Coercive prostitution and passport retention as trafficking via vitiating consent rather than proxenetism; concurrence of organized crime group initiation offenses

Iniţierea și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracţiuni. Trafic de persoane. Trafic de minori. Concurs de infracţiuni

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind criminalitatea organizată

Indice alfabetic: Drept penal

- iniţierea și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracţiuni

- trafic de persoane

- trafic de minori

C. pen., art. 323

Legea nr. 678/2001, art. 12, art. 13

Legea nr. 39/2003, art. 8

Iniţierea și constituirea de către trei persoane a unui grup, în vederea săvârșirii de infracţiuni privind traficul de persoane - grup care nu îndeplinește condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa unui grup infracţional organizat -, urmate de săvârșirea, de către aceleași persoane împreună, a infracţiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prin înșelăciune, exploatarea victimelor constând în obligarea la practicarea prostituţiei, întrunește atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cât și elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege, aflate în concurs real de infracţiuni.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2226 din 12 iunie 2009

Prin sentinţa penală nr. 95 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Buzău s-a dispus condamnarea, după cum urmează, a inculpaţilor:

- D.A. la pedepsele de 9 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și 7 ani închisoare pentru iniţiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracţiuni prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., aplicându-se conform art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită cu un an închisoare, urmând să execute în final rezultanta de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.;

- I.G. la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001; 6 ani închisoare pentru iniţiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracţiuni prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se în total, conform art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 864 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării sancţiunii de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final, prin cumul aritmetic, acesta să execute rezultanta de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

- V.C. la pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001; 2 ani și 6 luni închisoare pentru iniţiere și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracţiuni prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și, respectiv, art. 76 alin. (1) lit. b), a) și c) C. pen., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se conform art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen., s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pentru toţi inculpaţii.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esenţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpaţii l.G. și D.A. s-au cunoscut în anul 2004 și, devenind apropiaţi, petreceau o mare parte din timp împreună în Italia.

În acest context, susţinând că și mama sa este angajată în această ţară, în luna aprilie 2005 inculpatul l.G. a reușit să convingă pe partea vătămată T.C., consăteanca sa, să-l însoţească pentru a lucra în Italia.

Ca urmare, suportând parţial cheltuielile de transport (100 euro), cei doi s-au deplasat cu o mașină în municipiul Galaţi, iar de aici cu un autobuz până în Italia, unde au fost așteptaţi de alte două persoane, între care și inculpatul D.A., și cazaţi într-un apartament locuit de o altă fată și coinculpata V.C., care prezenta urme de violenţă la ochi și pe mâini.

Cu această ocazie, partea vătămată a aflat că trebuie să practice prostituţia la stradă, fiind ameninţată că în situaţia în care nu va accepta va suferi același tratament ca și V.C. și „va ajunge acasă la pachet”, atenţionări efectuate de inculpatul D.A. Ulterior, a fost cazată împreună cu alte tinere (numite M., E. și D.) și inculpata V.C. la un hotel, după care însoţită de acestea a practicat prostituţia pe o stradă din aceeași localitate.

Banii obţinuţi în fiecare seară, totalizând sume între 70 - 100 euro, erau preluaţi de inculpatul I.G. sau coinculpată, ei asigurând și supravegherea activităţilor, ţinând evidenţa numărului clienţilor și atenţionând-o telefonic ori de câte ori apreciau că stă retrasă ori nu lucrează suficient de mult.

Astfel, partea vătămată T.C. a realizat că inculpatul D.A. este „șeful”, iar inculpata V.C. era prietena și persoana de încredere a acestuia, având și sarcina de a colecta sumele obţinute, exceptând pe acelea necesare asigurării hranei zilnice.

S-a stabilit că până la momentul depistării de către autorităţile italiene și expulzării în România, aceasta a predat coinculpaţilor „supraveghetori” suma de 4.000 euro, beneficiul realizat din practicarea prostituţiei.

În vara anului 2005, profitând de faptul că partea vătămată F.G. se afla în rele raporturi cu familia și folosind aceeași modalitate de operare, inculpatul I.G. îi propune să accepte un loc de muncă într-un bar din Italia, scop în care i-a achitat sumele necesare pentru transport și eliberarea unui pașaport.

