Harboring a criminal via telephone warning to evade arrest and accomplice liability for bribery without public official status

Favorizarea infractorului. Elemente constitutive. Complicitate la infracţiunea de luare de mită

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei

Indice alfabetic: Drept penal

- favorizarea infractorului

- complicitate la infracţiunea de luare de mită

C. pen., art. 26, art. 254, art. 264

Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. a)

1. Fapta de a avertiza, prin intermediul telefonului, persoana care are calitatea de complice la săvârșirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., să părăsească locul unde urma să fie surprinsă de organele judiciare în flagrant, primind suma de bani pretinsă ca mită, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2. Complicitatea la săvârșirea infracţiunii de luare de mită nu presupune întrunirea de către complice, ci numai de către autorul infracţiunii de luare de mită, a calităţii de funcţionar cu atribuţii în îndeplinirea actului în legătură cu care se pretind sau se primesc banii ori foloasele necuvenite.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1978 din 27 mai 2009

I. Prin sentinţa nr. 492/D din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău, Secţia penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:

- Ș.G. la 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixându-se termen de încercare de 5 ani și 6 luni începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

- Z.C. și Ș.Ș. la câte 2 ani închisoare și interzicerea timp de un an a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prevăzută în art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecăruia dintre acești doi inculpaţi, fixându-se termen de încercare de 4 ani cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

- L.C. la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, fixându-se termen de încercare de 2 ani și două luni cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A fost reţinută, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Bacău nr. 104 din 31 martie 2003, inculpata Ș.G., care fusese anterior director în cadrul Direcţiei Sociale Bacău, a fost numită în funcţia de director al Serviciului Public de Asistenţă Socială al Municipiului Bacău, îndeplinind această funcţie până la 12 ianuarie 2005, când a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor.

La rândul său, inculpatul Z.C. a fost angajat în post de conducător auto la Primăria Municipiului Bacău începând de la 15 septembrie 1999, iar inculpatul Ș.Ș. a fost încadrat, la data de 1 august 2003, în funcţia de inspector treapta a II-a în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială al Municipiului Bacău condus de inculpata Ș.G.

În realizarea atribuţiilor ce-i reveneau în calitate de director al Serviciului Public de Asistenţă Socială al Municipiului Bacău, inculpata Ș.G. avea obligaţia de a asigura încheierea anchetelor sociale care stăteau la baza analizei Consiliului Local al Municipiului Bacău cu privire la cazurile de repartizare a locuinţelor sociale, pentru stabilirea repartiţiilor de principiu și întocmirea listelor de priorităţi.

- Acţionând în acest sens încă din perioada în care a îndeplinit funcţia de director la Direcţia Socială Bacău, inculpata Ș.G. a primit în vara anului 2002, de la H.V., un buchet de flori și bunuri alimentare în valoare de aproximativ 80 lei (RON), pentru a facilita fiicei acesteia (C.I.) să obţină o locuinţă socială.

Ulterior, inculpata Ș.G. a mai primit de la H.V., în același scop, suma de 500 lei (RON) și o pungă cu 10 kg piept de pui.

După trecerea unui interval mai mare de timp, neliniștită de faptul că fiicei sale nu i se repartizase încă locuinţă, H.V. a mers din nou la biroul inculpatei Ș.G., înmânându-i de această dată suma de 500 euro pentru a i se soluţiona mai repede cererea de atribuire a locuinţei promise.

Ulterior, H.V. a căutat-o telefonic, în mai multe rânduri, pe inculpată și, atunci când a găsit-o, aceasta i-a cerut de fiecare dată să mai aibă răbdare, iar în iulie 2004, după ce a fost suspendată din funcţie, i-a comunicat că îi va restitui banii pentru că nu mai are posibilitate să faciliteze repartizarea locuinţei promise.

- Un alt solicitant, P.N., pensionar, a făcut demersuri repetate pentru a obţine o locuinţă socială. Cu ocazia unui demers, în luna aprilie 2003, lui P.N. i s-a recomandat să se prezinte, pentru întocmirea documentaţiei necesare, la directorul Ș.G. Aflând de la unele persoane, în timp ce aștepta să intre în audienţă, că ar fi necesar să se prezinte cu o „atenţie”, P.N. a procurat suma de 350 euro și, după 3 zile, când a fost primit și a aflat că fusese înscris pe lista de priorităţi, a lăsat această sumă de bani inculpatei Ș.G.

Ulterior, la 25 mai 2003, cu ocazia zilei de naștere a inculpatei Ș.G., P.N. s-a prezentat din nou la biroul acesteia, oferindu-i, într-un plic, suma de 900 lei (RON), o brăţară din aur, mai multe sticle cu băuturi alcoolice, cafea, ţigări și alte produse.

