Aggravated murder: evidentiary standard for premeditation via preparatory acts and temporal gap between intent and execution

Omor calificat. Premeditare

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor calificat

- premeditare

C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a)

Premeditarea, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: luarea rezoluţiei infracţionale trebuie să preceadă cu un interval de timp acţiunea agresivă, chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă, iar hotărârea luată anterior trebuie să se concretizeze în anumite activităţi de pregătire, de natură a înlesni săvârșirea infracţiunii. În consecinţă, dacă între momentul luării rezoluţiei infracţionale de a ucide victima și săvârșirea infracţiunii de omor a trecut un interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel obișnuit, iar infractorul a conceput un plan de realizare a rezoluţiei infracţionale, prin care a reușit, folosindu-se de o altă persoană, să atragă victima la o oră târzie din noapte, într-un loc retras, necirculat, unde a ucis-o, fapta constituie omor calificat săvârșit cu premeditare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1910 din 25 mai 2009

Prin sentinţa penală nr. 159 din 21 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Buzău, a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., precum și la pedeapsa complementară a degradării militare, pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din același cod.

S-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 305 zile închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 390 din 28 iunie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, iar în baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 18 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 18 ani și 6 luni.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt :

Inculpatul B.C. era în relaţii de dușmănie cu victima R.Ș., în vârstă de 83 de ani, întrucât în anul 2004, aceasta l-a indicat pe inculpat ca principalul suspect al unei infracţiuni de furt, el fiind cercetat de poliţie.

Pe fondul acestor relaţii tensionate, în ziua de 20 ianuarie 2005, inculpatul a lovit-o pe R.Ș., producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Pentru această faptă inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Râmnicu Sărat, prin sentinţa penală nr. 390 din 28 iunie 2005, la pedeapsa de un an închisoare în temeiul art. 181 C. pen., dispunându-se revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an, inculpatul executând 2 ani închisoare în perioada 5 mai 2006 - 4 iulie 2007, când s-a liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă de 305 zile închisoare.

La scurt timp după ce a fost liberat, respectiv la data de 6 iulie 2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un magazin alimentar din satul natal, împreună cu un grup de săteni, context în care a afirmat că a făcut pușcărie pentru că R.Ș. „i-a distrus viaţa.”

Întors în domiciliu în jurul orelor 22,30, inculpatul a trimis-o pe mătușa sa M.A. să o strige pe victima R.Ș., cu scopul de a o determina să iasă din locuinţă.

Victima a fost anunţată că au intrat vitele în tarlaua cu porumb, proprietatea acesteia, împrejurare în care din casă au ieșit R.P. și R.Ș. Întrucât R.P. se deplasa cu greutate, spre locul indicat s-a îndreptat numai victima, aceasta dispărând fără urmă în lanul de porumb, fiind găsită a doua zi moartă, stabilindu-se că a fost victima unei agresiuni.

Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea acesteia s-a datorat hemoragiei meninge difuze în cadrul unui politraumatism toracic cu fracturi de stern și coaste bilateral, rupturi pleurale și hemotorace consecutiv, traumatism abdomino-pelvin cu infiltrat sanghin mezenteric și ruptură renală cu hematom retro-peritoneal, apreciindu-se că leziunile au fost produse prin lovire repetată cu corpuri contondente și cu legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Curtea de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 31 din 4 martie 2009, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa în latura penală, a descontopit pedeapsa principală rezultantă în componentele sale, a înlăturat de la încadrarea juridică a infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., agravanta prevăzută de lit. a) („cu premeditare”) și a menţinut pedeapsa de 18 ani închisoare.

Totodată, a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, urmând ca după contopirea pedepsei principale cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare revocat, inculpatul să execute pedeapsa principală de 18 ani închisoare.

Referitor la înlăturarea agravantei prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa de apel a reţinut că nu există dovezi certe că inculpatul și-ar fi pregătit crima, alegându-și locul, momentul și arma crimei, pândind victima sau strângând informaţii.

Or, pentru a se reţine agravanta „cu premeditare” este necesar să se constate că persoana în cauză a luat hotărârea omorului cu mult timp înainte pentru a avea posibilitatea să reflecteze asupra împrejurărilor, locului și momentului, iar în acest timp să fi întreprins acţiuni specifice de pregătire, împrejurări care nu rezultă din probele administrate.

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanţa de apel a apreciat că sporul de 6 luni închisoare, aplicat de judecătorul fondului pentru „marcarea” recidivei, prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., dar și a concursului prevăzut în art. 34 din același cod, nu se justifică, deoarece nu s-a aplicat pedeapsa maximă prevăzută de textul sancţionator.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul și inculpatul.

Procurorul critică hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că este incident cazul de recurs prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. - faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, iar sporul de 6 luni închisoare era justificat, motiv pentru care s-a solicitat casarea deciziei penale nr. 31 din 4 martie 2009 și menţinerea sentinţei penale nr.159 din 21 octombrie 2008.

Inculpatul a criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.

Recursul declarat de procuror este fondat, iar recursul formulat de inculpat nu este întemeiat.

Cu privire la recursul declarat de procuror:

Premeditarea nu este definită de lege, fiind enunţată doar ca o circumstanţă de calificare în art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru existenţa premeditării, ca circumstanţă agravantă a infracţiunii de omor, este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) luarea rezoluţiei infracţionale trebuie să preceadă cu un oarecare interval de timp acţiunea agresivă;

b) chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă;

c) hotărârea luată anterior trebuie să se concretizeze în anumite activităţi de pregătire care trebuie să fie de natură a înlesni săvârșirea infracţiunii (obţinerea de informaţii în legătură cu victima, pândirea acesteia, procurarea de mijloace sau căutarea de complici).