După trecerea frontierei de stat, el i-a preluat pașaportul, pretinzând că astfel va fi în siguranţă și, ca în precedente, la Roma partea vătămată a fost așteptată de inculpaţii D.A. și V.C., precum și de fratele primului, după care cazată în același apartament și informată că va trebui să practice prostituţia.

Necunoscând limba, în lipsa pașaportului și a vreunei sume de bani pentru asigurarea libertăţii de mișcare, deși iniţial nu a fost de acord, circa două săptămâni, victima F.G. a fost nevoită să se supună dispoziţiei acestora, obţinând aproximativ 3.500 euro ce au fost predaţi inculpatului I.G., care la rândul său i-a împărţit cu inculpatul D.A.

Actele materiale au fost întrerupte la intervenţia autorităţilor italiene, partea vătămată fiind trimisă în România la 27 octombrie 2005.

În baza rezoluţiei infracţionale iniţiale, în aprilie 2006, folosind aceeași modalitate de operare, inculpatul I.G. racolează victima l.C., fostă colegă de liceu, propunându-i să lucreze într-un club de noapte din Italia, ca dansatoare, asigurând-o că va fi angajată pe bază de contract de muncă.

Datorită situaţiei financiare precare, aceasta a acceptat ca el să suporte cheltuielile ocazionate de obţinerea pașaportului și deplasarea până în orașul Galaţi, unde în prezenţa altor persoane a fost predată inculpatului D.A., iar de aici transportată la Roma, fiind preluată de fratele său și inculpata V.C.

Ca urmare, invocându-se existenţa unei datorii în sumă de 760 euro către B. și ameninţată că în caz de nesupunere „o să fie dată pe mâna acestuia”, partea vătămată a practicat prostituţia.

Și în cazul părţii vătămate I.C., evidenţa clienţilor și a banilor obţinuţi în fiecare seară era ţinută de inculpaţii V.C. și I.G., la care s-au adăugat fratele și un prieten al inculpatului D.A., iar din suma de aproximativ 30.000 euro realizată în circa două luni revenindu-i numai 1.000 euro.

Prin intermediul acesteia, tot în cursul anului 2006, inculpatul I.G. a cunoscut-o pe partea vătămată I.R., minoră, motiv pentru care după plecarea verișoarei sale, repetat, a sunat-o propunându-i să meargă la rândul său în Italia pentru că „se pot câștiga bani mulţi”, urmând să aleagă între a lucra într-un club „cu clienţii” ori să practice prostituţia la stradă.

Acceptând oferta, în final, inculpatul a transportat minora, însoţită de părinţi, în municipiul Buzău pentru a obţine pașaport, iar la data de 12 mai 2006, împreună, s-au deplasat în municipiul Galaţi, unde au fost așteptaţi de coinculpatul D.A.

În continuare, folosind microbuze separate, cei doi au ajuns în Italia, cazându-se în apartamentul din Roma, alături de inculpata V.C. și alte persoane apropiate ale coinculpatului D.A.

De această dată, deși nu a fost de acord, reţinându-i-se pașaportul și sub motivaţia necesităţii achitării datoriei în sumă de 700 euro, partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia în stradă, supravegheată fiind de inculpaţii V.C. și I.G., ultimul apărând intempestiv cu o mașină în zonă și ţinând evidenţa zilnică a clienţilor. Astfel, timp de 3 săptămâni aceasta a reușit să obţină un beneficiu de circa 4.000 euro, sumele fiind predate inculpatei V.C.

În final, împreună cu verișoara sa I.C., s-a reușit recuperarea pașapoartele și scăparea de sub supravegherea coinculpaţilor, refugiindu-se în alte localităţi, cu ajutorul a doi tineri, cunoscuţi ai acesteia din urmă.

Curtea de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 30 din 4 martie 2009, a admis apelurile inculpaţilor și a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, în sensul înlăturării sporurilor de pedeapsă adăugate pedepselor principale, urmând ca aceștia să execute:

- D.A. - pedeapsa rezultată de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe un termen de 7 ani;

- I.G. - pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe un termen de 5 ani, la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară;

- V.C. - pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe un termen de 4 ani.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii V.C., D.A. și I.G.

Inculpata V.C. a invocat, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnată, ci a fost o victimă a infracţiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul I.G. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de proxenetism.

Inculpatul D.A. a solicitat, între altele, prin motivele scrise și cele formulate oral, achitarea sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de proxenetism.

Inculpatul I.G., în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât și în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Motivul de recurs prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpaţii V.C. și D.A., prin care aceștia solicită achitarea, nu este fondat.

Probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, la prima instanţă și completate în apel dovedesc că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite, pronunţându-se condamnarea inculpaţilor.

S-au avut, astfel, în vedere declaraţiile constante date în cursul procesului de inculpatul l.G. și partea vătămată T.C., ale martorilor I.N. și C.C., ale victimelor F.G., l.C., I.R. și inculpatei V.C., efectuate la urmărirea penală, precum și procesele-verbale încheiate în aceeași fază procesuală, cu ocazia confruntărilor dintre victime și inculpaţi, percheziţiilor domiciliare, identificării inculpaţilor din fotografiile aflate în baza de date a poliţiei și transcrierii convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii l.G. și V.C., înregistrate în condiţiile art. 911 și urm. C. proc. pen.

Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracţiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obţinerii de foloase din practicarea prostituţiei, rezultă cu certitudine că, în contextul unor relaţii prestabilite în anul 2004, în înţelegere, coinculpaţii D.A., l.G. și V.C. au comis acţiuni prevăzute ca modalităţi alternative în sensul art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea prin înșelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea și plasarea părţilor vătămate T.C., F.G., l.C. și I.R. (minoră) pe teritoriul Italiei, constrângându-le fizic și moral să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le-au însușit, împărţindu-le proporţional participaţiei la activitatea infracţională.

În concret, în intervalul 2005 - 2006, conjugându-și acţiunile și profitând de situaţia materială precară sau conflictele familiale cu care se confruntau respectivele tinere, inculpatul l.G. a reușit să le convingă să accepte să lucreze în cluburi de noapte din orașul Roma, asigurându-le că vor obţine venituri mari, în baza unor relaţii contractuale licite.

Potrivit atribuţiilor stabilite în cadrul grupului, după racolarea acestora, el s-a preocupat de obţinerea pașapoartelor, plătindu-le parţial sau în tot transportul la Galaţi, în trei situaţii însoţindu-le până la destinaţia finală, unde erau primite de inculpatul D.A. și, respectiv, inculpata V.C., care deţinea un apartament special închiriat „pentru fetele acestuia din urmă”, ajutată fiind în unele cazuri și de alte persoane.

Limitarea libertăţii de voinţă și acţiune privind viaţa sexuală s-a realizat, în primul rând, prin reţinerea pașapoartelor, după care în contextul inexistenţei vreunei surse de venituri și necunoașterii limbii, victimele treceau sub supravegherea coinculpatei V.C., apropiata inculpatului D.A. și desemnată să colecteze sumele realizate, ea însăși practicând prostituţia.

S-a dovedit de asemenea că, în scopul executării rezoluţiei infracţionale, aceeași inculpată, pe lângă asigurarea locuinţei, iniţierea și procurarea vestimentaţiei, urmărea respectarea unui anume program de lucru (între orele 17,00 până la 4,00 sau 5,00 dimineaţa), perioadă în care cele patru victime erau obligate să se expună în stradă, în frig, îmbrăcate sumar, purtând tocuri înalte, în locurile repartizate pentru racolarea clienţilor, să nu refuze ofertele acestora, să practice preţurile anume stabilite de asociaţii făptuitori, în caz contrar fiind ameninţate că atitudinea va fi adusă la cunoștinţa coinculpaţilor D.A. - „șeful” și l.G.

Credibilitatea și vicierea consimţământului s-au obţinut în unele cazuri chiar de la primirea în apartamentul din Roma, când informată fiind asupra scopului real în care a fost racolată și refuzând să practice prostituţia la stradă, în prezenţa coinculpatului l.G., victima T.C. a fost atenţionată de inculpatul D.A. „că o să ajungă acasă la pachet dacă nu îl ascultă” și va păţi ceea ce a păţit și inculpata V.C., aceasta din urmă prezentând semne de violenţă la ochi și mâini.

Pe de altă parte, în situaţia în care avea dubii asupra stăruinţei victimelor în racolarea clienţilor, în prezenţa acestora, inculpata V.C. purta convorbiri telefonice, lăsând să se înţeleagă solicitarea intervenţiei coinculpaţilor, acte materiale coordonate cu apariţia în zonă a altor persoane între care și inculpatul l.G.