Fiind suspendată din funcţie în luna iulie 2004, astfel că nu mai avea posibilitate să avantajeze obţinerea de locuinţe sociale, inculpata Ș.G. a fost nevoită să restituie personal lui P.N., la data de 4 august 2004, suma de 350 euro, pe care acesta a predat-o organelor de urmărire penală ce fuseseră sesizate prin denunţul pe care-l făcuse anterior.

- Aflând de la mama sa că inculpatul Z.C. ar putea să-i faciliteze obţinerea unei locuinţe sociale, Ș.M. a intrat în legătură cu acesta și, în urma discuţiilor pe care le-au avut, a convenit cu el să-i dea suma de 1.300 euro pentru a i se repartiza o astfel de locuinţă. În baza acestei înţelegeri, cei doi s-au întâlnit în luna iunie 2003, unde Ș.M. i-a înmânat inculpatului Z.C. suma de 1.300 euro.

După trecerea unei perioade de timp, în care inculpatul Z.C. i-a spus de mai multe ori că încă nu i se poate soluţiona solicitarea de locuinţă socială, Ș.M. a reușit să-l întâlnească și să discute cu el în vara anului 2004. Cu acest prilej, fiind de faţă și soţul ei, Ș.A., care a înregistrat convorbirea folosind un reportofon pe suport magnetic, au aflat că pentru obţinerea repartiţiei pe locuinţă trebuia să intervină și inculpatul Ș.Ș., iar banii urmau să ajungă la inculpata Ș.G.

Ulterior, desfășurându-se activităţi specifice pentru descoperirea faptelor, au fost interceptate și înregistrate convorbirile ce s-au purtat în vederea restituirii sumei de 1.300 euro care fusese predată de Ș.M. inculpatului Z.C. Ca urmare, au fost înregistrate și discuţiile ce au avut loc în seara zilei de 18 august 2004, în momentul în care inculpaţii Ș.Ș. și Z.C. i-au restituit fiecare câte 150 euro denunţătoarei Ș.M. din suma de 1.300 euro care fusese înmânată lui Z.C.

Apoi, tot cu ocazia acestei întâlniri, inculpatul Ș.Ș. s-a deplasat la apartamentul unde locuia inculpata Ș.G., de unde a revenit cu suma de 20.000.000 lei (ROL), pe care i-a predat-o denunţătoarei Ș.M., ca echivalent al sumei de 500 euro, spunându-i că diferenţa de 500 euro i-o va remite ulterior.

Până la urmă, pe baza dosarului ce i se formase, Ș.M. a obţinut repartiţie pentru locuinţă socială. Aflând despre aceasta, inculpatul Ș.Ș. a încercat să recupereze sumele de bani restituite denunţătoarei Ș.M. și a stabilit, împreună cu ea, locul unde să se întâlnească în seara zilei de 25 octombrie 2004, pentru a primi de la aceasta 2.000 lei (RON).

- La ora și locul fixat pentru întâlnire, în timpul derulării procedurii de surprindere în flagrant ce fusese organizată din timp, inculpatul L.C., agent procedural în cadrul unui birou de executor judecătoresc, a făcut apel la telefonul mobil al inculpatului Ș.Ș. și, în scurta convorbire pe care au purtat-o, l-a avertizat să părăsească imediat locul respectiv, acesta conformându-se. După acest anunţ, inculpatul L.C. a comunicat, telefonic, soţiei coinculpatului Ș.Ș. despre cele întâmplate, subliniindu-i că a reușit să-l ajute pe soţul ei să nu fie surprins, în flagrant, primind banii.

II. Prin decizia nr. 135 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cu opinie separată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de inculpaţii Ș.G. și Ș.Ș. și, admiţându-se apelul declarat, între alţii, de inculpatul L.C., s-a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului L.C. pentru săvârșirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, iar în baza art. 91 și a art. 181 alin. (3) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat sancţiunea cu caracter administrativ de 500 lei amendă.

III. Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, prin decizia nr. 798 din 4 martie 2008, a admis recursurile declarate de procuror și, între alţii, de inculpaţii Ș.G., Ș.Ș. și L.C., a casat în totalitate decizia atacată și a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău, în vederea rejudecării apelurilor.

