, în mod greșit, o plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror, de a o înainta organului competent, fie că acesta este procurorul ierarhic superior (atunci când plângerea a fost adresată eronat instanţei de judecată), fie că acesta este chiar instanţa (în cazul în care plângerea a fost greșit adresată procurorului prevăzut în art. 278 alin. 1 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu poate reţine ca întemeiate susţinerile recurentului L.I. cu privire la caracterul inadmisibil al plângerii formulate în cauza de faţă, ca urmare a neparcurgerii de către petiţionar a procedurii prealabile prevăzute în art. 278 C. proc. pen.

Aceasta, deoarece Decizia în interesul legii nr. XIII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie (prin care s-a statuat că plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, fără ca aceasta să fie atacată, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă) a fost pronunţată anterior modificărilor aduse art. 2781 C. proc. pen., prin Legea nr. 356/2006 (publicată în M. Of. nr. 677 din 7 august 2006), limitându-se a da o interpretare prevederilor art. 2781 C. proc. pen., în varianta în vigoare anterior acestor modificări.

În condiţiile în care problema admisibilităţii plângerii greșit îndreptate a fost tranșată ulterior printr-o intervenţie legislativă, iar dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. - conform cărora plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent - sunt de strictă și imediată aplicare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod corect, prima instanţă a dat eficienţă acestor prevederi legale.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de L.I. împotriva sentinţei nr. 65 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat.