Attempted murder on a public train station platform classified as qualified murder under Article 175(1)(i) rather than simple homicide

Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Omor săvârșit în public

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor calificat

- omor săvârșit în public

C. pen., art. 20, art. 152 lit. a), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i)

Tentativa la infracţiunea de omor, săvârșită în zona peronului unei staţii CFR, loc care prin natura sau destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului în sensul art. 152 lit. a) C. pen., se încadrează în prevederile art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constituind tentativă la infracţiunea de omor calificat, săvârșit în public.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1628 din 4 mai 2009

Prin sentinţa nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, Secţia penală, a fost condamnat inculpatul C.G., în baza art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, conform art. 76 alin. (3) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei daune morale și 65 lei despăgubiri civile către partea civilă M.I. și la 2.437,85 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între părţile în proces există relaţii de dușmănie, ca urmare a faptului că martora S.M., soţia părţii vătămate M.I., se afla în relaţii de concubinaj cu inculpatul C.G.

În baza probelor administrate instanţa a stabilit că în ziua de 13 octombrie 2006 partea vătămată a mers la staţia CFR Balș pentru a o aștepta la tren pe soţia sa, în condiţiile în care aceasta avea serviciul în municipiul Craiova și făcea naveta zilnic între cele două localităţi.

Observând că soţia sa nu mai vine, partea vătămată s-a deplasat către capătul peronului, unde știa că inculpatul deţine o locuinţă de serviciu în baza calităţii de angajat al Regionalei CFR Craiova. În timp ce se afla la capătul peronului, în condiţii de întuneric, lângă o drezină, partea vătămată a fost lovită în cap cu un corp contondent de către inculpat, fără ca acesta din urmă să fie observat de partea vătămată.

Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a căzut, având însă posibilitatea să-l observe la faţă pe inculpat atunci când acesta s-a aplecat asupra sa. S-a mai reţinut că partea vătămată a identificat pe inculpat și după voce, întrucât îl cunoștea.

După aceasta, impiegatul de mișcare din gara CFR Balș a anunţat organele de poliţie, după care partea vătămată a fost transportată în spatele gării și de aici la Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova.

Potrivit raportului medico-legal aflat în dosar, ca urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză și fractură înfundată parietal dreapta, care i-au pus în primejdie viaţa și i-au creat infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanţă osoasă la nivelul craniului, necesitând pentru vindecare circa 80 zile de îngrijiri medicale.

Prin noua expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse cu cea mai mare probabilitate prin loviri cu corpuri contondente, că au necesitat pentru vindecare 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, că i-au pus în primejdie viaţa și că lipsa de substanţă osoasă de la nivelul craniului reprezintă o infirmitate fizică permanentă.

Apărările formulate de inculpat în sensul că ar fi agresat-o pe partea vătămată, întrucât aceasta intenţiona să sustragă motorina dintr-un rezervor aflat în gara CFR Balș - locul de muncă al inculpatului și că ar fi incidente dispoziţiile circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., au fost înlăturate de instanţă, reţinându-se că inculpatul a adoptat hotărârea infracţională datorită raporturilor personale ale părţilor cu martora S.M., soţia părţii vătămate și concubina inculpatului, independent de vreo acţiune a părţii vătămate.

Situaţia de fapt și vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza declaraţiilor părţii vătămate, a rapoartelor medico-legale arătate, a declaraţiilor martorilor M.C., S.M., N.M., C.F., R.F., M.S. și S.E., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Curtea de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 12 din 22 ianuarie 2009, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul C.G. și a desfiinţat în parte sentinţa atacată.

Rejudecând, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și, în baza acestor texte, cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen. și înlăturarea art. 74 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la 5 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, au fost reduse despăgubirile stabilite la sumele de 2.500 lei daune morale și 32,5 lei despăgubiri către partea civilă M.I. și de 1.218,92 lei plus dobânzi aferente către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, privind criticile din apelul procurorului și cel al inculpatului, a considerat că fapta a fost comisă în loc public și sub imperiul provocării din partea victimei.

Ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanţa a dispus reducerea la jumătate a despăgubirilor acordate, conform culpei concurente de 50% a victimei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul și inculpatul C.G.

În recursul procurorului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., s-a susţinut că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) combinat cu art. 20 alin. (1) teza I C. pen., că în mod greșit a fost reţinută circumstanţa atenuantă a provocării și că pedeapsa nu a fost corect individualizată, fiind prea blândă în raport cu pericolul social grav al faptei, cu împrejurările săvârșirii ei și cu persoana inculpatului.

La rândul său, inculpatul a susţinut în baza acelorași motive de casare că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., că în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și că pedeapsa a fost greșit individualizată, impunându-se coborârea sub minimul legal, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și schimbarea modalităţii de executare într-una neprivativă de libertate, prin aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată întemeiat recursul declarat de procuror, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, și nefondat recursul declarat de inculpat.

1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că partea vătămată M.I. a fost căsătorit cu numita S.M. în perioada 1985 - 2003, rezultând din căsătorie 4 copii. În anul 2003 cei doi au divorţat, iar S.M. a intrat în relaţii de concubinaj cu inculpatul C.G.

Ulterior, în anul 2006, partea vătămată s-a recăsătorit cu S.M. și aceasta a revenit la domiciliul comun.

Ca urmare a legăturilor de concubinaj ale soţiei, între inculpat și partea vătămată existau raporturi încordate și o stare de dușmănie.

2. În seara zilei de 13 octombrie 2006, partea vătămată s-a deplasat la staţia CFR Balș, pentru a o aștepta la tren pe soţia sa, aceasta având serviciu în Craiova, unde făcea naveta zilnic.

Deoarece soţia nu mai venea, partea vătămată s-a deplasat spre capătul peronului, unde inculpatul deţinea o locuinţă de serviciu.

În acest loc, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu un corp contondent (băţ din lemn) potrivit primei declaraţii, în zona capului, cu o deosebită intensitate, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietal dreaptă, respectiv fractură cominutivă cu înfundare parietală dreapta, cu contuzie hemoragică practicându-se eschilectomie parietală dreapta, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa și au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale.

Aceste leziuni, prin lipsa de substanţă osoasă de la nivelul craniului, au determinat o infirmitate fizică permanentă.

3. Din analiza probelor administrate a rezultat că, premergător acestei loviri, partea vătămată nu a comis niciun act ori gest, violent ori ilicit, care să determine în cugetul inculpatului o stare de tulburare sau emoţie, care să fie determinantă în declanșarea agresiunii.

În cauză nu s-a dovedit că victima ar fi încercat să sustragă motorina din recipientul aflat în zonă, rezultând că această apărare a inculpatului a fost invocată pentru ca persoanele aflate în zonă să creadă că el a acţionat pentru protejarea integrităţii patrimoniului căii ferate și a fi exonerat de răspundere penală.

4. Așa fiind, gestul violent al inculpatului este explicabil numai prin prisma raporturilor încordate pe care acesta le avea cu victima, a cărui soţie întreţinuse raporturi notorii de concubinaj cu inculpatul C.G.

În consecinţă, agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului, nefiind incidente dispoziţiile circumstanţei atenuante a provocării prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen.

5. În drept, fapta inculpatului de a aplica victimei, cu un corp contondent, o lovitură deosebit de intensă în zona capului, cu intenţia indirectă de ucidere a acesteia, faptă comisă în loc public, în zona peronului staţiei CFR Balș - loc care prin natură sau destinaţie este totdeauna accesibil publicului în sensul art. 152 lit. a) C. pen. - întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) din același cod, încadrare corect stabilită de instanţa de apel.

Susţinerea din recursul inculpatului, în sensul că infracţiunea trebuia încadrată în dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită, întrucât pe plan subiectiv, așa cum rezultă din materialitatea faptei, inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de ucidere, caracteristică omorului, nicidecum numai cu intenţia de a-i provoca o vătămare corporală.

6. Apărarea din recurs a inculpatului, în sensul că în mod greșit s-a reţinut de către instanţa de apel că agresiunea s-a comis în loc public și că astfel fapta trebuia încadrată în dispoziţiile tentativei la infracţiunea de omor simplu, nu este întemeiată, întrucât conform declaraţiilor martorilor oculari, a declaraţiilor persoanei vătămate și a procesului-verbal de constatare, locul faptei a fost în zona de la capătul peronului staţiei CFR Balș, unde opreau trenurile, accesibilă totdeauna publicului și unde nu existau restricţii de pătrundere ori de acces.

7. Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de procuror și a casa în parte decizia atacată, numai cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen. și la soluţionarea laturii civile.

8. Rejudecând cauza în aceste limite, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie va dispune înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. și condamnarea inculpatului C.G., în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

La aplicarea pedepsei principale, situată chiar la minimul prevăzut de lege, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie are în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei, urmările asupra părţii vătămate și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut anterior o conduită general bună la locul de muncă.

Totodată, se mai constată de către Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că această pedeapsă este de natură a asigura constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracţiuni și reintegrarea în comunitate a acestuia.

Pe cale de consecinţă, critica din recursul inculpatului în sensul greșitei individualizări a pedepsei și solicitarea de schimbare a modalităţii de executare nu sunt fondate.

9. Sub aspectul laturii civile a cauzei, nefiind aplicabilă circumstanţa atenuantă prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., se va dispune înlăturarea dispoziţiei de reducere a despăgubirilor stabilite în favoarea părţilor civile M.I. și Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova și menţinerea despăgubirilor stabilite prin sentinţa nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, Secţia penală.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 12 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a casat în parte decizia atacată, numai cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen. și la modul de soluţionare a laturii civile. Rejudecând, a înlăturat aplicarea dispoziţiei art. 73 lit. b) C. pen.; în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; a înlăturat dispoziţia de reducere a despăgubirilor civile stabilite în favoarea părţii civile M.I. și Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova și a menţinut despăgubirile civile stabilite prin sentinţa nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, Secţia penală.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași decizii.