IV. Rejudecând în limitele sesizării sale prin decizia de trimitere a instanţei de recurs, Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie, prin decizia nr. 99 din 23 iulie 2008, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău și inculpaţii Ș.G. și Ș.Ș. împotriva sentinţei, cu privire la greșita aplicare faţă de inculpata Ș.G. a prevederilor art. 61 din Legea nr. 78/2000 în loc de cele ale art. 6 din aceeași lege, la greșita reţinere pentru inculpatul Ș.Ș. a circumstanţelor atenuante, la cuantumul pedepselor principale și a conţinutului celor complementare stabilite inculpaţilor Ș.G. și Ș.Ș., precum și la durata termenelor de încercare ce li s-au fixat.

Totodată, au fost extinse efectele căii de atac a apelului și cu privire la inculpatul Z.C., referitor la conţinutul pedepsei complementare ce i s-a aplicat.

Ca urmare, desfiinţându-se sentinţa sub aceste aspecte, s-a reţinut cauza spre rejudecare, iar în fond:

- au fost aplicate, faţă de inculpata Ș.G., prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000, în locul celor ale art. 61 din aceeași lege;

- s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei Ș.G. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, precum și a termenului de încercare de la 5 ani și 6 luni la 6 ani;

- a fost înlăturată aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. faţă de inculpatul Ș.Ș., majorându-se cuantumul pedepsei principale de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare;

- în temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului Ș.Ș., fixându-se termen de încercare de 5 ani;

- a fost înlăturată interzicerea exerciţiului dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. din pedepsele complementare aplicate inculpaţilor Ș.G., Ș.Ș. și Z.C.

De asemenea, a fost admis apelul declarat de inculpatul L.C. și, desfiinţându-se sentinţa cu privire la condamnarea acestui inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin rejudecarea în fond, s-a dispus achitarea sa pentru săvârșirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, precum și, între alţii, inculpaţii Ș.G. și Ș.Ș.

1. Prin unul din motivele de casare formulate de Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a susţinut că soluţia de achitare a inculpatului L.C. pentru săvârșirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, este nelegală și netemeinică, decizia fiind supusă cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

2. Pentru inculpata Ș.G. s-a susţinut, în cadrul unui motiv de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., că infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina acesteia este consecinţa unei erori grave de fapt.

3. La rândul său, inculpatul Ș.Ș., invocând printr-un motiv de casare temeiul înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susţinut că a dobândit calitatea de inspector în cadrul Primăriei Municipiului Bacău abia la 1 august 2003, astfel că nu putea să o ajute anterior pe Ș.G., în cursul lunii iunie din același an, să obţină sume de bani de la Ș.M. Tot în sprijinul acestui motiv s-a arătat că nu corespunde realităţii faptul că inculpatul ar fi participat la remiterea sumei de 20.000.000 lei (ROL) denunţătoarei Ș.M. la data de 18 august 2004, astfel că a fost condamnat în mod greșit pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită.

- Prin alt motiv de casare, invocat de inculpatul Ș.Ș. în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se susţine că dacă s-ar considera, totuși, că la data de 18 august 2004, s-a implicat în restituirea unei părţi din banii primiţi de la Ș.M., acea faptă nu ar putea fi încadrată în complicitate la luare de mită, pentru că în iunie 2003, când s-ar fi dat banii pentru inculpata Ș.G., el încă nu era angajat la serviciul condus de aceasta, astfel încât fapta pe care a comis-o putea fi calificată cel mult ca o favorizare a infractorului.

Examinându-se decizia atacată, în raport cu motivele de recurs ce s-au invocat, se constată următoarele:

- Cu privire la criticile formulate de inculpaţii Ș.G. și Ș.Ș. în cadrul motivelor de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct.18 C. proc. pen., prin care s-a susţinut în esenţă că soluţia pronunţată în apel este consecinţa comiterii unor erori grave de fapt:

Sub acest aspect, este de observat că, prin această din urmă decizie, instanţa de apel a făcut o analiză completă a materialului probator administrat, astfel încât concluziile la care s-a ajuns reflectă coroborarea în ansamblu a tuturor probelor administrate și a apărărilor ce particularizează poziţia adoptată de fiecare inculpat în cursul procesului penal, precum și aprecierile impuse de examinarea comparată a susţinerilor celor trei denunţători.

Este semnificativ că ansamblul înregistrărilor pe bază magnetică, realizate succesiv într-o perioadă îndelungată de timp, pe bază de autorizări legale, confirmă până la detaliu implicarea celor doi inculpaţi menţionaţi, ca și a inculpatului Z.C., în faptele de luare de mită comise de Ș.G. și mai ales participarea fiecăruia în cadrul derulării actelor de restituire a sumelor de bani sub presiunea unor denunţători nemulţumiţi de nesoluţionarea solicitărilor.