În speţă, aceste cerinţe sunt îndeplinite, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultând că inculpatul a premeditat comiterea infracţiunii și nu a acţionat spontan, sub stăpânirea unui impuls de moment.

Hotărârea de a o ucide pe victima R.Ș. a fost luată de inculpat într-un anumit interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel obișnuit (morasu habens), încă din perioada în care executa o pedeapsă privativă de libertate în urma unor alte conflicte violente cu victima, iar după revenirea la domiciliu a afirmat în prezenţa mai multor martori că o va omorî pe R.Ș., deoarece i-a distrus viaţa și a făcut închisoare din cauza ei.

Obsesia inculpatului de a se răzbuna pe victimă, ca stare psihică anormală care are ca efect alterarea gândirii, este compatibilă cu premeditarea.

În realizarea scopului propus, inculpatul a conceput un plan de realizare a rezoluţiei infracţionale, s-a folosit de mătușa sa M.A. (persoană cu deficienţe psihice) pe care a convins-o să relateze victimei o situaţie nereală, dar credibilă (și anume, că au intrat niște vite pe un teren cultivat cu porumb) și a reușit să o atragă într-un loc retras, necirculat, la o oră târzie din noapte, înlesnind comiterea infracţiunii.

După ce victima s-a îndepărtat de casă, inculpatul a urmărit-o, a pândit momentul în care aceasta a intrat în lanul de porumb și a atacat-o prin surprindere, aplicându-i în mod repetat multiple lovituri în zonele vitale ale corpului.

În consecinţă, atâta vreme cât din probele administrate rezultă că inculpatul a meditat cu privire la săvârșirea faptei, asupra locului și mijloacelor de răzbunare, la posibilităţile de comitere și la consecinţele legate de hotărârea luată, infracţiunea de omor a fost comisă în condiţiile premeditării, prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Referitor la sporul de 6 luni închisoare aplicat, se reţine că instanţa de fond a procedat corect.

Aplicarea pedepsei rezultante pentru întreaga pluralitate infracţională se realizează prin contopirea pedepsei pentru noua infracţiune cu pedeapsa neexecutată aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare definitivă. Pentru aceasta, se parcurg două momente. În primul moment, instanţa determină pedeapsa de bază, stabilind care dintre cele două pedepse (cea fixată pentru noua infracţiune sau cea rezultată din condamnarea anterioară) este mai grea, iar în al doilea moment, care este facultativ, instanţa poate adăuga un plus la pedeapsa de bază, dacă apreciază că aceasta este neîndestulătoare. În acest caz, pedeapsa rezultată va fi alcătuită din două componente: pedeapsa de bază și plusul, care are caracter de spor, iar pedeapsa finală va fi o pedeapsă rezultantă, așa cum bine a procedat instanţa de fond.

În raport cu considerentele expuse, recursul formulat de procuror este întemeiat.

Cu privire la recursul declarat de inculpat:

Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt și vinovăţia inculpatului, pe baza probelor administrate în cauză, aspecte verificate și de instanţa de apel, care a ajuns la aceeași concluzie, în sensul că inculpatul este autorul uciderii victimei R.Ș.

Este adevărat că inculpatul a negat comiterea infracţiunii (atitudine pe care a adoptat-o și în cauza în care a fost judecat și condamnat definitiv pentru infracţiunea de vătămare corporală având ca parte vătămată tot pe R.Ș.), susţinând că în seara zilei de 6 iulie 2007 a fost în sat, a cumpărat ţigări și a revenit în domiciliu în jurul orelor 18,40 și nu a mai ieșit până a doua zi dimineaţa, când a fost ridicat de organele de poliţie.

Susţinerea inculpatului este infirmată de toate celelalte probe aflate la dosar.

Martorul R.P. confirmă că soţia sa (victima R.Ș.) a fost strigată la poarta casei de M.A., care a determinat-o să se îndrepte spre o tarla de porumb, acolo unde a fost ucisă. Relevantă pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului este declaraţia martorei C.M. din care rezultă că l-a văzut pe inculpat în sat, în jurul orelor 22,30 - 23,00, acesta era agitat și a afirmat faţă de ea și de sora lui că a omorât-o pe R.Ș.

Raportul de expertiză biocriminalistică evidenţiază că pe inelul ridicat de la inculpat s-au identificat urme de sânge uman, iar completarea raportului medico-legal de necropsie confirmă că unele leziuni prezentate de victimă în zona facială, în raport de formă și dimensiuni, puteau fi produse prin lovire cu pumnul, având pe deget inelul metalic.

Procesul-verbal încheiat la data de 7 iulie 2007, orele 12,30, imediat după descoperirea victimei, atestă că la cercetarea de la locul faptei a fost folosit un câine de urmă care a condus fără ezitare din imediata apropiere a cadavrului în curtea casei inculpatului.

În consecinţă, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, constatările medico-legale și expertiza efectuată evidenţiază că autorul uciderii victimei R.Ș. este inculpatul.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei penale nr. 31 din 4 martie 2009, a casat decizia penală atacată și a menţinut sentinţa penală nr. 159 din 21 octombrie 2008, respingând, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.