Consecinţele nerespectării regulilor impuse potrivit programului coordonat de inculpatul D.A. au fost percepute direct de partea vătămată I.C. și minora I.R., care locuind cu alte două tinere minore, au declarat constant în faza de urmărire penală că aproape zilnic acestea din urmă erau lovite de coinculpaţii l.G. și V.C.

Plasarea părţilor vătămate sub un total control al celor trei inculpaţi, asociere în cadrul căreia inculpatul D.A. avea rolul de lider și organizator al grupului, inculpatul I.G. pe acela de racolator și transportator, iar inculpata V.C. de „supraveghetoare a victimelor” și persoană desemnată pentru colectarea câștigurilor ilicite rezultă indubitabil din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în condiţiile art. 911 și urm. C. proc. pen., purtate în perioada 10 - 12 octombrie 2007 între ultimii doi făptuitori.

Separat de aceasta, din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate și martorei I.N. rezultă cu certitudine că racolarea victimei minore I.R., consăteanca și ruda inculpatului I.G., s-a efectuat prin inducerea în eroare asupra naturii locului de muncă, profitându-se de situaţia materială precară a acesteia și a mamei sale, de lipsa de instrucţie și informaţie minimă privind executarea unui contract încheiat în afara statului român, având ca obiect „lucrul cu clienţii”, într-un bar, ea fiind la prima ieșire din ţară.

Confirmarea unor convorbiri telefonice purtate cu victima I.C. nu poate conduce la înlăturarea sau atenuarea răspunderii penale a inculpatului, cât timp s-a dovedit rolul esenţial avut în acceptarea ofertei, prin insistenţele repetate și demersurile efectuate pentru obţinerea pașaportului, procurii de reprezentare, deplasarea la Galaţi și preluarea de către coinculpatul D.A.

La acestea se adaugă împrejurarea că după preluarea de către inculpata V.C., reţinându-i-se pașaportul sub motivaţia achitării datoriei în sumă de 700 euro, nefiind de acord să practice prostituţia la stradă, minora-victimă a fost supravegheată direct de inculpatul I.G., care pe lângă ameninţările adresate, zilnic a supus-o la rele tratamente, lovind-o, cu motivaţia că nu ar fi depus suficientă stăruinţă pentru racolarea clienţilor.

Rezultând așadar că în modalităţile expuse, asociindu-se în vederea obţinerii de câștiguri ilicite prin limitarea dreptului de voinţă și acţiune a celor patru victime între care una minoră, deci sub forma unui grup cu o anume specializare, dar fără o structură piramidală conformă cu art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpaţilor D.A., I.G. și V.C., care au obţinut beneficii în sumă de 20.000 euro, 3.000 euro și respectiv 17.000 euro, pentru săvârșirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, iniţiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracţiuni prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., secundul și cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, este legală.

Statutul de victimă a infracţiunii invocat de inculpata V.C. în mod corect nu a fost reţinut, nefiind aplicabile prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Chiar dacă în perioada incriminată și ea a practicat prostituţia, probele prezentate mai sus au dovedit că, în asociere cu ceilalţi doi inculpaţi, a acţionat asupra celor patru victime, având calitatea de supraveghetoare și sarcini de colectare a sumelor realizate, răspunderea sa penală fiind corect stabilită.

Nici motivul de recurs prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de toţi inculpaţii, nu este fondat.

În mod corect s-a apreciat, în acord cu Decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii, că nu ne aflăm în prezenţa infracţiunii de proxenetism, prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., obiectul juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială și sancţionarea asigurării ilicite a mijloacelor de existenţă.

În speţă, s-a dovedit că acţiunile convergente săvârșite de cei trei coinculpaţi au fost subsumate obţinerii de venituri ilicite din practicarea prostituţiei, prin vicierea consimţământului celor patru victime, induse în eroare asupra condiţiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultăţile materiale în care se aflau, de lipsa de informaţie și instrucţie. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acţiune și voinţă prin reţinerea pașaportului, fiind obligate la racolarea clienţilor după un anumit program, exercitându-se asupra lor ameninţări și violenţe.

S-a probat, prin urmare, activitatea de constrângere desfășurată de inculpaţi asupra victimelor, astfel că, în mod corect, s-a stabilit incidenţa art. 12, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001.

De altfel, în cazul victimei persoană minoră, consimţământul, chiar liber exprimat, nu are nicio relevanţă pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001, dat fiind că textul nu o cere.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.