Așa cum s-a relevat în considerentele deciziei atacate, relatările făcute de H.V., P.N. și Ș.M., fiind confirmate de conţinutul numeroaselor înregistrări pe bandă magnetică, efectuate cu autorizarea necesară, precum și de martorii audiaţi în cauză, au fost de natură a forma convingerea realităţii faptelor reţinute de prima instanţă, apărările pe care inculpaţii le-au formulat neavând suportul probator necesar infirmării concluziilor la care a ajuns instanţa de control judiciar cu prilejul rejudecării apelurilor declarate în cauză.

Transcrierile înregistrărilor de convorbiri ce s-au depus în dosar învederează prin conţinutul lor implicarea neîndoielnică a inculpatei Ș.G. în obţinerea sumelor de bani și a celorlalte foloase materiale în sensul reţinut prin ultima decizie, ca și ajutorul ce s-a reţinut că i-a fost dat de către coinculpaţii Z.C. și Ș.Ș. în primirea sumei de bani pretinse de la Ș.M. În această privinţă, este incontestabilă relevanţa pe care o prezintă conţinutul transcrierii înregistrării pe bandă magnetică a discuţiilor ce s-au purtat în legătură cu realizarea iniţiativei inculpatului Ș.Ș. de a recupera de la Ș.M., după ce i s-a repartizat legal locuinţa solicitată, suma de bani ce i se restituise anterior, când devenise evident că inculpata Ș.G. nu mai avea posibilitate să examineze cererile pentru locuinţe sociale, după ce, potrivit declaraţiilor fostului viceprimar B.A. și ale martorelor G.L. și D.G., deţinuse atribuţii de natură a influenţa decisiv soluţionarea unor asemenea cereri.

Tot astfel, așa cum s-a motivat corect de instanţa de apel, pentru săvârșirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită nu este necesară, ca în cazul autorului, calitatea calificată de funcţionar cu aptitudinea de a îndeplini actul pentru care se pretind sau se primesc foloasele, astfel încât nu are nicio relevanţă susţinerea inculpatului Ș.Ș. că, la data reţinută ca moment al prestării ajutorului, el încă nu devenise funcţionar în cadrul serviciului condus de inculpata Ș.G.

Așa fiind, motivele de casare prin care inculpaţii Ș.G. și Ș.Ș. au susţinut că s-ar fi comis erori grave de fapt urmează să fie respinse ca nefondate.

- Cu privire la criticile formulate de procuror în cadrul motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., prin care s-a susţinut că soluţia de achitare a inculpatului L.C. este determinată de comiterea unei erori grave de fapt:

În adevăr, coroborarea firească a împrejurărilor de fapt ce reies neîndoielnic din materialul probator administrat în cauză confirmă că inculpatul menţionat a comis infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În această privinţă, se impune, mai întâi, să se aibă în vedere că însuși inculpatul L.C. a recunoscut, în faţa primei instanţe, că l-a avertizat pe Ș.Ș., telefonic, să plece dintr-un anumit loc. Susţinerea sa că a făcut aceasta doar în scopul de a-l îndepărta de la consumul de băuturi alcoolice, după ce la urmărirea penală a pretins că nici nu-și amintește dacă la acea dată avea cartela telefonică la el, nu poate fi corespunzătoare adevărului cât timp ansamblul înregistrărilor magnetice făcute cu acel prilej îi infirmă explicaţia pe care a încercat să o dea intervenţiei sale, iar Z.C., care a recunoscut faptele, a subliniat că, după începerea urmăririi penale, inculpaţii Ș.Ș. și L.C. au venit la el și au încercat să-l determine să-și schimbe declaraţiile de recunoaștere.

Or, cât timp înregistrarea convorbirii telefonice pe care inculpatul L.C. a avut-o după puţin timp cu soţia inculpatului Ș.Ș. confirmă, prin conţinutul ei, că el l-a avertizat pe acesta din urmă să părăsească locul unde urma să fie constatat flagrantul, nu se poate considera că situaţia de fapt, reţinută și avută în vedere prin sentinţă, nu ar corespunde realităţii.

De altfel, sub acest aspect, prin decizia atacată s-a motivat că, din transcrierea înregistrării convorbirii telefonice cu inculpatul Ș.Ș., din data de 25 octombrie 2004, rezultă în mod cert că inculpatul L.C. i-a telefonat inculpatului Ș.Ș., cerându-i să părăsească locul în care se afla.

Or, dacă se ţine seama de zona în care se afla în acel moment Ș.Ș., unde era așteptat pentru a fi surprins în flagrant, apărarea pe care inculpatul L.C. a încercat să și-o facă apare inconsistentă, astfel că nu a reușit să infirme că scopul vădit urmărit de el a fost tocmai acela de a-și salva prietenul din situaţia periculoasă în care se implicase, ceea ce reiese evident și din conţinutul convorbirii telefonice ce a avut-o ulterior cu soţia acestuia.

În aceste condiţii, aprecierea din decizia atacată că fapta inculpatului L.C. ar constitui doar „un simplu ajutor dat unui infractor, prin care nu se urmărește nici îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecăţii ori executarea pedepsei” și că „nu poate constitui elementul material al infracţiunii de favorizare a infractorului”, este contrazisă vădit de conţinutul materialului probator administrat, din care rezultă voinţa neîndoielnică a acelui inculpat de a-l îndepărta pe Ș.Ș. de la locul unde urma să fie surprins în flagrant, ceea ce a și reușit.

Așa fiind, din moment ce inculpatul L.C. a acţionat, atunci când l-a avertizat pe Ș.Ș. să părăsească locul unde se afla, cu intenţia frauduloasă de a împiedica cercetările declanșate de autorităţi pentru a descoperi actele de luare de mită comise de inculpata Ș.G. cu ajutorul coinculpaţilor Z.C. și Ș.Ș., se impunea să se constate de instanţa de apel că L.C. a săvârșit infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și să nu-i admită apelul ce l-a declarat, în sensul de a-l achita pentru această infracţiune.

Ca urmare, soluţia instanţei de apel de achitare a inculpatului L.C. pentru infracţiunea menţionată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu poate fi decât consecinţa unei erori grave de fapt, comise prin aprecierea greșită și incompletă a probelor din dosar.

- Cu privire la criticile formulate de inculpatul Ș.Ș., în cadrul motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., prin care s-a susţinut că fapta acestui inculpat trebuia încadrată în infracţiunea de favorizarea infractorului, iar nu în complicitate la infracţiunea de luare de mită:

Sub acest aspect, este de relevat că însăși derularea faptelor în care inculpatul menţionat s-a implicat, astfel cum ele rezultă din materialul probator administrat, confirmă justeţea încadrării juridice, determinată de poziţia lui subiectivă în cadrul ajutorului pe care l-a dat coinculpatei Ș.G. în obţinerea sumei de bani pretinse pentru acordarea locuinţei sociale lui Ș.M.

Conţinutul transcrierii înregistrării convorbirii telefonice prin care L.C. l-a prevenit să părăsească locul unde se afla înainte de momentul programat pentru realizarea surprinderii în flagrant, ca și al tuturor celorlalte discuţii înregistrate pe bandă magnetică, demonstrează participarea nemijlocită a inculpatului Ș.Ș. atât la transmiterea sumei de bani convenite cu Ș.M. în schimbul acordării locuinţei sociale solicitate, cât și încercarea sa de a recupera de la aceasta banii ce i se restituiseră după ce inculpata Ș.G. a fost lipsită de atribuţiile ce-i dădeau posibilitate să-i satisfacă solicitarea.

Așa cum corect s-a argumentat prin considerentele deciziei atacate, dobândirea de către inculpatul Ș.Ș. a calităţii de funcţionar în serviciul condus de inculpata Ș.G. după consumarea faptei de transmitere a sumei de bani ce provenea de la Ș.M. nu are relevanţa ce i se atribuie în apărarea acestui inculpat câtă vreme, în cazul complicităţii la luare de mită, nu este necesar ca subiectul activ să aibă calitatea necesară îndeplinirii actului pentru care se pretinde sau se oferă folosul, o atare calitate trebuind să fie întrunită doar de autorul infracţiunii de luare de mită.

De altfel, așa cum s-a învederat în considerentele deciziei, Z.C. a declarat că inculpatul Ș.Ș. i-a spus încă din vara anului 2003 că lucra, în cadrul Primăriei Municipiului Bacău, ca inspector ce se ocupa cu repartiţia locuinţelor sociale.

Ca urmare, faţă de implicarea neîndoielnică a inculpatului Ș.Ș. în transmiterea sumei de bani ce a făcut obiectul înţelegerii pentru repartizarea de către inculpata Ș.G. a locuinţei sociale solicitate de denunţătoarea Ș.M., se constată că atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, sunt realizate pe deplin cerinţele necesare încadrării faptei sale în infracţiunea de complicitate la luare de mită, astfel încât și acest motiv de casare apare nefondat.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău împotriva deciziei penale nr. 99 din 23 iulie 2008, a casat în parte decizia penală atacată și sentinţa penală nr. 492/D din 11 octombrie 2006 și, rejudecând, în baza art. 264 alin. (1), cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul L.C. la o pedeapsă de 8 luni închisoare și a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri și a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ș.G. și Ș.Ș.